TOLU GHEORGHE MARIUS – Medic radiolog

M-am născut la Turda în 25 Octombrie 1961, din părinţi stabiliţi la Ocna Mureș. De ce la Turda?  Mama era originară de acolo iar tata a fost coleg și prieten cu șeful secției de Ginecologie din vremea aceea.
      Am făcut primii pași la umbra teilor ce străjuiau drumul spre întrprinderea „Salina”.  Am terminat Grădinița în grupa doamnei Gabriela Rebreanu, un om și un pedagog deosebit.
      15 Septembrie 1968: prima zi de școală. Timp de patru ani, zi de zi, am descoperit minunatele secrete ale cititului și scrisului sub îndrumarea domnului învățător Semproniu Iclozan.  Peste ani, bunul meu prieten Lucian Tănase, om de cultură și director al Teatrului „Puck” din Cluj-Napoca, avea să îi numească pe cei ce au absolvit primele patru clase sub îndrumarea lui, – ICLOZANIENI ̶  un profund omagiu adus dascălului care a știut să plămădească oameni și caractere.
     

Șoala Generală Nr.1 – titlul oficial al școlii unde am făcut anii de Gimnaziu, am luat note bune și rele, am învățat să prețuiesc  „Istoria”, indrumat fiind de Marin Alexandru, tovarășul Marin  ̶  cum cereau canoanele vremii – un oltean slab și negricios, propășit pe meleagurile uiorene, care știa să facă din fiecare oră de curs, o călătorie în timp… Şi acum , după atâția ani aud parcă vocea lui calmă care descifra pentru noi tainele altor vremi. Ligia Gicovan, „profa” de franceză și sâcâitoarele conjugări în Franceză… dar după ani și ani aveam să îi mulțumesc. Iclozan Florin – fiul domnului Învățător  ̶  și orele de sport, Popa  Maria, minunata și delicata profesoară de matematică  ̶  deși niciodată nu am fost prieten cu materia dânsei  ̶  au fost adevărate repere în formarea personalității mele.
      Anii gimnaziului au fost efervescenți: am fost la școală (de musai ca de voie bună), am făcut parte din „Patrulele școlare de circulație”  ̶  peste ani asta avea să îmi ușureze obținerea permisului de conducere, din „Sanitarii pricepuți”, am făcut Karting și Gospodărie la „Casa Pionierului”, cu domnii Coman și Stâncel la partea motorizată și cu doamna Arsene – la capitolul arta culinară… Toată viața mi-au fost de folos cele învățate atunci.
     Timpul tace și trece, 1976-1980 … Anii de liceu, petrecuți o parte la Liceul Teoretic (clasa a 9-a si a 10-a) și la Liceul Industrial de Chimie (treapta a 2-a). Au fost ani de căutări și împliniri, ani în care dascăli deosebiți, precum domnul Rodeanu Bazil, profesor de Limba și literatura Română, Istrate Vasile, profesor de latină – preot greco-catolic trecut prin temnițele comuniste pentru că a refuzat să își nege credința  ̶  Mirion Vasile, profesor de Matematică îndrăgostit de meseria sa (și de fotbal), doamna Melania Iacob, profesoarea de chimie  ̶  pumnul acela de femeie cu un suflet enorm, care m-a invățat să iubesc chimia și care a știut întotdeuna să se facă respectată în orice împrejurare…
      Din 1978, odată cu intrarea în trapta a 2-a, am trecut, aproape toată clasa la Liceul Industrial de Chimie (la vremea respectivă, tovarașa Elena Ceausescu, prim vice prim ministru al Guvernului RSR,  și tovarășa Alexandrina Găinușe, ministra învățământului din RSR, au elaborat un ordin prin care desființau liceele de cultură generală ) În anul 1978, anul desființării Liceului Teoretic, 40 din cei 42 de absolvenți au reușit la examenul de admitere în învățământul superior !    .
      Am făcut parte din clasa de mecanică, cu specializarea „Mecanic intretinere Utilaj Chimic”, prilej de glume pentru colegii din clasa de „Electro” sau „Chimie”… Am adus cu noi dorința de a învăța și de a cunoaște, intreținută și de dascălii ce ne-au insotit „peste Mureș”  ̶  locul unde era amplasat Liceul industrial, alături de combinat. Am invățat și aici multe lucruri noi, legate de industrie și de mecanică. Deși am avut cu totul alt drum în viață, lucrurile învățate la atelier, sub conducerea domnului maistru Cosma Martin, sau materiile de specialitate predate de tinerii   ̶   pe vremea aceea  ̶  ingineri, Bogdan Ioan, Dima, Istafie Cubleșan, mi-au lărgit armonios orizontul cunoașterii.
Am terminat liceul în 1980, al 3-lea din promoție și am fost singurul care s-a orientat către medicină.
    Au urmat 6 ani de facultate la IMF Cluj-Napoca, poate cei mai frumoși ani ai vieții mele… Cursuri, lucrări, stagii în clinici sau cabinete medicale. Descopeream un univers nou dar care,  paradoxal, nu îmi era străin în totalitate. Tatal fiind medic și mama cadru medical, mi-au arătat cîte ceva din viața ce pulsa în interiorul unui spital – care mă atrăgea, îl simțeam ca „al meu”.
M-am implicat activ în viața culturală a facultății; în 1983, cu echipa de teatru „Clasic” a facultăţii de Medicină, eram laureat al Festivalului Artei și Culturii studenţești   ̶   Tamara Buciuceanu și Ion Besoiu m-au felicitat atunci… În 1986, am „recidivat” cu un loc 2 la acelasi festival, la secția „grupuri umoristice”; un singur grup a fost mai bun decît grupul „Ph” al medicinei din Cluj: niște băieți de la Politehnica bucureșteană, conduși de talentatul Toni Grecu și care se numea „Divertis” !
     Anul 1988 a fost anul absolvirii facultății și pentru că nu am fost șef de promoție, nici nu aveam „prioritate după soțul aflat în producție”, am făcut primii pași în cariera profesională la Spitalul Județean din Galați, departe de casă și de prieteni. Au fost 11 luni dinamice în care am intâlnit oameni minunați și am invățat multe. În septembrie 1989 am fost medic de asistență pentru supravieţuitorii celei mai mari catastrofe fluviale din istoria Romaniei: cursa Galați-Cotul Pisicii,  supraâncărcată, a fost lovită în plin de o barjă cu minereu de fier, vaporul scufundându-se în câteva minute. Au fost foarte puțini supraviețuitori atunci; iar eu, nu voi uita niciodată cele 300 de sicrie aliniate pe cheiul Dunării și lacrimile părinților chemați să își identifice copiii… precum și  25 de uniforme de pionieri puse peste niște sicrie mai mici…
     Octombrie 1988, începutul serviciului militar la garnizoana Focșani, ca elev ofițer de rezervă (titulatura neoficiala : TFR – termen foarte redus – doctorii și popii făceau doar 4 luni de armată după terminarea facultății). Mă pregăteam de o perioadă de relaxare gen „sex,alcool & rock’n roll”… si chiar așa a început… După o lună la garnizoana din Focșani, am depus jurământul și am plecat la UM 01342, regimentul 5 tancuri, Turda, de unde în fiecare sâmbăta plecam la Ocna –Mureș să mă întâlnesc cu prietenii… Asta până în 17 Decembrie 1989… „Așa zisa” revoluție m-a „prins” în uniforma militară  la Turda.  Locțiitorul medicului șef de garnizoană… în zilele acelea am văzut ce înseamnă suferința și moartea adusă de glonț; am făcut de toate: am acordat primul ajutor , am insoțit răniți la spital, am constatat decese… Am trecut în rezervă în 27 ianuarie 1990,  citat pe ordin de zi pe unitate, alături de colegul meu Mircea Mărgescu (ce avea să devină peste ani conferențiar la clinica Pediatrie II din Cluj).
      M-am intors la Ocna – Mureș în martie 1990, de data asta ca medic, și am lucrat în același spital în care până cu cițiva ani înainte lucraseră și părinții mei. E greu să lucrezi într-un loc în care parinții tăi au făcut istorie și să ai pacienți pe prietenii cu care mergeai la săniuș sau la furat de mere…  Sau pe prima iubire din școla generală… Sau pe foștii dascăli… Sau  oamenii din curte de la blocuri care te cunoșteau de când mergeai la grădiniță, cu sorţulet albastru și fundă roșie la gât… M-am descurcat până la  urmă.
      În 1991 am plecat din oraș, fără să mă mai întorc cu adevărat; am plecat înapoi la facultate,  reușisem la examenul de secundariat, urma să devin Radiolog, să îl „moștenesc” pe tata. Am avut șansa să descifrez tainele radiologiei alături de domnii profesori Radulescu și Văleanu, continuatori și păstrători ai renumelui „Școalei de Radiologie”, creată în 1919 la Cluj de prof. Dimitrie Negru, ca embrion al învățământului radiologic românesc, alături de dr. Silviu Sfringeu cu care am inceput să lucrez în Radiologia intervențională,de dr. Mihai Covalcic, Elisabeta Fazekas, Margareta Kovacs, Radu Flaviu, Sorin Dudea și mai ales alături de domnul doctor Ioan  Muresan, dascăl desăvârșit, un suflet minunat, cu har pedagogic înnăscut, și el fiu al Ocna-Muresului (a copilarit pe „Şicatăr”, din păcate plecat dintre noi mult prea devreme.  In 1993, 7 candidați fiind pe un loc, am concurat și am reușit să obțin un post de medic radiolog în proaspătul inființat „Institul al Inimii”, condus de admirabilul organizaror, profesorul Nicolae Stăncioiu. Un spital nou, o echipă medicală tânără, niște „nebuni frumoși”, care stăteau zile și nopți în spital,  uitând de programul normat de lucru sau – uneori  ̶  de familie, urmând exemplul prof. Bârsan în chirurgie cardiacă sau prof. Emil Cardan, în ATI; a fost o perioadă extrem de efervescentă în cariera mea profesională, a fost perioadă în care, alături de o mână de radiologi pasionați, am modernizat radiologia intervențională , aliniindu-o la standardele epocii; aici, împreună cu mine,  și-a început ucenicia dr. Lucian Mărginean de la Clinica Radiologică din Tirgu-Mureș, în prezent un nume de referință în radologia Interventională Românească și europeană.
    Timp de 2 ani, între 1995 și 1997, am fost detașat în Libia , la centrul de chirugie cardiacă de la M’sallata, ca medic formator specialist în radiologie intevențională.
     Din 2003 lucrez în Franța; am fost mai întâi la spitalul Universitar din Rennes, unde am învățat computer tomografie în clinica Profesorului Yves Gandon; câțiva ani mai târziu am luat competența în RMN la Universitatea „Louis Pasteur” din Strasbourg, sub conducerea profesorului Dietemann. Din 2014 sunt asociat la un cabinet privat în Bourgogne.
     Sunt căsătorit din 1992 cu o fată din Mediaș, care mi-a fost alături la bine și la rău în toți acești ani. Ea lucrează în domeniul bancar. Fiul nostru s-a născut pe 24 iulie 1998… Cine știe, poate într-o zi va fi rândul lui să preia moștenirea tatălui și a bunicului…
     Multă lume mă întreabă : ce ai face dacă ți-ai putea lua viața de la inceput? Grea intrebare! Deși am ascuns în adâncul sufletului regretul de a nu fi făcut o cariera militară, dacă ar fi să o iau de la început, tot la medicină m-aș duce, spre prea frumoasa viață de medicinist!

Autun Franţa, 23.07.2016
                                                                 Dr. Tolu Gheorghe Marius