Ocna Mureş, dragostea mea

„Nu m-am născut în frumosul vostru oraş de pe malul Mureşului, dar, vacantele copilăriei şi adolescenţei mele acolo mi le-am petrecut, pe o straduţă de sub Banţa, într-o căsuţă cu o bunică şi cu viţă de vie în preajmă şi cu mulţi, mulţi copii prin vecini. Nu pot să uit minunatele clipe de pe malul Mureşului, în visele mele mai văd şi acum ştrandul cu sarea care se usca arzător pe piele, parcul cu chioşcul unde se cinsteau oamenii, oameni buni şi blajini, bineînteles Banta cea fierbinte şi parfumată şi, oh, da din nou, Mureşul,Mureşul, Mureşul de care am rămas irevocabil şi iremediabil îndrăgostită.
După mai mulţi ani petrecuti în ţara lui Oriunde, m-am întors o data, în Ocna Mureş,la o nuntă şi, mai apoi, după alti destul de mulţi ani m-am întors, anul acesta , în februarie, la o înmormântare. A fost trist,a fost durere şi prea multă ceaţă, o ceaţă binevenită într-un fel, pentru că, fiind  oarecum în  ocolire a centrului oraşului, cu maşina, nu m-a lăsat să văd groapa. Nu am văzut-o şi sper să nu-mi fie dat s-o văd vreodata.Spuneţi-mi, încurajaţi-mă, că nu va trebui s-o văd când mă voi întoarce. Pentru că mă voi întoarce, inevitabil şi, sper, foarte curând, la voi.”

Eva Lucia Lukacs