Rusu Stefan

S-a născut în 1942 la Bucureşti. Familia sa a venit la Ocna Mureş în interes de serviciu în anul 1955 şi a rămas doar temporar aici, până în 1961. Ştefan a prins în acest interval exact cele patru clase de liceu. Dar ce liceu! A fost ”dăscălit” de profesorii Vasile Mirion, Elvira Lucaciu, Elena Morar, Melania Iacob şi alţii. Acest careu „de aşi” producea numeroşi viitori ingineri. O să ziceţi că D-ra Lucaciu era profesoară de Română şi atunci cum contribuia dânsa la formarea de tehnicieni? Păi, vă spun eu: nu se realizează nici o profesie serioasă fără abilitatea şi puterea de exprimare dată de pregătirea de limbă română!

În scurta şedere la Ocna, familia Rusu, care locuia într-o casă a Salinei de la începutul actualului Bd. Nicolae Iorga, şi-a câştigat repede mulţi prieteni. Era foarte primitoare iar terasa şi curtea lor era plină de atracţii pentru colegii de liceu, nelipsind plasa de voley, masa de „pin-pong”, jocuri de şah, rummi, table şi cărţi. Îmi amintesc de jocurile prelungite de table cu Ştefan, dintr-o vacanţă de iarnă ploioasă, în care noi am încercat să demonstrăm practic o învăţătură din teoria probabilităţilor, transmisă de profesorul de matematică Vasile Mirion, care spunea: la un număr infinit de competiţii între doi jucători scorul devine egal. Intr-adevăr, la sfârşitul vacanţei de iarnă, scorul la table era cam 165 la 160 deşi numărul de partide jucate nu era încă infinit!

Chiar şi azi, Ştefan Rusu îşi mai aminteşte de meciurile de fotbal de pe Banţa sau din curtea şcolii, de zilele de Paşte, când mergea cu colegii să „stropească” fetele, de excursiile în împrejurimi sau în munţi cu profesorii Dorin Almăşan şi Emanoil Colceriu, ori de multe alte clipe minunate. Legătura sa spirituală cu anii de liceu de la Ocna Mureş este şi acum atât de vie şi de profundă, încât îi este greu cuiva să priceapă dimensiunea ei sufletească. Este trăirea sa continuă, pe care, peste ani, revenind în locurile dragi ale adolescenţei cu inima tremurândă, a căutat-o cu fervoare.

Anii de liceu de la Ocna au fost anii care l-au definit, în mare, ca om. A parcurs scoala cu maximă seriozitate. Era primul premiant al Gazetei Matematice şi Fizice, seria B, de la liceul nostru, şi câştigase Olimpiadele de Română şi Istorie, faza regională. Era respectat şi îndrăgit de profesori.

La terminarea liceului, în 1959, deşi dorea să urmeze facultatea de matematică, Ştefan Rusu nu a găsit locuri libere la admitere pentru fii de intelectuali (!). Astfel, concurând cu alţi 50 de fii de intelectuali pe 2 locuri oferite acestora (Ciudate vremuri am trăit noi toţi atunci!!), a realizat media 9,90 şi a devenit student la Institutul de Construcţii din Bucureşti, Facultatea de Instalaţii şi Utilaj.

Curând, prin 1961, familia lui s-a mutat la Craiova. Cu toate acestea, el a rămas cu sufletul la Ocna Mureş, care îi devenise un al doilea loc natal.

La terminarea studiilor superioare (1965) ca şef de promoţie, cu diplomă de merit şi titlul de inginer mecanic, devine asistent la acelaşi institut, denumit în zilele noastre Universitatea Tehnică de Construcţii. În anul 1974 încheie pregătirea tezei de doctorat obţinând titlul de doctor-inginer în specialitatea Sisteme tehnologice de fabricare.

Ca profesor, a predat disciplinele: Tehnologia fabricării maşinilor, Toleranţe şi control dimensional, Maşini-unelte şi prelucrări mecanice, Tehnologia construcţiei de maşini, Management tehnologic, Ingineria producţiei, Productica utilajelor, Tehnologia fabricării, etc.

Devine, din anul 1990, conducător de doctorat în domeniul Inginerie industrială (până în prezent, 11 doctori finalizaţi). Din 2000 conduce doctorat în cotutelă cu un profesor de la „Université Tehnologique de Belfort-Montbelliard”. A fost referent ştiiţific în peste 60 comisii de susţinere a tezelor de doctorat (Enorm!).

Activitatea ştiinţifică a profesorului Ştefan Rusu include tratate şi monografii publicate în edituri centrale şi în valoroase reviste de specialitate, astfel: 24 manuale universitare, 99 studii şi articole. A mai realizat 61 comunicări ştiinţifice şi 102 contracte de cercetare ştiinţifică şi proiectare tehnologică. Exemple de tratate publicate mai recent ar fi: “Tehnologia fabricării maşinilor şi utilajelor pentru construcţii”, “Toleranţe şi control dimensional”, “Tehnologia fabricării maşinilor”, “Management tehnologic”, “Probleme de toleranţe şi control dimensional”, etc.

A organizat conferinţe în domeniul strategiilor tehnologice în câmpul concurenţial al economiei libere cu specificitate pentru întreprinderi mici şi mijlocii (1992-1997). A ţinut prelegeri ştiinţifice în domeniul flexibilităţii tehnologice şi al ingineriei simultane ori producţiei integrate la Technische Universität Munchen, University of Brighton, Ecole Nationale d’Ingineurs de Belfort, RTH Aachen, TH Eindhoven, Université Technologique de Belfort-Montbelliard, Université de la Rochelle, în perioada 1991-2003. Este realizator (director/membru) al unor proiectelor europene.

Domeniul său de cercetare ştiinţifică este: Ingineria Producţiei, cu următoarele subdomenii: precizia de prelucrare, stabilitatea sistemelor tehnologice de fabricare, optimizarea multicriterială a tehnologiilor de fabricare, flexibilitatea tehnologică, producţie integrată şi inginerie simultană, management tehnologic.

A efectuat specializări în străinătate la Universitatea Politehnică Praga, VUOSO Praga, ENI Belfort, ENSTA Paris, University of Brighton, PTH Eindhoven, TU Munchen, Fraunhoffer Institut Berlin, RTH Aachen, PTH Eindhoven, Fontys-PTH Eindhoven, TU Braunschweig, Universite de Technologie de Belfort-Montbelliard, Universite de La Rochelle, etc.

Este evaluator atestat de proiecte ştiinţifice şi didactice, a fost membru în Comisia Naţională de atestare a titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare în domeniul Ingineriei industriale (2000-2007); membru în stafful RELANSIN (până în 2003); expert evaluator al cercetării ştiinţifice din învăţământul superior, redactor şef  al revistei „Buletinul Ştiinţific al Universităţii Tehnice de Construcţii. Bucureşti”.

Ca Director de departament, din 1997 până în 2009, a fost promotor şi organizator al unor cicluri de studii aprofundate/masterat în domeniul Ingineriei Producţiei. Este membru al asociaţiilor profesionale AGIR, SITU, AROTEM şi al Societãţii Române de Inginerie Concurenţialã (SRIC).

Ştefan Rusu a muncit extraordinar în meseria de profesor universitar, obţinând performanţe spectaculoase în câteva direcţii, mult peste media de realizări ale altor profesori.

Viaţa nu i-a fost însă uşoară; şi-a pierdut soţia când cele două fete ale lor, Adelina şi Otilia, aveau 11 şi 12 ani. S-a ocupat exemplar, până la sacrificiu, de creşterea şi educarea acestora, dându-le un rost în viaţă. Au fost 14 de ani de experienţă grea, unică. Bucuria apariţiei a trei nepoţi, băieţi, a venit mai târziu.

Vârsta de 70 de ani, pe care o va atinge în 2 august din acest an, îl găseşte în plină activitate creatoare. Este un om care a dat mai mult vieţii şi celor din jurul lui, decât a primit. Dar prin astfel de oameni merge înainte viaţa şi societatea.

Eu regret mult faptul că ne revedem foarte rar! La Ocna Mureş ar trebui reluat obiceiul întâlnirii anuale a „Fiilor oraşului”.

Prof. Mircea Aurel Ciugudean