ŞANDRU CRISTINA MARIA – Poetă, prozatoare, traducătoare, publicistă

           S-a născut la 21 decembrie 1986 în oraşul Aiud dar, când avea câţiva ani, familia ei s-a stabilit la Ocna Mureş. A parcurs anii de şcoală, inclusiv liceul, la Ocna Mureş, unde a revenit după studiile superioare.

            A urmat Facultatea de filologie a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti (2007-2010). Între 2007-2008 a parcurs o specializare în biblioteconomie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost autorizată de Ministerul Justiţiei ca traducător şi interpret pentru limba engleză, în anul 2011. Este traducător de cărţi la editura „Paralela 45”.

            În Septembrie 2006 a contribuit la reorganizarea Cenaclului literar „Mihai Eminescu” de pe lângă Biblioteca Orăşenească „Mircea Cenuşă” din Ocna Mureş.

            A publicat recenzii, reportaje, consemnări etnografice, culturale şi artistice, povestiri, eseuri, şi versuri pe tematică religioasă, etc., în revistele „Informaţia de Alba”, „Ulpia jurnal”şi „Unirea” (Alba Iulia), „Draga mea pentru copii” (Bucureşti), „Unirea” (Blaj), „Lumina credinţei” (Ocna Mureş), etc. (unele sub pseudonimul literar Maria Andros).

              A realizat următoarele apariţii editoriale:

            – „Comorile din suflet”, versuri, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007,

            – „Sub arcul miresmelor”, versuri, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007,

            – „Rostiri despre scriitori” (în colaborare), recenzii, cronici literare şi portrete de autori, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007,

            – „Lacrimi neplânse”, versuri, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011,

            – „Neliniştea cuvintelor” (în colaborare), antologie lirică ocnamureşeană, în curs de apariţie.

            A tradus în limba franceză versuri ale poetului Nicolae Dobra, publicate în volumul „Les ossements de l’étè”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011.

            Cu mai bine de o jumătate de deceniu în urmă, atunci când la Ocna Mureş iluminarea stihurilor devenise fulgurantă, prefigurând o posibilă cumpănă a liricii în acest cuprins, din largurile visătoriei şi al unui cuget care purta în sine temeritatea onirică, s-au ivit versurile Cristinei Maria Şandru. Atunci, tânăra poetesă – aproape o adolescentă – a debutat editorial în mod fulminant, nu cu o plachetă fragilă (conform unei tradiţii care părea imuabilă), ci cu trei cărţi în acelaşi an (2007), exalând dimensiunile unui har autentic, proaspăt şi genuin, oscilând stilistic între exuberanţă şi tristeţe, dar purtând pecetea sacră a sensibilităţiişi a unei copleşitoare emoţii estetice. Şi atunci, sub înrâurirea acestui miracol, în orăşelul de la marginea lumii, florile de măr au devenit mai imaculate, cerurile mai înalte, sălcile mai înlăcrimate şi clipele mai senine… „Comorile din sufletul” Cristinei s-au împlinit mirific „Sub arcul miresmelor”, neuitând că definindu-se pe sine, îi putea defini şi pe ceilalţi condeieri, ceea ce s-a vădit în argumentele abordate în cartea „Rostiri despre scriitori”, pe care le-am migălit în tandem din nemăsurata iubire faţă de frumuseţile literei devenită artă… Acum, dincolo de „Lacrimile neplânse” (ultimul grupaj de versuri pe care l-a tipărit), nădăjduiesc să se ivească tărâmul fermecat al viitoarelor ei poeme, întru biruinţa Cuvântului şi a destăinuirii… Şi dacă nasterea stihurilor nu se produce oricând, stăvilite uneori de neînţelese oprelişti, îi sugerez poetesei Cristina Maria  Şandru, să-şi înalţe privirile a rugă spre castelele plutitoare ale norilor de vară, acolo unde sălăşuiesc zeii, şi să rostească strălin, cu graiul sufletului: „Adu, Doamne, poezia înapoi!…”

             Redăm mai jos şi alte păreri ale unor scriitori, preluate din prefeţele unor volume sau din presă.

            „Cristina Maria Şandru este o întruchipare a zâmbetului senin şi a entuziasmelor descoperirii lumii lăuntrice… Recepţionează adevărul stihurilor ca hotar emoţional statornicit între realitatea genuină şi zările visului, năzuind spre certitudinea dulce-amară a liniştii şi neliniştii sinelui” (Nicolae Dobra).

            „Poeta este o căutătoare perseverentă a Tărâmului Făgăduinţei, a acelui univers pitoresc şi salubru, nădăjduit în verb şi magia cuvântului… Nu rareori, versurile sale includ în arabescul argumentelor afirmaţii care pot fi definite ca sentinţe, postulate sau maxime… (Nicolae Dobra).

            „Cristina invită cititorul să pătrundă în comorile sale, precum primăvara în fruct…, acolo unde se coc aripile binelui şi răului… Poeziile sale sunt chiar „osemintele metaforei” ce-şi cer reîncarnarea în cuvânt… Cristina Maria Şandru este ghiocelul apărut la marginea primăverii, înaintând sfios dar sigur spre inima cititorilor” ( Ion Mărgineanu).

            „Cristina Maria Şandru –o poetesă ivită ca o revelaţie, nu cu mulţi ani în literatura ardeleană – a redescoperit pentru propriul destin lirismul binelui… Orice cititor ce îşi va confrunta sensibilitatea cu versurile înflorite sub aceste „miresme” ale cugetului, va recepta cu prisosinţă accentele romantice şi pasionale bântuite nu de şabloane vetuste şi facilităţi idilice, ci mai cu seamă de duioşii deplânse…” (Nicolae Dobra).

            „Poeta Cristina Maria Şandru invocă, pe parcursul tuturor rezonantelor alterne ale versului, IUBIREA, evaluată ca evadare genuină şi benefică din mrejele nestatornice ale timpului, ale cinismului lumesc şi inconsecvenţele destinului… Autoarea nu forţează multivalenţele meştesugului poetic, chintesenţele neînflorind din artificii retorice şi ideatice, ci exaland, mai cu seamă, din iluminările discrete ale ansamblului poematic şi culoarea locală a logosului… Ce poate fi mai convingător decât travaliul artistic al unei poete care e încredinţată că „sufletul rămâne zeu al cuvântului”?!” (Eusebiu Moraru).

Prezentare realizată de Nicolae Dobra  pentru cartea „Biografii din Ocna Mureş”