Apa unsuroasă

Satul meu, Ciunga, este înconjurat de dealuri, doar o mică latură are ieşire la râul Mureş. Aşa că, la ploi abundente, Valea Ciungii face prăpăd. Dintr-un firicel de apă se ajunge la inundarea caselor. Astfel, într-o vară, o ploaie scurtă, dar bogată în precipitaţii, a inundat şi casa vecinului nostru Pătru Savi.

Am fost solicitaţi, eu şi prietenul meu Sâvu, să-i scoatem apa din pivniţa casei. Zis şi făcut. Înarmaţi cu două găleţi ne prezentăm la faţa locului. Baciu Pătru, fost băieş în mina de sare, îşi trage scaunul la intrarea în gârliciul beciului şi se aşează răsucindu-şi o ţigară din tutunul cultivat chair de el. Şi începe să numere găleţile pline cu apă pe care le goleam în curtea casei. Spunea că ne plăteşte la numărul de găleţi de apă golite. După câteva zeci de vedre scoase de noi, apa încă era deasupra genunchilor. Când ne apropiem mai bine de rafturile pline cu borcane de murături, magiun, etc., prietenul Sâvu observă câteva borcane albe pline cu brânză, după părerea sa. Fără să mai stea pe gânduri desface la gură un borcan şi bagă mâna să-şi ia un calup de brânză. Numai că, spre dezamăgirea lui şi a mea, nu era ce credea el, adică brânză, ci untură. Imediat se spală pe mâini în apa care ne înconjura şi care, de acum, devenise sclipitoare. La ieşirea noastră cu găleţile pline cu apă, baciu Pătru, care le număra cu mare atenţie, observă că apa a devenit unsuroasă. Mai numără el două, trei drumuri şi ne întreabă, şi se întreabă, cum de a ajuns apa tocmai la borcanele de untură. Colegul meu de pivniţă, Sâvu, îi dă răspunsul pe loc, astfel încât m-a surprins şi pe mine: „Ooo, baciu Pătru, apa a fost peste borcane şi n-a putut intra decât în unul, care n-a fost bine legat la gură”. Bătrânul miner îl ascultă şi dă din cap cum că nu-i vine a crede. Apoi trece din nou la numărătoarea vaselor pline cu apă scoase de noi. La urmă a făcut sămădaşul (calculul) numai de el ştiut. Ne-a dat câte cinci lei la fiecare, satisfăcut pentru că i-am golit beciul de apă. Doar prietenul meu Sâvu a fost nesatisfăcut, nu pentru suma primită, ci pentru că în borcanul cu pricina nu a găsit ce îşi dorea, adică brânză.

Text apărut în cartea  „Snoave şi peripeţii din anii copilăriei” de Ovidiu Marian, Editura RAWEXCOMS, Bucureşti, 2015