Ioan Hanca

Pe harta spirituala a orasului Ocna Mures se afla o constelatie de nume sonore purtate de oameni de valoare, care au dainuit si au insufletit aceasta asezare si pe locuitorii ei. Printre acestea se afla si numele purtat de cel care a fost Ioan Hanca.

Cine a fost Ioan Hanca?

E dureros ca vorbim la trecut despre el si ma cuprinde o umbra de tristete; insa el si-a facut din nume un renume, caci avea credinta vie in el, ca fara nume, orice-ai face, esti dat uitarii…Fara nume, nu existi.
Cel care a avut ideea acordarii unui rang onorific lui Ioan Hanca merita tot respectul, pentru ca intr-adevar a fost o personalitate marcanta a urbei noastre.
S-a nascut, a crescut si s-a implinit ca om pe aceste meleaguri. Nu rostesc cifre, pentru ca Ioan Hanca nu intra in „ringul cifrelor”; pe el il definesc faptele, cuvintele si sufletul sau larg. Din preaplinul sufletului impartea la toata lumea un suras alaturi de salut si nimeni nu l-a vazut vreodata trist. Zambea mereu si transmitea acea dragoste de viata, depasindu-si propria fire, pentru ca ii era sete de bucurie, de frumos, de inalt, iar prin surasul acordat semenului sau, facea sa-i para si acestuia ca viata merita traita.
Comunicativ si sociabil, omul Ioan Hanca avea multi prieteni si ii trata cu condescendenta pe fiecare.
Ca director al Cinematografului din Ocna Mures, a impamantenit si in orasul nostru filmul, dandu-i valoarea a ceea ce era de fapt, una din cele 7 arte ale lumi. Ioan Hanca a stiut sa faca din film si spectacol; organiza recenzii mai ales filmelor romanesti sau la marile ecranizari dupa opere literare, dand un caracter sincretic evenimentului de cultura; a propovaduit cultura si a fost un om de cultura.
Neastamparul gandurilor sale l-a purtat in lumea cuvintelor, a limbajului metaforic si astfel a devenit un slujitor al vorbei scrise.
A colaborat cu mai multe publicatii si a scris mai multe carti.
Prozatorul Ioan Hanca manuia verbul cu abilitate si cartile sale dezvaluie sensibilitatea sufletului, puterea de intelegere a firii omenesti si viata insasi.
Pe cat era de vesel si dezinvolt in viata de toate zilele, scriitorul avea un stil narativ domol, vorba nu alerga, curgea linistita asemeni Muresului, caruia i-a inchinat pagini intregi. Personajele sale vorbesc si actioneaza neaos romaneste si adesea se identifica cu oameni care au existat aievea. Cartea „Casa cu iedera”  este elocventa in acest sens, merita citita.
Respectul, admiratia si consideratia fata de Ioan Hanca le-as inseila intr-un singur cuvant scris cu litere mari, parafrazand pe Sadoveanu: In locul acesta , odata, a trait un OM, care nu merita sa fie dat uitarii!

Prof. M Danila