Suntem şi pe:
Clinică stomatologică Ocna Mureș

Articolele zilei

“SODA” trimite in somaj tehnic 900 de angajati

Publicat

- 309 vizualizări

UPSOM Ocna MuresSocietatea GHCL Upsom Ocna Mureş a decis să îşi suspende temporar activitatea din cauza sistării furnizării gazului metan. Uzina a rămas fără gaz metan ca urmare a neplăţii unor facturi restante de câteva milioane de euro. Cei 900 de salariaţi ai firmei vor fi trimişi în şomaj tehnic şi vor primi 75% din salariu.  Suspendarea activităţii uzinei îi va afecta şi pe angajaţii salinei şi pe transportatorii din localitate, care depind direct de Upsom Ocna Mureş.

Uzina de Produse Sodice Ocna Mureş (azi GHCL UPSOM ROMÂNIA S.A.), a fost construită între anii 1894-1896 de către societatea belgiană SOLVAY & Co şi avea să devină la finele secolului XIX şi în primele decenii ale secolului XX singura unitate de sodă din România, totodată una din cele mai importante unităţi din Europa. Obiectul de activitate actual al întreprinderii este producerea de sodă calcinată uşoară, sodă caustică solidă şi în soluţie, bicarbonat de sodiu tehnic, alimentar şi farmaceutic, silicat de sodiu solid şi în solutie, silicagel, silicat de potasiu, carbonat de sodiu anhidru pentru uz fotografic şi cinematografic, clorură de calciu tehnică, oxid de magneziu tehnic şi farmaceutic, carbonat de calciu florex, ambalaje metalice, fabricarea altor produse chimice anorganice de bază. UPSOM Ocna Mureş este deţinută în prezent de compania indiană GHCL (Gujarat Heavy Chemicals Ltd.). Compania indiană Gujarat Heavy Chemicals Ltd. a cumpărat în anul 2005 pachetul majoritar din acţiunile societăţii Bega Upsom Ocna Mureş, continuând o tradiţie veche de 109 ani în fabricarea produselor clorosodice.

Dezvoltarea orasului este strans legata de aceasta fabrica.

Uioara a inflorit din anul 1896, cand familia baronilor belgieni Solvay a decis sa ridice aici fabrica de soda. “Ei au ales Uioara pentru ca aveau aici cele trei elemente necesare pentru fabricarea sodei: apa din raul Mures, sarea de sub pamant si calcarul de pe dealurile din jur”, povesteste actualul primar al orasului, Augustin Dragut.(citat din Romania Libera)

Fabrica de soda era deosebit de profitabila, iar afacerea s-a dezvoltat continuu, fara sa fie afectata prea tare de primul razboi mondial. In perioada interbelica, “un muncitor de la Solvay avea salariu cat un ministru”, afirma unul dintre localnici, Florin Prica, a carui familie s-a mutat in Ocna Mures-Uioara tocmai pentru a profita de boom-ul economic adus de fabrica belgienilor de la Solvay. “De fapt, Ocna Mures este un soi de colonie belgiana”, spune hatru Tibor Kiss, unul dintre cei care locuiesc in oras.
In Ocna Mures a ramas legendara metoda prin care conducerea fabricii selecta muncitorii. Mergeau prin satele dimprejur si notau unde se afla cele mai frumoase gospodarii. Apoi, “head-hunterii” de la Solvay stateau de vorba cu primarul si cu preotii din sat, sa se intereseze ce fel de om era gospodarul vizat. Daca erau multumiti de raspuns, ei mergeau si stateau de vorba cu omul. “Efectiv, oferta lor era de nerefuzat. Dintr-un singur salariu, un muncitor de la Solvay putea sa-si cumpere patru boi. Deci oamenii bagau in buzunar in ziua de salariu o adevarata avere”, spune Augustin Dragut.(citat dintr-un articol aparut in Romania Libera)

Salariul oferit de companie nu era totul; muncitorii aveau adevarate pachete impresionante. Fabrica avea o capela in care toti angajatii se rugau, daca doreau, inainte sa mearga la lucru. “Toti muncitorii mergeau in costum la lucru. Nimeni dintre cei de la Solvay nu isi permitea sa mearga pe strada fara cravata, pentru ca era in joc imaginea fabricii”, spun localnicii care isi mai amintesc de varsta de aur a orasului. Inca din perioada interbelica, fabrica avea doua autocare Mercedes care ii duceau saptamanal, gratis, pe oameni la teatru, la Sibiu sau la Cluj. De asemenea, fabrica Solvay avea si doua cluburi, unul pentru meseriasi si altul pentru ingineri. Atunci cand vreunul dintre angajati se imbolnavea, uzinele comandau medicamente din Elvetia, din SUA sau de unde era nevoie, spun batranii ai caror parinti au lucrat pentru baronul Solvay. Combinatul avea 500 de muncitori, patru ingineri, patru subingineri si opt maistri. Seful combinatului, inginerul Aurel Lazar, terminase facultatea in Paris, la Sorbona.

Ne este greu acum sa credem ca a existat asa ceva si prezentul e asa cum il vedem noi acum.Dar omului ii este data taria de a trece peste toate obstacolele din viata iar pentru majoritatea ocnamuresenilor aceste momente sunt unul din obstacole.Sa speram si sa luptam pentru un viitor mai bun!

Publicitate
Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate

Facebook

Top articole ultimele 30 zile


AiudulMeu | La Târnăveni | 4Botoşani.ro

Copyright © 2020 Powered by First design