Rusu Mihai

S-a născut în Bucureşti la 25 Octombrie 1940 şi după parcurgerea liceului la Ocna Mureş, în anii 1955-1957 (tatăl fusese transferat ca inginer-şef la Fabrica de Fermentarea Tutunului din localitate), s-a reîntors în capitală. Dar, ca şi fratele lui, Ştefan, despre care am scris cu ceva timp în urmă, consideră orasul Ocna Mureş ca un al doilea loc natal. Iată câteva amintiri păstrate de Mihai din acele timpuri:

“Ocna Mureşului, Uioara strămoşilor nostri, Salinae din timpul romanilor, a fost şi a rămas pentru mine tărâmul mirific al adolescenţei şi al anilor noştri de liceu.

Orice întoarcere cu gândul la acei ani, când noi eram consideraţi copii, iar părinţii nostri erau încă tineri,va fi mereu insoţită de vecinătatea protectoare a Banţei, de întinsul curţii liceului (mult mai mare decât astăzi),unde clopoţelul ne anunţa pauzele şi intrarea la ore, şi de imaginea străzii principale (oare cum era botezată atunci?) de la Biserica Ortodoxă la Biserica Greco-Catolică şi până în Memorandului, stradă străjuită de ambele părti, ca de nişte soldaţi din Garda Regală, de pomi  robuşti cu coroanele verzi rotate, fremătând la palele de vânt uşor, cu case frumoase, vii răsărind vesel din verdeaţa curţilor îngrijite – aşa cum imi apăruse ea la prima plimbare de “explorare”, făcută cu frate-meu la câteva zile după ce ne mutaserăm în Ocna- Mureş.

Şi atâtea alte imagini şi amintiri vin şuvoi în memorie… casa noastră de la mică distanţă de Biserica Ortodoxă, peste drum de clubul Minerul, unde promoţia noastră a avut banchetul de

absolvire a liceului, echipa de colindători a clasei noastre mergând prin ninsoare pe la casele profesorilor cu urări de sarbători, noaptea serenadei cântată pe la casele tuturor profesorilor nostri la absolvire ( serenadă cu versurile scrise pe muzica lui Toselli de colegul nostru Mircea Ciugudean) – noapte unică, cu impresii şi stări emoţionale noi, nemaiîntâlnite şi de neuitat…

Şi iarăşi strada principală, cu străduţele ramificate din ea, cu casele lor, unde locuiau profesorii Mirion şi Colceriu… Şi Uioara de Sus, cu locuinţele d-rei profesoare Elvira Lucaciu şi a unor colegi dragi… Şi Banţa, Banţa noastră, cea ca o pavază peste care se arăta în aura sa luminoasă  soarele, Banţa noastră cu terenul ei de sport, unde jucam fotbal, cu derdeluşurile pentru săniuş şi schi… şi iarăşi curtea şcolii noastre, cu sală de ping-pong, cu terenul de fotbal din spate, în vecinatatea misteriosului “ Teritoriu“, implacabilul tribut plătit de oraş dizolvării masivelor de sare din subteran sub efectul perseverant şi permanent al apelor freatice…”

Măcar pentru aceste cuvinte noi trebuie să îl considerăm pe Mihai Rusu un ocnean de-al nostru!

A fost unul dintre cei mai buni elevi ai liceului denumit atunci “Şcoala Medie Mixtă”. A devenit student la Institutul de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Construcţii Civile si Industriale, pe care a absolvit-o cu succes în 1963.

A profesat mai întâi ca asistent la aceeasi universitate între 1963-66. A devenit inginer proiectant principal la IPROCHIM Bucureşti (1966-1975). S-a transferat apoi tot ca inginer proiectant principal la intreprinderea METROUL Bucureşti unde prestează o importantă muncă de şef atelier proiectare şi director executiv proiectare până la pensionare, în 2009.

În 1995 a obţinut titlul de doctor inginer la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti.

A acumulat o vastă experienţă profesională în domeniul proiectării construcţiilor industriale, socio-civile şi construcţii de metrou (peste 55 de proiecte mari).

A fost şeful de proiect al staţiilor de Metrou: Gara de Nord 1, Piaţa Unirii 1 si 2, Piaţa Victoriei 2, bine cunoscute tuturor dar şi al staţiilor Dispeceratul Central, al Staţia Păcii (Magistrala 1), al staţiilor Magistralei 2 (IMGB-Pipera), ale Magistralei 3 (Gara de Nord-Dristor 2), ale Magistralei 4 (Gara de Nord-Laromet) şi ale Magistralei 5 (Drumul Taberei-Pantelimon şi Tg.Neamţ-Orizont), etc.

Dragi ocneni, nu uitaţi să vă simţiţi un pic mândri dacă mergeţi la Bucureşti şi călătoriţi cu metroul ! Ocna Mureş are o părticică de contribuţie la realizarea acestora. Va trebui să cerem să se boteze o staţie cu “Ocna Mureş”!

Mihai Rusu a fost şef de proiect la mari lucrări din străinătate, ţară şi capitală: staţia de desalinizare şi pompare apă din Akaba – Iordania, magistrala de transport minereu de la Combinatul Siderurgic Galaţi, instalaţii de frig la Combinatul Petrochimic Borzeşti, sedii de firme şi consolidări de clădiri la Bucureşti, complexe comerciale, Casa de Cultură a sectorului 5, etc.

A fost membru fondator al Asociaţiei inginerilor constructori proiectanţi de structuri şi membru al Asociaţiei române de tuneluri şi construcţii subterane, afiliată la International Tunelling Asociation.

În 7 Iulie 2012, inginerul Mihai Rusu vine la Ocna Mureş pentru a participa la întâlnirea de 55 ani a promoţiei 1957 a liceului. Să-i urăm bun venit şi petrecere frumoasă !

Prof. Mircea Aurel Ciugudean