Suntem şi pe:

Articolele zilei

Descoperire arheologică de excepție. COIFUL GRECO-ILLIR de la Ocna Mureș

Publicat

- 1.208 vizualizări

Orașul Ocna Mureș împreună cu localitățile din imediata vecinătate, Uioara de Sus, Uioara de Jos, Șpălnaca, Micoșlaca, Noșlac și Războieni Cetate formează una dintre cele mai interesante și importante zone arheologice din Transilvania.

Descoperiri fortuite sau săpături arheologice sistematice au adus la lumină din arhiva pământului vetre de locuințe vechi, necropole, ceramică și obiecte din metal, unelte, arme, podoabe, monede etc. Cea mai mare parte din acest inventar arheologic, care acoperă o perioadă de timp de peste șapte milenii se află în depozitele sau vitrinele muzeelor din Alba Iulia, Aiud, Sibiu, Cluj Napoca, Budapesta sau Göteborg.

Una din cele mai rare piese descoperite în această zonă este coiful greco-illir aflat în colecția Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Pe teritoriul României s-au descoperit doar patru asemenea artefacte, la Bezovia (jud. Caraș-Severin), Gostavăţu (jud. Olt), Găvojdia (jud. Timiș) și Ocna Mureșului (Ocna Mureş).

Aceste coifuri își au originea în Grecia antică și s-au folosit începând cu secolul VIII î.Hr. Din Grecia s-au răspândit în vestul peninsulei Balcanice în spațiul locuit în antichitate de illiri. Arheologii le-au numit coifuri greco-illire.

Coiful de la Ocna Mureș a fost descoperit întâmplător pe malul stâng al Mureşului la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Albert Borș care l-a predat muzeului din Cluj Napoca. Este prima descoperire de acest fel din istoria României. Bine conservat și lucrat artistic a atras atenția specialiștilor în armamentul militar antic. Arheologi germani, austrieci, sârbi,  maghiari și români l-au inclus în studiile lor de specialitate. Acest tip de coif a fost folosit în secolele VI-V î.Hr. Coiful de la Ocna Mureș este încadrat în prima jumătate a secolului al V-lea (499 – 450 î.Hr.). Este cea mai nordică localitate dintre cele 50 în care s-au făcut asemenea descoperiri.

Prima fotografie a coifului a fost publicată de istoricul M. Macrea în revista “Gazeta ilustrată” din 1937, nr. 9-10, având alăturat și un scurt comentariu.

O fotografie interesantă a acestui coif o găsim în revista “Acta Archaeologica” tipărită la Budapesta în anul 1955, cu un amplu comentariu în limba germană. Mulțumim și pe această cale domnului Radu Chința pentru traducerea textului în limba română facilitându-ne accesul la aceste informații.

Pe această fotografie se observă foarte bine cei doi butoni de care se prindea panașul (PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. Mănunchi de pene folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache.) Cu siguranță acest coif a aparținut unei persoane cu un statut social înalt, atât ca funcție militară, cât și politică, cel mai probabil un conducător al unei uniuni de triburi localizate în apropierea exploatărilor de sare, intens folosite încă din epoca bronzului.

În sfârșit, în anul 2012, arheologul Valeriu Sîrbu, inserează în revista “Analele Banatului” șase fotografii ale coifului, prezentându-se astfel imaginea completă a unei piese unice descoperite la Ocna Mureș.

Am scris aceste rânduri pentru iubitorii de istorie, dar mai ales pentru cei care respectă istoria locală, cu atât mai mult cu cât pe stema orașului se află un coif, e adevărat de soldat roman, care semnifică prezența unor vechi civilizații în acest areal.

Din punct de vedere istoric, coiful de la Ocna Mureș încadrat în secolul al V-lea î.Hr., continuă legăturile dintre spațiul vest-balcanic sărac în resurse de sare și spațiul intracarpatic, legături care se făceau pe culoarul Dunăre-Tisa-Mureș.

Lucrat dintr-o singură foaie de bronz, prin martelare (bătut cu ciocanul), coiful de la Ocna Mureș are o siluetă elegantă și un profil precis. Prin ornamentul bordurii, frumos executat și decorat de linii paralele și ‘’șiraguri de perle’’, coiful de la Ocna Mureș ne dezvăluie și măiestria  meșterului care a lucrat această piesă într-un atelier din spațiul locuit de illiri (Albania și teritoriul fostei Iugoslavii).

Coiful greco-illir descoperit la Ocna Mureș ne întoarce în timp cu 2500 de ani, într-o lume și o civilizație azi dispărute, dar care prin ineditul și farmecul ei, ascunse în arhiva pământului continuă să ne atragă mai ales pe pasionații de arheologie.

Pentru aceștia și nu numai vom prezenta într-un articol viitor istoria descoperirii unice în Europa ‘’depozitul de bronzuri’’ de la Uioara de Sus.

Profesor Pantilimon Popovici

Csaba Kolozsvari

Publicitate

Top articole ultimele 30 zile