Împăratul Francisc I al Austriei, Mareșalul francez De Marmont aghiotantul lui Napolean, Prințul Henri De Bourbon și medicul englez John Paget din Ghiriș (Câmpia Turzii), personalități remarcabile care au vizitat Ocna Mureș în secolul al XIX-lea

Așezată pe harta Transilvaniei odată cu deschiderea exploatărilor salinifere (1791-1792) noua localitate minieră Ocna Mureș (Marosakna, Marosújvár) atrage atenția călătorilor străini încă de la începuturile existenței sale. Impresiile unora dintre aceștia le găsim în însemnări și descrieri de călătorie memorabile, un adevărat patrimoniu cultural al orașului. Valoarea documentară istorică, economică, geografică, geologică este incontestabilă. Se regăsesc în aceste descrieri pagini de literatură adevărată din care nu lipsesc metafora, comparația și hiperbola, admirația pentru oamenii locului.

‘’Mirați-vă, prieteni care citiți acestea’’ – scria un călător autriac ajuns la Ocna Mureș în 1828 – ‘’ mirați-vă nu numai de curajul și hotărârea oamenilor, ci admirați și milostivirea lui Dumnezeu, care a îngăduit făpturilor sale ca, prin înțelepciune și munca mâinilor lor să fi găsit această ocnă de sare de necuprins’’

Nu ne propunem să realizăm o sinteză a acestor descrieri despre Ocna Mureș în secolul al XIX-lea, descrieri care se întind pe zeci de pagini cu însemnări despre cele văzute în aceste locuri. Vom prezenta în ordine cronologică și nominală 10 călători străini, 3 englezi, 3 francezi, 2 austrieci și doi maghiari, scurte relatări alea fiecăruia, date biografice și locul (sursa) unde sunt publicate aceste relatări și unde pot fi găsite de cei doritori să afle mai multe detalii.

1814. Richard Bright (1789 – 1858)

Călător englez, geolog, scriitor, medic al reginei Victoria. Compară salina de la Ocna Mureș cu celelalte saline. ‘’mina Marosújvár este la o scară mai mare și mai bine condusă .’’ Despre sarea extrasă afirmă că ‘’aceasta este pură, dar marcată de linii întunecate, este expediată imediat pe râul Mureș, ceea ce reprezintă o mare economie în timpul transportului.‘’

Scurtele informații cu caracter economic le-a publicat în cartea ‘’Travels from Vienna trough lower Hungary’’ în anul 1818. Cartea este descărcată în format electronic (pag. 265-266), în limba engleză.

1821. István Széchenyi (1791 – 1860)

Om politic maghiar, reformator liberal. Sosește la Ocna Mureș în 16 iulie 1821. Descrie salinele. În saline lucrau 300 – 600 mineri. Se lucra numai dimineața.

‘’Oamenii par să fie sănătoși și fericiți, ating o vârstă înaintată și li se nasc copii sănătoși.’’

Ghidul ‘’m-a dus și într-o biserică nouă (biserica romano-catolică de astăzi) să-mi arate amvonul și orga. ’’

La 28 iulie se întoarce în Ocna Mureș, fiind găzduit de contele Mikes la castelul de la Uioara de Sus. Cu contele ‘’am discutat politică.’’

În însemnările sale amintește de exploatările romane și de faptul că sarea ‘’ se afla la 3-4 stânjeni sub pământ.’’ (un stânjen = 1,86 m)

Însemnările contelui I. Széchenyi se găsesc în volumul ‘’Călători străini despre Țările Romîne în secolul al XIX-lea, vol. I, Serie nouă’’(p. 957 – 958 și p. 968).

1828. Joseph Adalbert Krickel (1791 – 1847)

Geograf austriac cu vaste cunoștințe de istorie, topografie și statistică.

Vizitează Ocna Mureș, între 21 – 28 ianuarie 1828. Rămâne în zonă 8 zile. Pentru saline își rezervă o vizită de 3 ore. Este autorul uneia dintre cele mai frumoase descrieri ale localității.

‘’Ținutul are un farmec aparte, în timpul verii mulțimea vaselor de transport a sării și animația acestei mari afaceri cu sare îi conferă localității înfățișarea unui însemnat centru de comerț.’’

Krickel amintește despre vizita împăratului Francisc al Austriei însoțit de Carolina Augusta la Uioara în 28 august 1817, care ‘’a fericit Uioara de Sus cu prezența sa și a fost copleșit de uimire la rândul său văzând imensitatea salinelor.’’

Despre mineri scrie astfel ‘’e de nedescris impresia care m-a cuprins atunci când am zărit peste o sută de luminițe și la fel de mulți oameni care parcă erau spiriduși.’’

Imaginea sării este încadrată într-un tablou în care ‘’natura adormită și-a pictat aici bolta cu benzi de culoare albă, roșie, albastră, maronie. Deasupra noastră pe boltă sarea alcătuia formele cele mai frumoase.’’

Informațiile economice se referă la cantitatea de sare extrasă anual, 400.000 – 500.000 chintale. Din 1793 până în 1827 s-au extras 14.000.000 chintale. (1 chintal = 100 kg)

Trei zile a fost oaspetele contelui Mikes la castelul din Uioara de Sus ’’cu ziduri groase și o pivniță ciudată cu numeroase coridoare care se unesc în formă de stea și o ieșire secretă.’’

Interesanta descriere făcută de Krickel se poate citi în ‘’Călători străini, serie nouă, volumul II ’’ (1822 – 1830) descărcat în format electronic. (pag. 187 – 191)

• 

• 

• 

1834. Auguste F. Louis de Marmont. Duce de Ragusa (1774 – 1852)

Mareșal al Franței, literat, aghiotant al lui Napolean în războaiele din Italia și Egipt. Dezgustat de politică își autoimpune exilul și va călători în Europa, Asia și Africa.

Sosește la Ocna Mureș în 10 mai 1834, într-o zi de duminică. Salinele erau închise. ‘’Am trecut prin Ocna Mureș, unde se găsesc cele mai frumoase saline din Transilvania și poate din Europa (…) Clădirile exploatării sunt mari și par bine întreținute. Mureșul navigabil este un mare avantaj pentru exploatarea acestei mine.’’

Călătoria mareșalului de Marmont a fost publicată la Paris în 1837. În limba română se găsește în volumul III ‘’Călători străini’’ (1831 – 1840) p. 199.

• 

• 

1835. Adolf Schmidl (1802 – 1863)

Profesor de geologie la Universitatea din Viena.

Descrierile făcute de A. Schmidl despre Ocna Mureș sunt în mare parte identice cu ale lui J. A. Krickel, chiar plagiate câteva pasaje.

Amintește despre exploatările romane, despre locul numit ‘’Sărătură’’, despre centrul administrativ ‘’bine construit după un plan regulat într-un loc unde cu 30 înainte era pustiu.’’ Descrie cele 4 saline care se întind sub nivelul râului Mureș. ‘’Lungimea tuturor salinelor este de 1050 m, iar o cale ferată de la Saline la depozitul de lângă Mureș are 800 m. Vagoneții sunt împinși de mineri până la podul Mureșului. Sarea gemă este prăvălită în Mureș care din această cauză se numește Mureș Sărat.’’

Aceste descrieri pot fi găsite în ‘’Călători străini vol III, serie nouă’’, p.272 – 273.

1839. Contele de Locmaria (1792 – ?)

Ofițer de armată imperială franceză. S-a dedicat și literaturii. S-a ocupat de educația prințului Henri de Bourbon. Îl însoțește când prințul avea 19 ani într-o călătorie de studii prin Europa. Impresiile sunt consemnate în ‘’Călătorie prin Banat și Transilvania.’’

Vizita prințului de Bourbon și duce de Bordeaux la Ocna Mureș a fost un eveniment egalat de vizita împăratului Francisc în 1817.

Prințul a fost însoțit de contele I. Banffy. A fost primit cu onoruri de către administrația locală. În interiorul salinei ‘’o populație numeroasă a luminat cu lampioane astfel dispuse ca să formeze litere și cuvinte adresate prințului. Când colivia cu care a coborât în salină a atins podeaua 40 de muzicanți au executat simfonii.’’

Conții Bethlen și Csaki au venit special de la Cluj pentru a-l întâlni pe prinț. ‘’Au dejunat cu prințul care îi primește în trăsura sa.’’ menționează contele de Locmaria.

Plimbarea prin saline a durat 2 ore. Descrierea acestei vizite se găsește în ‘’Călători străini, vol. III’’ pag. 777 – 778, volum descărcat pe internet.

1838. John Paget (1808 – 1892)

Aristrocrat de origine engleză, medic renumit. Renunță la medicină pentru călătorii în Europa. Se stabilește la Câmpia Turzii (Ghiriș) prin căsătoria cu Polixenia Wesselényi, fiică de baron cu întinse latifundii în această zonă. Principala lui lucrare de călătorie este intitulată ‘’Hungary and Transylvania’’   în două volume, publicate în 1839 la Londra.

Partea referitoare la Transilvania și implicit referirile la Ocna Mureș au apărut în limba română în anul 2015.

La Ocna Mureș este impresionat de ‘’frumusețea arhitecturală a salinelor care depășește aproape orice alte obiecte de artă cunoscute de mine. Nu pot să exprim în cuvinte cât de mult m-am desfătat privindu-le.’’

Despre mineri, autorul remarcă faptul că ‘’își încep munca la ora 3 dimineața  și pleacă la ora unsprezece (…).  Serviciul de aici nu este nesănătos și chiar și copiii încep să muncească încă de mici.’’

Despre componența etnică a celor 300 muncitori spune că ‘’sunt maghiari, valahi și germani (…) maghiarii lucrează cel mai mult dar beau cel mai mult.’’ Această carte nu se află în format electronic. Textul se găsește și în ‘’Călători străini, vol. V’’ (1847 – 1851)

1844. Auguste de Gérando (1819 – 1849)

Istoric și eseist francez, căsătorit cu Emma Teleki, fiica grofului Teleki. În cartea ‘’Transilvania și locuitorii săi’’ (1845) descrierea salinelor se face în cel mai frumos stil literar.

Minele ‘’sunt imense nave de proporții giganticești în care întâlnim unul din cele mai magnifice spectacole care se pot vedea. Vedem mozaicuri bizare pe care natura le-a desenat, figuri fantastice care aleargă pe ziduri.’’

Sarea ‘’când lucește, când este întunecată.’’ În prezența acestor temple subterane ’’visăm la templele faraonilor pe care le-a lăsat antichitatea.’’ Minerii ‘’vreo 200 la număr, par niște pitici.’’

Autorul are informații tehnice exacte despre suprafața masivului de sare, lung de 900 m și lat de 550 m, în care s-a săpat până la 120 m. Cartea a fost publicată în 2014 în limba română. Nu este descărcată în format electronic.

1864. Charles Boner (1815 – 1870)

Scriitor englez de călătorii, poet, jurnalist și traducător. Impresiile de călătorie prin Transilvania le publică în cartea ‘’Transylvania: Its products and its People’’ tipărită la Londra în 1865. Capitolul XXVIII (p.448 – 468) din versiunea engleză este dedicat localității Marosújvár, vizitată în aprilie 1864. ‘’Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată ceva care să mă impresioneze mai mult ca mina de sare de la Ocna Mureș. (…) chiar dacă n-aș fi văzut nimic altceva în Transilvania, tot n-aș fi considerat călătoria  mea ca nefolositoare.’’ scrie Boner în capitolul amintit.

‘’La început ești stupefiat de înălțimea mare, de adâncimea și lățimea pe care treptat începi să le sesizezi. Cerule mare, ce priveliște!’’ continuă Boner.

La fel ca și alți călători (Krickel, Paget) și Bonet se referă la climatul plăcut din mină.

‘’În mină este o temperatură plăcută care nu se schimbă niciodată și atmosfera este binefăcătoare pentru bolile de plămâni.’’

Este uimit de faptul că apa sărată din mină este pompată în Mureș, pentru că, anticipând oarecum apariția băilor sărate afirmă ‘’saramura și-a găsit o bună folosire în Bavaria unde au apărut locuri de scăldat, unde vin vizitatori din diverse părți ale Europei, aducând viață și comerț în locuri care altădată erau numai câteva colibe ale muncitorilor.’’

Ghidul îi descrie ‘’metoda romană de obținere a sării în gropi în formă de pâlnie.’’

Călătorul Boner afirmă: ‘’întăritura pe care romanii au ridicat-o în jurul zonei cu sare este încă vizibilă. Au făcut-o fie pentru a marca granițele, fie pentru a o proteja de posibilele inundații.’’

Este impresionat de atenția care i s-a acordat din partea funcționarilor salinelor și de ospitalitatea însoțitorilor care l-au invitat la ei acasă. ‘’Vinul a fost excelent și am fost atât veseli, că au regretat când m-am ridicat să plec (…), dar micul meu flăcău ungur este la postul său în trăsură și știu că îi dor să plece din nou și să hurducăie pe drum.’’

Încheierea descrierii spune totul despre ce a simțit scriitorul englez la Ocna Mureș. ‘’Deci, adio Ocna Mureș și sper să trăiesc să revăd frumusețile ei și să-i aud din nou ecourile. ’’

Autorul se referă la ecourile care se auzeau în galeriile salinelor, produse de uneltele cu care minerii desprindeau blocurile de sare din pereții minelor.

Însemnările și aprecierile englezului Charles Boner despre Ocna Mureș pot fi citite și în limba română, ele sunt traduse în volumul VIII (1862 – 1866) din colecția ‘’Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, serie nouă.’’

1869 Orbán Balázs (1829 – 1890)

Istoric, geograf, etnograf secui. Considerat ‘’cel mai mare dintre secui’’. Opera istorică este dedicată ‘’Descrierii locurilor secuiești’’ (Székelyföld leírása) în 6 volume. În volumul al V-lea apărut la Pesta în 1871, capitolul al X-lea este dedicat localității Maros-Ujvár. Referirile la Ocna Mureș se constituie într-o scurtă monografie cu aprecieri asupra așezării, istoriei, populației, confesiunilor și școlilor din localitate până în 1869.

Deși Ocna Mureș nu a făcut parte din ‘’pământurile secuiești ’’ Orbán Balázs trece din Scaunul secuiesc al Arieșului peste Mureș pentru a vizita localitatea. Este impresionat de vestigiile romane, monede, statuete, ceramică, basoreliefuri, unelte miniere romane. Descrie ‘’terasamentul înalt de 4-5 picioare înălțime și 12 picioare lățime care înconjură salina într-o mișcare circulară aproape peste tot pe marginea sării.’’ O porțiune din terasament mai bine conservat se afla în spatele Bisericii reformate. Pe malurile Mureșului ‘’se întâlnesc sute de corăbii. Această moșie minieră este de dimensiuni mari, cu vaste lucrări miniere, numeroase biserici, casele orășenești ale funcționarilor, toate formează un tablou frumos. Acum (1869) Maros-Ujvár este unul din cele mai frumoase și prestigioase sate din Ungaria cu străzi frumoase, largi și 400 de parcele pătrate pentru casele minerilor construită în linie dreaptă. Terenul este al Trezoreriei Sării.’’

Orbán Balázs admiră măreția lucrărilor omenești din salina care ‘’depășeșc teoria miraculoasă a piramidelor. Torțele minerilor formează un candelabru uriaș.’’

Asemenea lui Charles Boner și O. Balázs se extaziază în fața imaginilor suprarealistice oferite de interiorul salinelor. ‘’Oh! Cine ar putea descrie această priveliște, de unde s-ar putea obține culorile cu care să o pictezi?!’’

Capitolul despre Ocna Mureș se găsește în format electronic, în limba maghiară pe site-ul mek.oszk.hu

Prezența celor zece călători străini, personalități culturale și politice remarcabile la Ocna Mureș și informațiile oferite de aceștia despre localitate se constituie într-o frumoasă pagină de istorie locală. Am apelat la acest mod de expunere ușor didacticist, gândindu-ne la posibilitatea folosirii acestor surse într-o lucrare de licență sau masterat de către un tânăr pasionat de științele umaniste și dornic să afle mai multe informații despre trecutul localității  văzut  prin ochii unor vizitatori străini.

Nu în ultimul rând , se poate afirma că Ocna Mureș grație salinelor, a fost nu numai un centru economic, ci și unul turistic, inainte de a se deschide Băile Sărate. Această afirmație este susținută de statisticile anuale începând cu anul 1838 care consemnează numărul de vizitatori ai salinelor. De la 76 de vizitatori în 1838 se ajunge la 1070 în 1883, iar odată cu deschiderea Băilor Sărate, la 1665 de oaspeți ai localității, în anul 1891. Aceste date se găsesc în studiul monografic al salinelor ‘’A maros–újvári sóbányák’’ al cărui  autor este Bikfalvi Károly, medicul Salinelor și al Băilor sărate. Această monografie a fost publicată în revista Erdély din Iunie 1893.

Pantilimon POPOVICI

Csaba Kolozsvari