Explozii puternice la Ocna Mureş

Astăzi, 21 aprilie 2016 puţin după ora 16, clădirea de sodă grea din incinta fostei UPSOM a fost detonată, făcută una cu pământul în doar 2-3 secunde. După câteva minute a fost detonat coşul de gaze de la fabricarea silicatului de sodiu înalt de 70 metri. Două detonări executate cu profesionalism de o firmă de specialitate.

Pentru mulţi dintre cei care au asistat a fost altceva, a semănat cu execuţia a doi rebeli care au îndrăznit să rămână în picioare, sfidând realitatea care îi înconjura, o realitate crudă plină de moloz,  fier vechi şi var. Astăzi a venit şi vremea lor să fie puşi la pâmânt asemeni altor clădiri trainice din curtea fostei uzine de produse sodice.

Clădirea de sodă grea a fost construită în anii '70 iar coşul de gaze prin anii '50 ca urmare a etapelor de dezvoltare a fostului combinat. Tot în anii '50 a mai fost construit un coş de gaze care va fi detonat în zilele următoare.

Ultimele repere al unui trecut "dintr-o altă lume" au dispărut astăzi în faţa a sute de oameni strânşi să vadă un spectacol pentru unii trist pentru alţii un fapt divers. Dormi în pace…..UPSOM.

Istoria intreprinderii

Uzina de Produse Sodice Ocna Mureş (azi GHCL UPSOM ROMÂNIA S.A.), a fost construită între anii 1894-1896 de către societatea belgiană SOLVAY & Co şi avea să devină la finele secolului XIX şi în primele decenii ale secolului XX singura unitate de sodă din România, totodată una din cele mai importante unităţi din Europa. Obiectul principal de activitate din ultima perioadă a întreprinderii a fost producerea de sodă calcinată uşoară, sodă caustică solidă şi în soluţie, bicarbonat de sodiu tehnic, alimentar şi farmaceutic, silicat de sodiu solid şi în solutie, silicagel, silicat de potasiu, carbonat de sodiu anhidru pentru uz fotografic şi cinematografic, clorură de calciu tehnică, oxid de magneziu tehnic şi farmaceutic, carbonat de calciu florex, ambalaje metalice, fabricarea altor produse chimice anorganice de bază.

A funcţionat peste 100 de ani şi practic nu exista familie în oraş să nu aibă cel puţin o rudă angajată la intreprindere. Datorită "Sodei", cum obişnuiau localnicii să denumească intreprinderea, nivelul de trai în oraş era mult peste media din ţară. La începuturile secolului XX angajaţii din UPSOM se distingeau de ceilalţi prin ţinute elegante, baronul Solvay, propietarul intreprinderii se îngrijea ca angajaţiilor săi să nu le lipsească nimic. Le-a construit până şi un stadion cu nocturnă, primul de acest fel din România, pentru ca muncitorii şi inginerii din UPSOM să aibă unde juca fotbal iar în scurt timp se forma şi echipa de fotbal "Soda Ocna Mureş".

În anii ' 80 UPSOM avea 2700 de angajaţi. A fost cea mai mare intreprindere din ţară de acest fel. A produs milioane de tone de sodă, erau perioade când, zilnic pe porţile societăţii ieşeau garnituri întregi de trenuri cu vagoanele ticsite de baloţi cu sodă.

Cert este că istoria de după 1990 a combinatului arata ca o condamnare la moarte. În 1998, mai multe societăţi cu datorii la stat sunt trecute la Ministerul de Finanţe. Printre acestea se număra şi Combinatul Soda din Ocna Mureş. De aici a fost cumpărată în 2001 de către fraţii Cristescu, cei care deţin lanţul de firme Bega. Au cumpărat fabrica cu o sumă derizorie. Au urmat primele măsuri după privatizare: disponibilizările masive. Din 1.700 de angajaţi, cât avea societatea la cumpărare, au ajuns să lucreze aici mai puţin de 800 de oameni. În 2005 combinatul a fost cumpărat de către o companie indiană iar Soda a devenit GHCL UPSOM. Indienii au făcut căteva investiţii însă nu s-au dovedit de ajuns şi ultimii 800 de angajaţi au fost disponibilizaţi ca până la urma societatea să intre în faliment in noiembrie 2012. De atunci, întreaga platformă industrială a fost scoasă la licitaţie cu preţuri ce se apropiau de 20 milioane euro ca ele să scadă vertiginos dar însă fără nici un rezultat. Au fost vândute căteva clădiri anexe printre care şi fosta cantină sau un teren însă platforma a ajuns să fie dată la aproape o treime din preţul iniţial.