Gheorghe Deteşan, geamgiu:„Nu mi-a părut niciodată rău că am ales să fac asta, mi-a plăcut. Am ales acest domeniu gândindu-mă la localnicii de aici.”

La cea de-a doua intrare în piața agroalimentară din Ocna Mureș se afla atelierul unui om care și-a ales meseria dorind să infrumusețeze gospodăriile ocnamureșenilor. L-am cunoscut pe Deteșan Gheorghe de mică. Știam că acolo merge mama atunci când terminăm liceul, comandă rame, pune o poză în aceea ramă după care o agață în camera ei. Știam că acolo a mers și atunci când copilă fiind am spart oglinda mare a familiei, revenind apoi cu câteva oglinzi mai micuțe, înrămate frumos.

           Deteșan Gheorghe lucrează cu drag și povestește cu mare plăcere cum a început această mică afacere: „Împreună cu soția ne-am mutat în Ocna Mureș în 1990 și nu aveam de muncă. Aveam totuși o deosebită plăcere pentru agricultură însă m-am gândit să fac și o mică afacere în care să pot câștiga un ban prin muncă frumoasă. Am făcut școala în Câmpia Turzii, școala de maiștrii, învățând multe meserii. Aici l-am cunoscut și pe Mihai Canta, unul dintre pantofarii orașului. Dorind să fac ceva bun și frumos în Ocna Mureș am solicitat primăriei să-mi acorde un teren pentru a construi. După o perioadă de un an jumate mi s-au acordat 24 de metri pătrați în piața Ocna Mureș unde am construit un aterier pentru tăiat geamuri, oglinzi și pentru confecționat rame pentru tablouri.”

            Am rămas uimită când mi-a povestit cu câtă plăcere a ales această meserie și l-am întrebat de ce asta. De ce nu a ales o meserie mai bine plătită sau mai ușoară iar el mi-a răspuns cu o strălucire deosebită în ochii: „Nu mi-a părut niciodată rău că am ales să fac asta, mi-a plăcut. Am ales acest domeniu gândindu-mă la localnicii de aici. Ei nu aveau așa ceva. Trebuiau să se deplaseze până la Aiud sau la Alba. Am riscat când am ales asta, însă pe parcurs am înțeles că am făcut o alegere potrivită. Mi-ar fi plăcut și să fiu zugrav și alte meserii pe care le-am învățat la Câmpia însă am vrut să câștig un ban prin muncă cinstită și am simțit că pot face asta astfel încât clienții mei să fie mulțumiți.”

            Am întrebat și pe una dintre cliente ce părere are despre domnul Deteșan și despre munca lui iar ea mi-a răspuns: „Îmi place că se ține de cuvânt și termină la timp, nu lucrează scump. Îmi place de asemenea că știe să-și promoveze munca. Mereu mi-a făcut recomandări și oferte spunându-mi că dacă fac o ramă la o oglindă poate să îmi facă și o ramă de tablou. Își iubește munca și asta e important.”

            Munca îi ocupă marea majoritate a timpul, lucrează la atelier iar dupămasa acasă, în gospodărie. „Nu pot spune că doar această muncă m-a ajutat să îmi întrețin familia, însă cu agriculura, cu salariul soției și cu ce câștig la atelier am reușit să ne întreținem.”

            Spre finalul discuției a venit și soția dânsului. Pe ea o cunoșteam din liceu, fusese secretară la liceul unde am studiat. Am continuat discuția dorind să aflu ce părere are despre munca soțului ei iar ea, relaxată, știind clar ce crede, mi-a răspuns: „Este o muncă frumoasă, are anumite riscuri dar e foare folositoare. Nu se poate o gospodărie fară un tablou și de asemenea e important să ai unde să mergi când ți se sparge un geam. Acum nu se mai câștigă atât de bine pentru că se pun geamuri termpoane însă eu consider că e o meserie importantă.”

            Ucenici nu și-a luat, consideră că tineri din ziua de astăzi nu sunt disponibili să practice o asemenea meserie. „M-am gândit la un moment dat să îmi iau un ucenic, să îl învăț să facă ce fac eu, însă părerea mea e că tineretul nu e disponibil la așa ceva. Ei vor ca peste noapte să aibă tot. Unii se gândesc să plece și cei care rămân, numai să lucreze cinstit nu se gândesc.”

            Spre finalul discuției am atins și unul dintre cele mai sensibile puncte, dispariția meseriei. Soții Deteșan au păreri diferite. Soțul consideră că meseria va dispărea: „tot mai multe magazine mari aduc de afară geamuri și oglinzi, iar de rame să nu mai vorbim”. Soția domnului Deteșan crede că această meserie nu va dispărea și nu trebuie să dispară. „Meseria în sine e de când lumea deci nu se poate să dispară. Rămâne însă de văzut.”