Ziua artileriei române

Anul acesta la 10 noiembrie sãrbãtorim 168 de ani de existență a Artileriei Române Moderne. Este una din ȋnãlțãtoarele zile de mãndrie, cinstire si credințã, de iubire și recunoștințã, care nutrește imboldul spre noi ìmpliniri al tuturor artileriștilor, cei care vegheazã și participã la apãrarea teritoriului național. Ȋn 1843 domnitorul Gheoghe Bibescu a ȋntreprins o călătorie la Istanbul. La ȋnapoierea ȋn țară a adus patru tunuri de calibru 80 mm, dăruite ȋn semn de prețuire de către sultan, pentru ca „să slujească ȋntru paza bunei orânduieli și liniștei obștești”. Data de 10 noiembrie 1843 constituie un eveniment memorabil ȋn istoria artileriei române. Un punct de plecare ce marchează ȋnceputul procesului devenirii artileriei moderne. La acel moment prin Porunca Domnească nr.198, s-a legiferat ȋnfințarea primei baterii de artilerie a Țării Românești, odată cu ȋncadrarea acesteia cu ofițerii și subofiterii și militarii necesari. Pe drumul deschis de Gheorghe Bibescu, care continua tradiția gurilor de foc, din timpul lui Mircea cel Bătrân, Ioan Vodă sau Ștefan cel Mare de renumiți inventatori și pasionați ai atileriei precum Konrad Hass și Henri Coandă, o ȋntreagă pleiadă de  constuctori și apecialiști de ȋnaltă clasă au trudit generație după generație și au ridicat necontenit prestigiul și faima artileriei române. Dacă infanteria a fost numită „regina armelor”, artileria pe bună dreptate o putem numi „zeul războiului”, iar despre artileriști s-au spus numai cuvinte de laudă. Artileriștii sunt oameni puternici la minte trup și suflet. Nu-i la ȋndemâna oricui să urnească doar cu forța brațelor o matahală de tun, la fel cum nu-i la ȋndemâna oricui ca prin forța minții și prin calculele, numai de ei știute să lovească acolo unde vor. De-a-lungul istoriei arma artileriei a trecut prin multe transformări, iar ȋn ultima perioadă a cunoscut o restructurare dură, transformându-se profund pentru a putea răspunde cerințelor de integrare a armatei ȋn structurile NATO. Ȋn prezent se evidențiază tendința trecerii armamentului de artilerie de la preponderența țevii la aceea a lansatoarelor de rachetă, de la instrumentele optice de observare a țintelor la sistemele electrono-optice, cu posibilități de vedere pe timp de noapte și de detectare termică a obiectivelor. Artileria este capabilă să lovească obiective situate până la aprox. 45 km, iar la ocuparea poziției de tragere, dispozitivul G.P.S.(sistem de poziționare globală) determină automat coordonatele locului de stație. Conducerea focului artileriei se realizează ȋn prezent prin intermediul unui sistem automatizat de conducerea focului, care integrează elementele dispozitivului de luptă.

Cu ocazia Zilei  Artileriei Române urăm un călduros „La Mulți Ani!” tuturor artileriștilor,adevarati manuitori de traiectorii.

Viorel Hanu

Asociația “Raza Speranței din Ardeal”