Sa ne cunoastem orasul
Schimbarea la sate – De la uliţă la cărare
Ca reporter de teren am avut fericita ocazie să străbat toate judeţele ţării noastre. Am călătorit cu avionul, trenul, autobuzul, tractorul, dar şi cu şareta sau alte vehicule trase de animale. Aşa se face că, în judeţul Botoşani, să zicem, am ajuns să vorbesc cu oameni ai locului din comuna Flămânzi, dar şi cu cei din oraşul Dorohoi sau din localităţile ce poartă numele marilor patrioţi români Mihai Eminescu şi George Enescu. În judeţul Arad, bunăoară, am străbătut zona Lipova, cu renumitele podgorii de la Miniş, Ghioroc, Păuliş, precum şi zonaele de graniţă Nădlac şi Chişineu Criş. În Teleorman, judeţ cu mare pondere în agricultura României, am cunoscut conducători de mari unităţi agricole, cum erau cele din Alexandria, Purani şi Drăgăneşti Vlaşca, dar şi ai marilor întreprinderi industriale din Turnu Măgurele sau Zimnicea. Practic, pot spune că nu există judeţ în care să nu am o veche cunoştinţă.
Am făcut această amplă introducere pentru a argumenta cunoştinţele mele despre evoluţia sau involuţia satului românesc şi nu numai.
Dacă ne referim la numeroasele localităţi din zona marilor centre urbane sau la cele din zonele de agrement, putem vorbi despre o evoluţie spectaculoasă a satului românesc, în general. Dar, se ştie că, în marea lor majoritate, pe zi ce trece, satele noastre devin tot mai depopulate. Satul în care m-am născut, Ciunga, astăzi Uioara de Jos, din judeţul Alba, număra 280 de fumuri. Dintre acestea, la ora actuală, 52 de case sunt libere, ceea ce reprezintă în jur de 20 la sută din numărul total. Tinerii, în marea lor majoritate, au luat drumul străinătăţii în căutarea unui loc de muncă, a unui trai mai bun. Cu mare amărăciune am constatat faptul că tot mai multe localităţi din mediul rural arată de parcă ar fi părăginite. Iar acolo unde satul românesc mai are încă putere nu se vede mâna de gospodar de altădată.
Până nu demult, orice uliţă, orice drum din satul românesc avea, pe ambele părţi, şanţuri pentru scurgerea apei, săpătură deosebit de importantă pentru protejarea căilor de acces în caz de inundaţii. Încet, încet, mai ales după anul 1990, această reţea de mici canale din satele noastre a dispărut. Acum, odată cu instalarea democraţiei originale în ţara noastră, locuitorii aşezărilor rurale aşteaptă ca primăria să le refacă această deosebit de importantă reţea de colectare a apei din precipitaţii. Mai grav este faptul că, o dată şanţul dispărut, devenind parte a drumului, omul îşi reface gardul la uliţă, şi nu oricum. În mai toate cazurile suprafaţa ocupată odinioară de şanţ devine parte integrată din suprafaţa curţii, a grădinii cetăţeanului respectiv şi astfel muşcă bine din lăţimea drumului, a uliţei, în timp ce, în spatele casei, a grădinii rămân suprafeţe apreciabile nelucrate. La cele constatate putem spune că, în ritmul actual al dispariţiei şanţurilor prin includerea lor în gospodăriile cetăţenilor, nu peste multă vreme prin sate o să circulăm numai pe cărări.
Situaţia creată dă de furcă primarilor care nu pot aplica legea în domeniu, deoarece sunt cu gândul la alegerile viitoare şi vor să fie siguri de un nou mandat. Aşa că, în zilele cu precipitaţii abundente, tot primăria sare în ajutorul celor cărora apa le-a inundat gospodăria. „Odată cu democraţia, la sate s-a instalat boieria”, îmi spunea, cu mare amărăciune, un primar dintr-o localitate argeşeană.
Nu-mi vine să cred în ce situaţie s-a ajuns. Copil fiind, în celălalt regim, cel popular, cel comunist, cum doriţi să-i spuneţi, ştiam că în fiecare primăvară aveam ca sarcină prioritară să amenajăm şi să curăţăm şanţul din faţa gospodăriei noastre, în aşa fel încât să corespundă exigenţelor comisiei de control de la Sfatul popular din localitate. La fel proceda şi vecinul şi prietenul meu Sâvu, care nu uita, ca şi mine, de altfel, să arboreze, la sărbătorile legale, drapelul, tricolorul românesc.
Articol apărut în Flacăra lui Adrian Păunescu din aprilie 2014
Articolele zilei
ANUARUL Școlii Medii (civile) de Stat din Ocnele Murășului pe anul școlar 1920-1921 – o pagină inedită din istoria învățământului ocnamureșan
Prin bunăvoința domnului Kolozsvari Csaba, administratorul site-ului Ocna Mureș Online, facem cunoscut celor preocupați de istoria orașului Ocna Mureș, un document extrem de interesant referitor la ”Școala Medie”. Anuarul acestei școli pe anul școlar 1920-1921 a fost publicat de Direcțiunea instituției în anul 1921.
Avem în față o sinteză a primului an școlar de după Marea Unire din 1918, în care Școala Medie funcționează ” ca o școală mixtă” cu predare în limba română.
Anuarul oferă date despre materialul propus spre studiu (programa analitică), examenele de la sfârșitul anului școlar, predarea religiei, modul de înscriere la Școala Medie, dar cele mai importante informații se referă la elevi, corpul profesoral și activitățile extrașcolare.
Elevii sunt prezentați nominal pentru fiecare din cele patru clase. Cei mai tineri care vor avea curiozitatea să acceseze paginile Anuarului s-ar putea să aibă surpriza să-și regăsească străbunicii sau bunicii, iar cei mai în vârstă, foarte probabil, părinții.
Între elevii premianți un nume mi-a atras atenția, Ana Litean care peste trei decenii a fost învățătoare în Războieni. Elevii înscriși la Școala Medie proveneau nu numai din Ocna Mureș ci și din alte localități ale județului, în special din cele limitrofe.
Fiind la început de drum ”Școala Medie” a avut în anul școlar 1920-1921 un număr restrâns de cadre didactice. Director a fost preotul Gheorghe Faina, iar profesori încadrați: Ioan Gherman, Nicolae Pintea, Ioan Ghiriș, Cornelia Moldovan, Ana Teodorescu, Modesta Castelletto. Remarcăm prezența profesorului de geografie și istorie, Nicolae Pintea autorul celei mai complexe monografii despre orașul Ocna Mureș, scrisă în anul 1941.
Dintre activitățile extrașcolare reținem organizarea serbărilor școlare ocazionate de sărbătorile naționale 1 Decembrie și 24 Ianuarie, sau aniversarea centenarului nașterii poetului Vasile Alecsandri (1820-1920), dar mai ales excursiile efectuate de profesori împreună cu elevi la Blaj, 15 mai 1921 și București, între 30 mai și 4 iunie 1921, ”excursii foarte instructive pentru elevi care s-au umplut de mândrie națională”.
Activitatea acestor inimoși dascăli în primii ani ai României Mari este un exemplu de bune practici pedagogice cu consecințe pozitive în dezvoltarea personalității elevilor.
Școala Medie de Stat a fost o intituție de elită în peisajul învățământului local. Din 1937 va funcționa sub denumirea de ”Gimnaziul Comercial Mixt”. După al doilea război mondial își va relua vechea denumire. Astăzi continuatorul acestei școli este Liceul Teoretic ”Petru Maior”.
Prin postarea pe site-ul orașului a primului Anuar al Școlii Medii (1920-1921) în anul Centenarului Marii Uniri ne facem datoria de onoare de a-i readuce în memoria colectivă pe cei care au deschis drumul învățământului românesc în localitatea noastră.
Aceștia, alături de învățătorii și elevii Școlii Primare de Stat ”Școala de sub Banța” căreia i-am dedicat o monografie specială au constribuit substanțial la imaginea socio-culturală a orașului Ocna Mureș de-a lungul timpului.
Împărtășim aprecierea concitadinului nostru, profesorul universitar Mircea Aurel Ciugudean: ”la mia de locuitori aveam cam același procent de oameni cu carieră, reușită ca și capitala ”. Acest bilanț se datorează și calității extraordinare a școlilor din oraș ”marea bogăție” a urbei noastre. Între acestea Școala Medie de Stat și-a câștigat un loc cu totul special, lucru demonstrat și de documentul prezentat în acest articol.
Profesor Pantilimon Popovici
Citește aici Anuarul Școlii Medii de Stat din Ocnele Murășului 1920-1921
Nu cred, sunt sigur că nu există vreun om din satul meu care în timpul copilăriei să nu fi căutat măcar o dată cuiburi făcute de diferite zburătoare, în care să găsească ouă de coţofană, cioară, guguştiuci, porumbei sălbatici, vrăbii, pupăză, mierlă, cinteză, ciocănitoare şi chiar uliu.
Satul meu, Ciunga, este înconjurat de dealuri, doar o mică latură are ieşire la râul Mureş. Aşa că, la ploi abundente, Valea Ciungii face prăpăd. Dintr-un firicel de apă se ajunge la inundarea caselor. Astfel, într-o vară, o ploaie scurtă, dar bogată în precipitaţii, a inundat şi casa vecinului nostru Pătru Savi.
După strânsul roadelor de pe câmp, acţiune la care participa toată familia, noi, copiii, aşteptam cu multă nerăbdare să vină iarna. Şi aceasta din două motive: în primul rând pentru a ne da cu sania şi a schia, iar în al doilea rând pentru a participa la tăiatul porcului, ritual rar întâlnit în toată lumea.
De cum îngheţa pământul, ne pregăteam săniile şi chiar schiurile. Pentru schiuri căutam cea mai dreaptă şi curată scândură, o tăiam la o lungime oarecare, apoi seara o fierbeam la un capăt, după care îi formam vârful. Mă chinuiam, dar nu trecea o iarnă fără să-mi confecţionez singur schiurile. Mai târziu, adolescent fiind, am primit de la o rudă o pereche de schiuri adevărate.
Mai zilele trecute am primit din orașul copilăriei mele un plic destul de consistent. De fapt era un mic pachet. A trebuit să merg la oficiul poștal de care aparțin pentru a-l ridica. Așa, ca într-o mică paranteză, nu vă spun la ce cozi trebuie să stai ca să intri în posesia corespondenței. Zeci de personae tinere, dar mai ales vârstnice, apelează zilnic la serviciile poștale de zici că-i ajun de mare sărbătoare. Nici vorbă. Mă număr și eu printre ultimii amintiți. Uit repede de cele întâmplate o dată cu desfacerea coletului (plicului), când am dat peste cele două cărți cu titlul “Biografii din Ocna Mureș”. Nu mai am răbdare și mă așez pe o bancă din părculețul aflat în fața poștei și răsfoiesc primul volum. Spre marea mea satisfacție am putut constata, fie și dintr-o sumară privire, cum un mic grup de intelectuali, format din prof. univ. dr. Mircea Ciugudean, poetul Nicolae Dobra și subinginerul Ioan Huszar, a gândit și a reușit să facă un lucru deosebit. Este vorba de așezarea în paginile cărții biografii ale unor personalități născute sau cu izvor de învățătură în școlile orașului Ocna Mureș. Am citit și recitit primul volum, prilej cu care am aflat date biografice a nu mai puțin de 35 de persoane cu însușiri și aptitudini deosebite, cu autoritate și prestigiu, care prin munca lor au contribuit la evoluția domeniilor în care au activat: tehnic, economic, social, științific, literar, artistic etc. Din cele 35 de biografii prezentate de neobosiții autori în primul volum, mai bine de jumătate îmi sunt apropiate pentru simplul motiv că se intersectează și cu viața mea. Prin ceea ce scriu acum încerc să mai completez, să mai adaug câte ceva la biografiile unor colegi sau prieteni apropiați.
Băile Sărate Ocna Mureș printre favorite la concursul Destinația Anului® 2026! Mai sunt câteva zile! Votează Băile Sărate Ocna Mureș!
Podium pentru Grupul de majorete „Cheers” Ocna Mureș la Concursul Național „Bucuria Dansului” Alba Iulia
Elevi ai Liceului Tehnologic Ocna Mureș – Viitorii lăcătuși mecanici în plină formare!
15-16 mai 2026: Zilele Băilor Sărate Ocna Mureș. Programul complet
SC ORMIS SRL angajează manipulant marfă
Comuna Noșlac și Consiliul Local al comunei Noșlac organizează licitaţie publică pentru închirierea unor suprafețe de pășune extravilan, domeniul public al comunei Noșlac
DSP Alba: Care sunt izvoarele cu apă potabilă din judeţ şi sursele nerecomandate pentru consum
Elevi ai Liceului Tehnologic Ocna Mureș – Viitorii lăcătuși mecanici în plină formare!
Băile Sărate Ocna Mureș printre favorite la concursul Destinația Anului® 2026! Mai sunt câteva zile! Votează Băile Sărate Ocna Mureș!
15-16 mai 2026: Zilele Băilor Sărate Ocna Mureș. Programul complet
Lansare de carte la Ocna Mureș. Preotul Cornel Marcu și-a prezentat patru din volumele dânsului la biserica în care a slujit vreme de mulți ani
Arme, unelte și podoabe vechi de 3200 ani descoperite în apropiere de Ocna Mureș
Ocna Mureș a primit finanțare PNRR pentru centrul de colectare a deşeurilor prin aport voluntar
BLACK FRIDAY 2020: Marile magazine se întrec în oferte
