Alexandru Ţitruş

S-a nascut la 3 martie 1922 în localitatea Unirea-Ocna Mures, judetul Alba, într-o familie modesta, cu 9 copii. A început sa cânte de la vârsta de 6 ani într-un grup instrumental alcatuit de tatal sau si format din feciorii acestuia. Pentru ca Alexandru era cel mai mic dintre frati, tatal a hotarât ca-i revine locul de la tambal, chiar daca acest instrument nu-i era pe plac, vioara fiindu-i încredintata lui Nicolae, fratele mai mare. Cu aceasta formula, familia Ţitrus cânta chiar la nunti si la diverse petreceri.

Pentru ca Alexandru iubea, totusi, vioara, fara însa a  o cunoaste, pe la vârsta de opt ani „fura” instrumentul fratelui mai mare si refugiindu-se în cimitir, exerseaza dupa ureche melodiile vechi, auzite de la batrâni.

La paisprezece ani, hotaraste sa plece la Bucuresti, unde, printr-o întâmplare fericita, reuseste sa realizezeze prima înregistrare audio. Se întoarce la Ocna Mures si împreuna cu fratii si tatal continua sa cânte la nunti sau diverse petreceri.

S-a casatorit la vârsta de optsprezece ani.

Datorita talentului sau nativ si unor conjuncturi favorabile, Alexandru Ţitrus a realizat primele înregistrari la Radio Bucuresti când abia împlinise 14 ani.

O vreme, a fost angajat al Ansamblului „Doina” al Armatei din Bucuresti, condus pe-atunci de generalul Dinu Stelian, apoi, în 1963 se stabileste la Cluj, unde, o perioada a fost angajat al Orchestrei de Muzica Populara a Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Fiind înzestrat cu talent desavârsit, Alexandru Ţitrus a fost instrumentistul care a facut vioara sa râda, dar si sa plânga. Aceste calitati i-au deschis drumul spre colaborari cu dirijori celebrii, printre care Radu Simion, Toni Iordache, dar si cu orchestre renumite, alaturi de care a înregistrat succese remarcabile la toate concertele din tara si strainatate.

Pentru stilul de interpretare într-o maniera unica, cel putin în zona folclorica a Transilvaniei, i-a fost decernat titlul de virtuoz al arcusului, a fost considerat cel mai mare doinitor al viorii de pe Mures si Târnave, iar Casa de Discuri „Electrecord” i-a editat patru discuri si o caseta audio cu cele mai frumoase  melodii ardelenesti.

S-a stins din viata la 5 mai 1989, la doar 67 de ani, lasând un gol imens în folclorul muzical-instrumental din Transilvania.

În aprilie 1996, Primaria Orasului Ocna-Mures a împlinit o datorie de onoare fata de cetateanul ale carui merite artistice au ramas greu de egalat, cel care a dus faima locurilor natale pâna departe, „peste mari si tari”, oferindu-i Diploma de „Cetatean de Onoare” – post mortem.

Nepoata lui este acum dirijor de orchestră simfonică în SUA.