La urne pentru neam şi ţară

În loc de motto: Cetăţene, Cetăţene/ Sări degrabă în izmene/ Să nu pierzi şi astăzi votul/ Uită că te doare-n cotu./ Ia însă bine aminte,/ Candidatul iar te minte:/ Promite ca un anormal,/ Că-ţi va clădi iarăşi spital./ Îţi va-nălţa şi lăcaş sfânt/ Cum nu e altul pe pământ./ De vrei să-ţi ocroteşti destinul/ Să nu te joci cu buletinul.

(Din folclorul electoral al perioadei interbelice)

Da, vin alegerile… Şi ce dacă vin? De-atâta timp alegerile vin şi se duc, lăsând în urma lor mâlul sulfuros al demogogiei. Şi totuşi, scrutinul de duminică are notele lui specifice, ca să nu le spunem chichiţele politicianiste. După apriga dispută dintre liberali şi social-democraţi, Curtea Constituţională a dat câştig de cauză acestora din urmă. Era şi firesc. Să faci încă o cheltuială destul de consistentă ca să organizezi al doilea tur de scrutin, nu era deloc cuminte, de vreme ce Guvernul cerşeşte de la noi şase milioane de lei ca să achiziţioneze „Cuminţenia pământului”, acea capodoperă a lui Constantin Brâncuşi. Şi, mai ales, să pui de două ori pe drum câteva milioane de alegători, în marea lor majoritate bătrâni. Convinşi că în primul tur de scrutin nu prea au şansă, dată fiind slaba audienţă de care se bucură în rândul cetăţenilor, liberalii mai doreau o rundă de alegeri în cadrul căreia sperau să atragă de partea lor o sumedenie de partide mărunte. Ar fi fost necinstit, să zicem, dacă viitorul edil al Bucureştilor ar fi fost un milog electoral. Cel puţin aşa susţin analiştii de campanii electorale.

Da, vin alegerile… dar parcă vin pe furiş, pe după gard. Măsurile restrictive la care au recurs autorităţile au făcut din actuala campanie electorală un eveniment politic învăluit într-un anonimat total. Nu bannere, ecrane şi panouri publicitare, altă dată luminoase, nu steaguri, nu spectacole ori serbări (cu excepţia „Zilelor Oraşului”, cum s-a întâmplat acum o săptămână în municipiul Alba Iulia!). Întreaga propagandă electorală s-a rezumat la afişe (multe neconvingătoare), la materiale difuzate de posturile de radio şi televiziune. În atari condiţii, cei mai mulţi alegători n-au putut să-şi cunoască decât vag candidaţii, detaşându-se de atmosfera electorală. Surprinzător, nici partidele nu s-au implicat îndeajuns în susţinerea propriilor candidaţi. Pe de altă parte, actuala campanie electorală şi-a demonstrat din plin originalitatea, prin apariţia pe listele de candidaţi a unor politicieni certaţi cu legea.

Vin alegerile… Dar la noi nimeni nu mai întreabă astăzi cu cine votează, aşa cum se căinau odinioară eroii lui Caragiale. Tare mă tem că duminică absenteismul la urne va atinge apogeul. Deie Bunul Dumnezeu ca temerea mea să nu se confirme. Să sperăm că românii vor judeca în ziua de 5 iunie cu înţeleapta lor minte de pe urmă. Şi am convingerea fermă că aşa vor proceda şi alegătorii din bătrânul oraş al tinereţii mele, Ocna Mureş.