ONAC NICOLAE VASILE – Conferenţiar universitar, cercetător ştiinţific

S-a născut la 2 Ianuarie 1940 în Ocna Mureş. A parcurs şcolile primară şi elementară din oraşul natal. S-a înscris apoi la Şcoala Medie Tehnică de Zootehnie din Turda încheind aici studiile în anul 1956. A urmat apoi Şcoala Tehnică de Maiştrii Zootehnişti, şi Liceul Agroindustrial Turda. Între 1964-1968 a lucrat ca şi controlor la Centrul Regional de Selecţie a Animalelor Cluj. Apoi, între 1968-1972, odată cu reorganizarea Administrativ teritorială, a trecut la IAS Lunca Mureşului unde a fost încadrat la Oganizarea Ştiinţifică a Producţiei şi Muncii. Între 1972-1980 a ocupat funcţia de inspector la Centrul Republican de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor din Bucureşti, prestând activităţi de ameliorare a animalelor şi câştigând o bogată experienţă pentru preocupările viitoare.

            Între 1981-1985 şi-a continuat studiile la Facultatea de Zootehnie şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, devenind inginer zootehnist. În paralel, a lucrat ca cercetător ştiinţific şi şef-adjunct al laboratorului de Zootehnie şi Medicină Veterinară Nucleară de la aceeaşi facultate, specializându-se în biotehnologii de reproducţie animală şi investigaţii cu izotopi radioactivi în cercetare.

Între 1988-1995 a efectuat o serie de specializări la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în domeniile de referinţă: biotehnologii de reproducţie animală, radiobiologie animală precum şi în străinătate la:

– Staţiunea de testare a reproducătorilor şi de însămânţări artificiale, Neustadt Aisch,

– Asociaţia crescătorilor de taurine şi Staţiunea de însămânţări artificiale din Bon,

– Singen, pentru studiul aparaturii cu ultrasunete pentru diagnosticul precoce al gestaţiei,

– Staţiunea de testare a reproducătorilor, de însămânţări artificiale din Verden, 

– Staţiunea de însămânţări artificiale din Herbetringen, Bavaria,

– A XXI-a Reuniune Generală a Federaţiei Europene a Crescătorilor de Taurine Bălţate cu Roşu

  de la  Bussolengo,

– Centrul Genetic al rasei Pezzata Rossa Italiană,

– Centrul de  însămânţări  artificiale de la Wels, Austria,

– Centrul de fabricare a brânzeturilor Emmental din Affoltern,

– Centrul de însămânţări artificiale din Zurich şi altele.

În anul 1993 a obţinut gradul ştiinţific de Cercetător principal gradul II, îndeplinind, până în anul 1994, şi funcţia de Secretar Ştiinţific al Centrului de Biotehnologii Cluj-Napoca.

            Din 1994 până în 1997 a îndeplinit funcţia de Şef Serviciu Consultanţă apoi funcţia de Coordonator al Centrelor zonale pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie ale Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

În anul 1995, a obţinut prin concurs, gradul profesional  Inginer zootehnist expert,  în domeniul reproducţiei şi selecţiei animalelor.

Între 1994-1998, şi-a continuat pregătirea profesională prin studiile de la Universitatea de Ştiinţe şi Medicină Veterinară Bioterra Bucureşti, Facultatea de Management Agroturistic, obţinând titlul de inginer manager.

În perioada Septembrie 1997-Octombrie 1998, a îndeplinit funcţia de Consilier gradul  I A  în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Direcţia Generală pentru Integrare Europeană, Cooperare şi Relaţii Internaţionale, şi de membru în Consiliul Superior al Agriculturii. Din 1997 a fost încadrat prin concurs ca Director al Direcţiei pentru Protecţia Resurselor Genetice Animale din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, până în anul 2002.

            În anul 1998 obţine titlul de doctor în ştiinţe zootehnice la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti, prin teza cu titlul “Contribuţii la utilizarea metodelor radiobiologice pentru studiul biotehnologiilor de reproducţie în zootehnie”, (conducător ştiinţific Prof.dr.ing. Alexandru T. Bogdan, membru corespondent al Academiei Române). 

            După încadrarea ca inginer principal la Universitatea de Stiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, şi în urma experienţei acumulate, a condus lucrări practice cu studenţii, şi a făcut deplasări în teren pentru a  desfăşura  concret o parte dintre acestea. A  participat la organizarea şi buna funcţionare a biobazei didactice şi de cercetare, asigurând astfel condiţii optime pentru pregătirea studenţilor, viitori ingineri zootehnişti. Din anul 1988, a condus lucrări practice cu studenţii atât la disciplina de Reproducţie animală, cât şi la disciplina de Radiobiologie, după introducerea acesteia în programa de invăţământ.

            Prin preocuparea permanentă de a încheia contracte de cercetare, a contribuit la dotarea bazei tehnico-materiale a disciplinei de Reproducţie animală, care a ajuns să fie una din cele mai înzestrate cu tehnică modernă, din universitate.

            A contribuit la atragerea şi participarea unor studenţi la contractele de cercetare cu tematica biotehnologii de reproducţie, mulţi dintre aceştia întocmindu-şi astfel lucrarea de diplomă, iar alţtii fiind componenţi în colectivul de elaborare a unor invenţii din acest domeniu, devenind coautori la anumite instrumente şi dispozitive.

            In anul universitar 1998-1999, a fost cooptat cadru didactic asociat la Facultatea de Zootehnie din Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară Bucureşti, ca şef de lucrări la disciplinele de Ecologie şi Radiobiologie, unde a condus lucrările practice, precum şi la Şcoala de Înalte Studii Postuniversitare din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, unde a condus lucrările practice la disciplina de Radiobiologie.

Tot din acestă perioadă a funcţionat şi la Universitatea  „Bioterra”  Bucureşti, Facultatea de Inspecţie şi Legislaţie Zooveterinară şi Fitosanitară, la disciplinele Protecţia şi conservarea resurselor genetice animale, Inspecţie şi legislaţie zootehnică, iar apoi şi la disciplina de Ştiinţe zootehnice. Pe baza experienţei profesionale şi ţinând cont de legislaţia europeană, a elaborat primul curs universitar pe plan naţional, pentru noua disciplină de Protecţia şi Conservarea Resurselor Genetice Animale, introdusă în planul de învăţământ.

            În anul 2002 este încadrat conferenţiar universitar la Facultatea de Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare din Universitatea Bioterra Bucureşti, unde a funcţionat la disciplinele Zootehnie generală şi Tehnologia obţinerii şi procesării produselor de origine animală. Din 2002 pînă în 2010 a fost decan al acestei facultăţi. În întreaga activitate didactică a publicat ca singur autor sau colaborator, 21 tratate, monografii şi manuale universitare.

Pentru Nicolae Onac, mânat de o puternică dorinţă de cunoaştere, cercetarea ştiinţifică a constituit o atracţie permanentă. În cadrul laboratorului de Zootehnie şi Medicină Veterinară Nucleară, sub directa îndrumare a profesorului Alexandru Bogdan, a participat efectiv şi permanent împreună cu alţi membri ai colectivului de cercetare, la intensa activitate de cercetare ştiinţifică contractuală orientată pe direcţii prioritare, cu caracter fundamental şi aplicativ, referitoare la tehnologia, biotehnica şi biotehnologia însămânţărilor artificiale şi a transferului de embrioni, ca aspecte de bază în zootehnia modernă. In acest sens au fost încheiate contracte de cercetare cu Intreprinderea SEMTEST pentru  însămânţări artificiale la bovine, cu Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas şi unele Direcţii Generale Agricole (Mureş, Sibiu) pentru ovine, cu Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Porcinelor Periş şi unele Complexe de Creştere şi Îngrăşare a Porcilor (Bonţida, Ceala), cu Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Păsărilor şi Animalelor Mici Baloteşti, cu Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală Baloteşti, cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu Ministerul Cercetării şi Tehnologiei şi cu Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei pentru cercetări cu caracter fundamental.

A participat efectiv şi permanent la cercetările referitoare la:  

          – biotehnica recoltării materialului seminal de la masculi, concretizată prin elaborarea unor noi modele de pahare izoterme pentru recoltare,

            – biotehnica diluării spermei la berbec, vier şi la masculii de păsări şi iepuri,

            – perfecţionarea biotehnicii transferului de embrioni la animale de experienţă,

           – utilizarea diagnosticului timpuriu al gestaţiei la iepuroaică prin utilizarea diferitelor aparate biofizice, în special cu ultrasunete,

            –  investigarea histologică a gonadelor şi a hipofizelor de la vulpi de reproducţie, etc.

            A participat la cercetări ştiinţifice originale şi prioritare în domeniul radioimunoanalizei şi enzim imunoanaliza hormonilor gonadotropi, la toate speciile animalelor de fermă, şi în domeniul relaţiilor dintre profilul metabolic şi profilul hormonal. A participat la investigaţii privind radiodistribuţia şi radiocaptatea unor izotopi radioactivi în organismul şi în aparatul genital la păsări şi la iepuri, la investigaţii cu aminoacizi marcaţi asupra materialului seminal, la investigaţii cu timidină tritiată asupra diluanţilor folosiţi la transferul de embrioni şi altele. În anul 2000 a fost membru al colectivului de cercetare în domeniul Biodiversităţii, într-un program prioritar cu Academia Română.

            În urma activităţii de cercetare ştiinţifică a realizat ca autor sau colaborator, un număr de peste 185 lucrări ştiinţifice, 3 brevete de invenţie şi a avut numeroase participări la simpozioane, congrese şi alte manifertări ştiinţifice din ţară şi din străinătate.

            Parcurgând aceste rânduri se poate constata volumul mare de muncă depus de Nicolae Vasile Onac pentru pregătirea şcolară şi profesională şi efortul neîntrerupt pentru câştigarea experienţei în domeniul zootehniei şi medicinii veterinare. Credem că la aceste succese a contat foarte mult, ca punct de plecare, educaţia primită în şcoală şi familie la Ocna Mureş, ca şi în cazul multor altor personalităţi cu carieră deosebită, legate de acest oraş.

                                                                        Nicolae Adrian Dobra şi Mircea Aurel Ciugudean