Descoperirile arheologice din perimetrul orașului Ocna Mureș sunt rare și întâmplătoare. Acest fapt nu anulează importanța și valoarea lor pentru istoria locală și implicit istoria României. Două din aceste descoperiri de excepție au fost prezentate pe site-ul ocnamuresonline.ro: coiful greco-illiric din secolul IV. î. Hr și statuia zeiței Hecate, aceasta din urmă prin contribuția domnului profesor Mircea Goga.

În acest articol ne propunem să facem cunoscute pasionaților de istoria locală câteva detalii referitoare la o raritate numismatică, datorită căreia Ocna Mureș a fost așezată pe harta descoperirilor arheologice din secolul al X-lea d.Hr.

Scriem, așa după cum am precizat și în titlu despre o moneda bizantină de aur (solidus) pe aversul căreia poate fi văzut chipul Domnului Isus Cristos. Moneda a fost emisă în monetăria din Constantinopol între anii 945-959 în timpul domniei împăratului Constantin al VII -lea Porfirogenetul ‘’cel născut în purpură’’, avându-l asociat pe fiul său Roman al II-lea. Constantin al VII-lea este recunoscut pentru scrierile sale și activitatea de susținere  a creștinismului  răsăritean și afirmarea  artei bizantine, în special a iconografiei creștine.

Descoperirea de la Ocna Mureș a fost introdusă în contextul științific recent, de către arheologul Péter Prohászka de la Universitatea Nitra (Slovacia) într-un articol din 2018 publicat în revista Acta Archaeologica din Budapesta, articol din care ne-am documentat și noi pentru a afla contextul în care s-a făcut descoperirea.

Moneda de aur bizantină a fost găsită de un localnic Grüns Gippelpächter în timpul săpăturilor de deviere a râului Mureș din anul 1861. Câțiva ani mai târziu geologul Frantisek Posepny aflat în Ocna Mureș pentru cercetarea masivului de sare vede această monedă, o desenează, mărind-o de patru ori și împreună cu o scrisoare  trimite desenul arheologului specialist în epigrafie Carl Torma la Cluj Napoca. Scrisoarea este datată 15 mai 1867. Interesant este și faptul că Posepny pasionat de arheologie realizează – pentru a evita unele erori vizuale – și o amprentă în ceară a literelor de pe monedă.

Este de apreciat interesul inginerului F. Posepny pentru a face cunoscută această descoperire arheologică, dar și a altor artefacte, în special romane, pe care le-a văzut în timpul lucrărilor de cercetare și cartare a masivului de sare. În raportul final al cercetărilor sale, raport însoțit de hărți și schițe, Posepny amintește și de antichitățile văzute în zona salinelor.

Moneda bizantină de aur descoperită la Ocna Mureș în anul 1861, într-un loc aproape de râul Mureș este o raritate numismatică pentru că în Transilvania nu a mai fost descoperită decât o singură monedă de acest tip. Cele mai multe descoperiri de acest fel încadrate între anii 945-959 se concentrează în spațiul dintre Mureș și Criș, la est de râul Tisa.

Fără a avea pretenția unei descrieri făcută de numismați profesioniști, vom observa pe avesrul monedei bustul frontal al lui Cristos cu un nimb în cruce, mâna dreaptă ridicată în semn de binecuvântare și Evanghelia ținută în mâna dreaptă. Pe revers sunt reprezentate busturile încoronate ale lui Constantin VII în stânga și fiul său Roman II în dreapta, care țin între ei crucea patriarhală. Acest tip de monedă de aur numită solidus având o greutate de aproximativ de 4,5 grame și un diametru de 20-22 milimetri face parte din iconografia creștină bizantină. Experții în istoria Bizanțului consideră că în timpul domniei lui Constantin Porfirogenetul (945 -959) numit și împăratul savant pentru scrierile sale în care îi amintește și pe români cu numele de romanici, iconografia creștină reprezentată prin monede a atins apogeul existenței sale.

Contextul istoric în care monedele emise între anii 945-959 își fac apariția în spațiul amintit mai sus este legat de vizita ducelui transilvănean Gyla la Constantinopol, vizită cu scop diplomatic și misionar. Diplomatic, pentru că Gyla se recunoaște  vasal al lui Constantin Porfirogenetul în schimbul unei importante sume de bani și misionar pentru că oaspetele acceptă să se creștineze  împreună cu toată suita care îl însoțea. Evenimentul care a avut loc în anul 948 este relatat cu multe amănunte de către istoricii bizantini. Așadar moneda de la Ocna Mureș a fost emisă de monetăria din capitala imperiului între 945 și 948 d.Hr.

Gyla care a primit și titlul de ‘’patrikios’’ a rămas fidel împăratului  Constantin iar Hierotheus (Irotei) numit episcop de către patriarh va desfășura o intensă activitate de organizare a comunităților creștine, dintre care una foarte importantă se afla la Alba Iulia. Dovadă sunt descoperirile arheologice: fundația unei biserici creștine răsăritene descoperită în 2011, crucile pectorale și bijuteriile de tip bizantin aflate la unele morminte din necropolele datate în secolul al X-lea.

Suntem convinși că acei dintre dumneavoastră care ați avut răbdarea să citiți articolul până în acest loc, așteptați răspunsurile la două întrebări.

1. Cum a ajuns această monedă la Ocna Mureș (Marosújvár în momentul descoperirii ei)?
2. Unde se află acum această monedă?

Răspunsurile noastre le exprimăm doar cu titlul de ipoteze:

1 – Când vorbim despre Ocna Mureș, vorbim despre sare, iar când vorbim despre sare în Transilvania vorbim inevitabil despre cea mai veche așezare din România al cărui nume (toponim) SALINIS a fost asociat de romani cu cel mai folosit condiment din lume, sarea. În proximitatea masivului de sare de la Ocna Mureș s-au dezvoltat de-a lungul  timpului comunități umane care au extras acest mineral aflat aproape de suprafața pământului, ușor de exploatat.

Într-o succesiune continuă, comunități preistorice, fără a li se putea preciza etnia, tracii din epoca bronzului, sciții, celții, dacii, romanii, gepizii, avarii, bulgarii, slavii, aceștia din urmă împreună cu autohtonii romanizați, romanicii amintiți de împăratul Constantin VII în scrierile sale din secolul al X-lea , cu toții am fost atrași de această bogăție indinspensabilă vieții.

Încă înainte de secolul al X-lea, în zona Salinelor de pe Mureș, s-au creat importante centre de putere locală, o mare densitate de așezări și implicit un potențial demografic superior altor zone din Transilvania. La Uioara de Jos, Micoșlaca , Turdaș, Războieni Cetate urmele unor așezări din mileniul întâi  al erei noastre se întind pe zeci de hectare. Dovezile  ies în fiecare an la suprafață de sub brazdele plugurilor trase de tractoare. La Noșlac s-a descoperit o necropolă  prefeudală cu aproximativ 1000 de morminte  din care s-au dezvelit doar 125.

O asemenea bogăție și un asemenea potențial demografic nu puteau să nu atragă la cumpăna dintre milenii (anul 1000 d. Hr.) o altă putere politico-militară, Regatul Ungariei. Sub domnia primului lor rege creștinat  Ștefan (1000-1038) ungurii pun stăpânire pe cea mai circulată vale, cea a Mureșului. Istoricii consideră că la sfârșitul domniei lui Ștefan (1038) regatul său a atins zona salinelor de pe Mureș și controla comerțul cu sare pe această vale, folosită și de romani cu o mie de ani în urmă. Fără a avea suficiente argumente, avansăm ipoteza că moneda de aur bizantină descoperită la Ocna Mureș a ajuns aici odată cu incursiunile făcute pentru stăpânirea și exploatarea salinelor.

Este demonstrat arheologic faptul că mondele apar în zone cu densitate mare de populație, în centre locale  de putere, în zona unor căi de comunicare amplasate în special de-a lungul văilor râurilor pe unde au trecut diverși călători.

Propietarul monedei , înainte de a o pierde, putea fi un negustor de sare, un simplu misionar creștin care o folosea ca talisman, un mercenar sau soldat, sau foarte probabil un funcționar de rang înalt. Moneda a călătorit odată cu aceștia, venind dinspre Alba iulia sau mai departe de la vărsarea Mureșului în Tisa.

2 – Moneda a fost descoperită în anul 1861 de Grüns Gippelpächter ulterior văzută de geologul Posepny, desenată și desenul trimis epigrafului C. Torma în anul 1867.

În anul 1861 la Cluj Napoca, Muzeul Ardelean (Erdely Muzeum) punea bazele primelor colecții de monede achiziționate sau primite ca donații. Fără a avea argumente, este posibil ca  Posepny sau Torma să-l fi convins pe propietarul monedei să o vândă sau să o doneze Muzeului Ardelean.

În anul 2007, trei specialiști în numismatică din cadrul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca, Cristian Găzdac, Livia Călian și Ágnes Alföldi-Găzdac au publicat un catalog al monedelor de aur antice și bizantine aflate în colecția Muzeului. Între cele 131 de monede se află și două monede de aur (solidus) din timpul domniei lui Constantin al VII -lea Porfirogenetul (945-959) identice cu moneda descoperită la Ocna Mureș. Ne-a atras atenția una din monede care are doar 3,16 grame și un diametru de 16,6 mm, adică sub caracteristicele normale ale unui solidus emis în timpul lui Constantin VII.

După cum se observă pe desenul realizat de Posepny moneda era ușor deteriorată. Este posibil ca moneda din catalog  trecută în categoria celor ‘’fără nicio informație disponibilă’’ să fie moneda de la Ocna Mureș. Dacă ipoteza s-ar verifica am avea încă un artefact valoros în muzeul clujean alături de coiful greco-illiric și cele 5812 piese de bronz ( aproximativ 1100 kg ) din tezaurul de bronzuri de la Uioara de Sus.

Punem punct aici istoriei monedei de aur cu efigia lui Isus Cristos descoperită la Ocna Mureș. Această istorie conține mult adevăr, o doză de imaginație și o infimă fabulație. Unii dintre cititori vor spune că lucrurile stau invers.

Dincolo de orice opinii, cunoașterea istoriei locale este modalitatea principală prin care locuitorii unei comunități și în special copii se leagă afectiv de locurile natale. Dacă trecutul și tradițiile se uită coeziunea comunității se atrofiază, iar viitorul devine palid și incert.

Pantilimon POPOVICI

Csaba KOLOZSVARI

Publicitate

P.S. Dedicăm acest articol preotului paroh Cornel Marcu, fin cunoscător al creștinității răsăritene, autor a mai multor romane inspirate din tumultoasa istorie a Bizanțului.