Poezii de Anca Ioana Mureșan, din volumul aflat în pregătire, „Sufletul meu, altar pentru culori și cuvinte”

La inițiativa doamnei Luminița Bugan, bibliotecară la Liceul Tehnologic Ocna Mureș, inaugurăm pe Ocna Mureș Online o nouă secțiune unde vom publica poezii, proză și multe altele. Astăzi este despre Anca Ioana Mureșan și poeziile dânsei.

Despre mine

Poezia mea se așază cu blândețe în rime,

Ca apele Mureșului, lin, între maluri,

Ca pacea iubirii tale ascunsă în mine,

Ca soarele ce vara se topește în valuri…

Cuvintele ei simple izvorărsc din trăire în duh,

Sunt  ascundere-n mine, dar și  ploaie de fluturi,

Sunt aripi de îngeri ce mă ning din văzduh,

Culorile toamnei ce pe mine le scuturi!

Ea este nufărul alb răsărit din noroi,

Aur creat cu sudoare în alambic sufletesc,

Puterea de a naște și renaște în noi,

Lumina, Frumosul si Sensul ceresc!

Prima iubire

Cine mai sunt eu,

când sub privirea ta

verde-albastră,

nedefinită și tainică,

Publicitate

mă dezintegrez în curcubee timide

și mă scurg printre cuvinte,

de numai pietrele îmi mai simt respirația,

de nu mai știu unde începe

și unde mi se termină inima?

Am zărit-o, pentru o ultimă clipă,

culcată  în palma ta…

iar  visurile ei ți se prelingeau printre degete,

amestecându-se cu roua unei dimineți de vară…

… Și nici până azi nu ai înțeles

de ce am urcat în primul tren și am plecat

fără să privesc înapoi…

…Și nici  până azi nu am înțeles

de ce nu m-ai căutat

în iarba acelei dimineți de vară…

Copilăria

Copilăria mea nu a fost o perioadă, un timp anume,

Ce s-a petrecut demult, undeva, în lume…

Ci a fost un imens palat fermecat,

Publicitate

În care sufletul meu călător s-a-ntrupat,

Cu mii de ferestre deschise spre soare,

Prin care am primit daruri de vis și culoare,

Și cu altele mii îndreptate spre lună,

Prin care am văzut lumea atât de frumoasă și bună.

Cuvintele-păsări intrau și ieșeau fără teamă,

Pentru că zborul a fost a doua mea mamă.

De prin unghere ascunse,ochi din trecut m-au vegheat mut,

Ca să nu uit o clipă cât de unică sunt,

Și de ce am ales acest trup, acest loc,

Și că viața nu-i luptă, e joc !