Teodor Marian – Inginer agricol, scriitor

S-a născut la 9 Decembrie 1929 în satul Ciunga (azi Uioara de Jos, alipit la Ocna Mureş). A urmat şcoala primară la Ciunga şi gimnaziul la Ocna Mureş. A continuat cu Liceul Comercial din Alba iulia şi Facultatea de Agronomie din Cluj, unde a obţinut diploma de inginer agronom în 1952.

            După terminarea facultăţii a lucrat în domeniul jurnalisticii. Apoi, a ocupat funcţia de Director General al Direcţiei de Învăţământ Agricol şi de Industrie Alimentară din Ministerul de resort. În 1969 obţine titlul ştiinţific de doctor inginer în agronomie, la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti. S-a stabilit la Bucureşti.

            A elaborat o serie de cărţi de specialitate ca: „Pâine pentru miliarde” (1961), „Dicţionar de economie agrară” (1962), „România – Agricultura – Album” (1971), „Propagarea noutăţilor tehnice în agricultura Marii Britanii” (1976), etc.

            S-a remarcat ca un prolific scriitor, publicând peste 25 de cărţi, abordând variate genuri literare. Dintre volumele de proză au reţinut atenţia cititorilor:

            – „Prânzul cel mare” (1974),

            – „Grăbit prin America” (1979),

            – „Glasul pământului” (1979),

            – „Vieţi paralele”, roman (1983),

            – „Pământ şi pământeni” (1984),

            – „Întoarcerea la dragostea dintâi”, roman (1990),

            – „Sângele şi apa”, roman (1997),

            – „Dincolo de Marele Zid” (2001),

            – „Cărări neuitate” (2005),

            – „Ciunganii” (2006).

În anul 2004 a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Orşului Ocna Mureş iar în anul 2006 a devenit Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS).

Un frumos portret uman şi spiritual al scriitorului este făcut în prefaţa cărţii „Ciunganii” de către prozatorul Alexandru Brad (2006): „Legat de glia strămoşească, de pământul pentru care bunii şi străbunii săi au dus bătălii grele şi au vărsat mult sânge, Teodor Marian a optat pentru o meserie dedicată satului românesc şi agriculturii ţării… Cei care l-au cunoscut, între care mă număr şi eu, apreciază că timpul cât el a condus învăţământul de profil (peste 20 de ani) a fost cea mai fecundă perioadă pentru acest domeniu… În cartea sa „Ciunganii”, ca şi în volumul „Cărări neuitate”, reia multe din cărările vieţii, străbătute cu demnitate, vertical în atitudine şi credinţă, închinând poeme şi statui de cuvinte unei lumi şi unor oameni pe care i-a iubit, cu patimă, toată viaţa”.

În cotidianul „Informaţia de Alba” (2006), mi-am expus următoarea concluzie asupra caracteristicilor scrierilor lui Teodor Marian: Spiritul confesiv şi retrospectiv al lui Teodor Marian (amintind în mod formal de „Cordovanii” lui Ion Lăcrănjan, sau prin ruralism de „Moromeţii” lui Marin Preda) nu este tributar nici experienţelor stilistice mai vechi, precum „Amintirile” lui Creangă, nici revelării foburgurilor creionate de Panait Istrati sau Eugen Barbu. De ce? Pentru că structura lăuntrică a scriitorului T. Marian nu este nici moldavă, nici dobrogeană sau ilfoveană, domnia sa fiind, în toată multitudinea străfundului său omenesc, un „ciungan” notoriu, autentic şi frust, vibrând aproape eminamente pe lungimile de undă ale patetismului specific ardelenilor.

Am mai scris în cartea „Rostiri despre scriitori” (2007): Volumul „Ciunganii” este nu numai o oglindă a timpurilor peregrine ci şi o frescă a satului tradiţional ardelean, a acelui sat pe care eu însumi l-am străbătut şi l-am adăpostit în suflet, cu nostalgia fiecărei vârste parcurse… Şi sunt recunoscător scriitorului Teodor Marian pentru redeşteptarea acestor amintiri, fără de care, desigur, domnia sa, eu şi noi toţi ceilalţi, „ciungani” şi „ocneni”, „şovagăi” (tăietori de sare), nu am fi decât nişte dezrădăcinaţi…

A trecut în nefiinţă la 12 Octombrie 2012.

                                                                                     Nicolae Dobra