Suntem şi pe:
Clinică stomatologică Ocna Mureș

Articolele zilei

Somnul de la miezul nopţii

Publicat

- 286 vizualizări
 
În luna august din vara anului ’68 sau ’69, pe o perioadă de circa două săptămâni, aveam în casă nici mai mult nici mai puţin decât 18 persoane. Mama servea prânzul pentru noi în două schimburi. În primul schimb erau cuprinşi copiii, iar în al doilea adulţii. Şi să te ţii, fraţilor. Începea servitul mesei pe la orele 13 şi se ridica masa după circa patru, cinci ore. Student fiind, seara mai poposeam pe la grădina de vară a oraşului, la câte o bere.
 
De multe ori intram târziu în noapte. Aşa se facă că, într-o seară ajung acasă după ora unu. Toţi, dar absolut toţi, dormeau duşi. Îmi caut locul. Era ocupat. Ce să mă fac? Peste patru ore trebuia să mă trezesc să merg la muncă, la fabrica de sodă din oraş. Pe loc îmi vine o idee năstruşnică. Nepotul meu Silviu, băiatul surorii mele de la Oradea, era mai dodoloţ, mai grăsuţ şi aveam loc să mă odihnesc. L-am trezit spunându-i să meargă afară să facă pipi. Cum a ieşit din cameră, m-am şi aruncat în locul său. Când a venit, adormit fiind nu mai ştia de unde s-a ridicat şi, ca atare, s-a dus glonţ la mama lui întrebând-o de locul de dormit. Iritată peste măsură, sora mea îl întreabă: unde ai dormit până acum? Copilul a dat din umeri. Culcă-te în locul meu. Silviu o ascultă, iar sora mea se duce în bucătărie, unde dormeau părinţii noştri. Mama se trezeşte imediat şi o întreabă ce s-a întâmplat. I-a povestit totul. Auzind cele petrecute în puterea nopţii, mama o roagă să se culce în locul ei. Şi dumneata ce faci?, o întreabă sora mea. Ooo, fată, am ce face. Mă urc în pod şi îmi iau o pungă de sâmburi de bostan (seminţe de dovleac) şi mănânc până la ziuă. Dimineaţa pe la cinci şi câteva minute am plecat spre fabrică. Nu a ştiut nimeni cine a provocat haosul din noapte.
 
Când m-am întors de la uzină, cumnaţii, surorile, părinţii serveau prânzul. Erau bine dispuşi. În timp ce îmi garam…bicicleta, le-am atras atenţia că, totuşi, eu încă mai stau în această casă şi dacă se poate să-mi lase şi mie un loc de dormit. Deci tu ai fost cu revoluţia de astă noapte, invervine sora mea. Da, i-am răspuns, şi am rugat-o să-mi lase şi mie un loc de dormit. Din acea seară, mama s-a îngrijit să am asigurat locul meu de dormit seară de seară. Nu de alta, dar în perioada amintită eram singurul care lucram în uzină.
 
Apărut în Flacăra lui Adrian Păunescu – august 2015

Publicitate
Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate

Facebook

Top articole ultimele 30 zile


AiudulMeu | La Târnăveni | 4Botoşani.ro

Copyright © 2020 Powered by First design