Un tanar plin de viata, un sportiv in plin avant al carierei sale a plecat la numai 33 ani dintre noi. Emil Huiculescu ne-a parasit prea repede… Ce poti sa mai spui in astfel de momente? Suntem alaturi de familia indurerata si Emil, Dumnezeu sa te odihneasca! Nu te vom uita niciodata!

”Astazi este o alta zi trista pentru Ocna Mures si pentru baschetul clujean. A disparut dintre noi mult prea prematur Emil Huiculescu, fondator al clubului Dinamic si un partener de nadejde al clubului de baschet „U” Mobitelco. Putem spune ca, din pacate, baschetului clujean o sa ii lipseasca energia, dinamismul si pasiunea, calitati pe care „Milu” le avea din plin.

Condoleante familiei Huiculescu si Dumnezeu sa-l odihneasca!”

Mircea Cristescu – Presedinte „U” Mobitelco

„E greu…ne e foarte greu…mie si tuturor celor care am avut onoarea sa-l cunoastem,sa fim,si sa lucram impreuna…Ne-a fost antrenor, in ceea ce se vedea din exterior, insa sti…un adevarat prieten, frate chiar mama si tata uneori, in anumite momente…Mie imi place sa-i spun metor,un adevarat indrumator experimentat in sport cat si psihic, spiritual….Emi avea harul acesta, sa te implice nu doar fizic in activitatile pe care te invata sa le practici, ci si spiritual, repet.Te facea sa te indragostesti de ceea ce faci, dupa care iti exprima si facea cunostinta cu vointa, ambitia.In scurt timp si cu multa munca bineinteles, deveneai un lupator, din poate o planta care doar avea micile sclipiri, pe care el ti le descoperea si scotea la lumina, pentru a-ti putea invinge si atinge scopurile propuse. Iar asta nu doar in sport, repet, ci si in viata de zi cu zi.”Nu exista:Nu pot!”era cred una din replicile lui des folosite, si iti demonstra ca asa este, de fiecare data cand avea prilejul.O ambitie inzecita, la care poate multi ne lipseste, insa el o si lucra.”Un procent din o suta talent, restul munca!” e o alta replica, care il caracterizeaza…Nu o sa vorbesc la trecut, deoarece Emi nu doar era, ci este inca si va fi intotdeauna pentru noi toti, un invingator…Un campion…Un model mai mult decat bun de urmat, asta daca vrei sa ajungi sus, sa faci ceva, cum a facut si el multe.Cuvintele nu sunt de ajuns, pentru a prezenta personalitatea lui…Iar acest ultim meci cu viata…l-a pierdut…Insa ce vreau sa va amintesc este ca Emi stie si sa piarda! Nu te vom uita niciodata si asteptam sa ne revedem toti acolo sus.”

Coman Adrian

In amintirea sa publicam un articol din Adevarul  din 2009 unde a acordat si un interviu:

Portret / Descoperă tinere talente, care ajung în loturile naţionale

„Emil Huiculescu a înfiinţat clubul de baschet Dinamic Cluj, de unde a promovat o mulţime de copii la loturile naţionale şi a ajuns antrenor la România Under 17.
„Uram sportul ăsta. Apoi am început să arunc la coş şi atât de mult mi-a plăcut, încât acum îmi petrec toate zilele în sala de sport”, îşi începe acesta povestea. A început foarte târziu baschetul, având primele tangenţe cu acest sport abia în ultimii ani de liceu, în oraşul său natal, Ocna-Mureş. A venit la Cluj pentru a se încrie la facultate şi a rămas vrăjit definitiv de farmecul sportului de sub panou.

Reputatul tehnician Horia Pop a fost cel care l-a ajutat la început şi apropierea de acesta a fost un sfetnic bun pentru cariera ulterioară a lui Huiculescu. După trei ani de colaborare cu cel supranumit „PH”, a plecat la Probaschet şi în anul 2005 s-a decis să îşi înfiinţeze propriul club de baschet, Dinamic Cluj. „Am simţit că sunt suficient de puternic să mă descurc singur şi pot să zic că sunt un foarte bun organizator. Ştiam că pot să formez copiii atât ca sportivi cât şi ca oameni şi bazându-mă pe acest lucru, am urcat valoric”, spune acesta.

Baza de selecţie, din ce în ce mai mare

Huiculescu organizează două tipuri de selecţie, una care se bazează pe sportivi din şcoli şi alta întâmplătoare. În cazul celui de-al doilea tip, pur şi simplu „capturează” copii de pe stradă, care se lasă convinşi că baschetul este un sport care le-ar putea aduce succes. „Ultima captură a fost într-un supermarket, când pur şi simplu am văzut un tip foarte înalt şi după ce i-am explicat ce vreau, am vorbit cu părinţii lui să-l lase la baschet. Ceea ce mă bucură este faptul că baza de selecţie este din ce în ce mai bună ”, spune acesta. În 2006, cu grupa de minibaschet a reuşit să obţină locul 5, iar cu cea de babybaschet s-a clasat al şaptelea pe ţară. Apoi a câştigat locul 1 la un turneu de juniori III şi în 2007, la turneul final de la Oradea, a câştigat medalia de bronz. Din anul 2007, a preluat naţionala Under 17 a României, iar la cârma acesteia s-a clasat pe locul 3 la Balcaniadă.

„Nu merg pe ideea performanţei, ci îmi doresc să formez jucători şi să creez valori. Copiii mei au tehnica de bază foarte bine însuşită, pentru că eu pun accent foarte mare pe acest lucru. Mă sfătuiesc cu Tab Baldwin, antrenorul celor de la Mobitelco şi cu Marcel Ţenter, care ne ajută mult la antrenamente. Cu siguranţă în actuala generaţie sunt copii care să dea marea lovitură. Până acum am dat în jur de 20 de copii la loturile naţionale”, spune  Huiculescu. Începând cu anul 2007, Dinamic Cluj este în colaborare directă cu „U” Mobitelco, primind din partea managerului Mircea Cristescu sprijin total în desfăşurarea activităţii.

PROFIL
Născut: 20 septembrie 1978, la Ocna-Mureş

Publicitate

Educaţie: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Performanţe: 12 cupe câştigate cu Dinamic Cluj, a promovat în jur de 20 de copii la loturile naţionale ale României

Familie: necăsătorit

CE-I PLACE
Natura l-a inspirat foarte mult şi chiar îi duce pe copii în excursie pentru a-i învăţa ce înseamnă orientarea turistică. „Pasiunile mele au fost de când mă ştiu sportul şi natura. Îmi place să admir şi păsările. Sunt pasionat de psihopedagogie şi am vrut chiar să mă înscriu la facultatea de psihologie, care este în strânsă legătură cu sportul”.

CE NU-I PLACE
„Nu sunt deloc mulţumit de nivelul baschetului din România, pentru că totul pleacă de la grupele mici şi acolo trebuie să muncim mai mult. În sport, există diferenţe între naţii, iar noi cred că suntem mai romantici şi nu avem simţul combativităţii. De asemenea, lipsa sălilor de sport este o mare problemă”.

-Crezi că infuzia puternică de jucători străini este benefică baschetului românesc?
-Străinii sunt un avantaj pentru campionatul nostru pentru că datorită lor creşte spectacolul şi atractivitatea. Totuşi, decizia federaţiei de a obliga echipele să aibă cel puţin un jucător român în teren este foarte bună.

-Care este cea mai mare realizare a ta după cei patru ani de când ai înfiinţat clubul?
-Marele câştig este că am descoperit jucători talentaţi. De asemenea, faptul că am deschis secţii de baschet la Sebeş, unde am 40 de copii, la Ocna-Mureş şi Alba-Iulia, unde sunt 30, respectiv 50 de copii, mă bucură foarte mult. „

Sursa: Adevarul