DĂNILĂ HRISOSTOM Profesor de gimnaziu, monah – stareţ al mănăstirii Bucium

S-a născut la Ocna Mureş, în anul 1922, în ajunul praznicului Sfântului Ierarh Nicolae, primind numele Ioan, şi având ca naş de botez pe părintele Octavian Albini.

A trecut la cele veşnice în anul  2014 pe 11 Septembrie. În luna decembrie 2014, ar fi împlinit 92 de ani.

Şcoala primară o parcurge în Ocna Mureş (1930-1934) iar studiile gimnaziale în aceeaşi localitate între anii 1934-1938.  Urmează Liceul „Regele Ferdinand” din Turda între 1938-1942, apoi începe Facultatea de Filozofie din Bucureşti dar, în contextul stării de război,  întrerupe cursurile după doi ani pentru îndeplinirea stagiului militar la Regimentul nr.10 Călăraşi Sebeş. A urmat apoi Şcoala de ofiţeri din Sibiu şi Şcoala de ofiţeri de cavalerie din Târgovişte.

După terminarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, îşi desăvârşeşte studiile de filozofie, luându-şi licenţa în anul 1946. A urmat apoi cursurile Seminarului de Pedagogie “ Titu Maiorescu “ din Bucureşti, specializarea Filozofie – Drept, luându-şi licenţa cu studiul “Timpul la Bergson”.

Între anii 1848-1951 a urmat Facultatea de Matematică-Fizică a Universităţii din Bucureşti, avându-i ca profesori pe binecunoscuţii Eugen Bădărău, Horea Hulubei şi Miron Niculescu, (pe atunci preşedintele Academiei Române), susţinându-şi lucrarea de diplomă în fizică, cu tema “Motoare asincrone”.

A urmat apoi la Iaşi, Institutul Politehnic, secţia mecano-energetică, susţinându-şi  lucrarea de diplomă în domeniul termotehnicii.

În intervalul dintre studiile universitare, perioada 1947-1948, a funcţionat ca profesor la Gimnaziul din Ocna Mureş. Din toamna anului 1951 a predat la: Şcoala de Mecanică şi Chimie, Şcoala Pedagogică şi Şcoala nr. 21 din Iaşi. După o scurtă experienţă monahală, a predat ca dascăl, timp de 25 de ani, la Şcoala Generală din Ghermăneşti, pe malul Prutului.

Atras de viaţa ecleziastică, după ce şi-a luat licenţa la Politehnica din Iaşi (1957), şi-a dat demisia din învăţământ, devenind paracliser la Biserica din Bărboi. Aici, a fost rânduit la o seamă de munci precum: împletit coşuri, supravegherea atelierelor, tăiat lemne, la bucătărie, la cancelarie, lucru în grădină sau la câmp. S-a strămutat apoi la Mânăstirea Slatina (din părţile Fălticenilor) unde vieţuiau o seamă de părinţi duhovnici, precum Arsenie Papacioc, Adrian Hriţcu, etc.

            În anul 1948, a fost primit la schitul Bucium, din părţile Iaşilor. La 100 de zile după intrarea în mănăstire a fost călugărit, la alte 100  de zile a fost hirotonit ierodiacon (prima treaptă a ierarhiei preoţeşti), apoi după 70 de zile a fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţia de preot). După 1989, Înaltpreasfinţitul Daniel, preţuindu-l, l-a numit locţiitor de stareţ, ocupându-se de slujbele bisericii şi slujirea credincioşilor, asigurând integral cheltuielile mânăstirii. A fost stareţ până în anul 1999 când s-a retras, din proprie iniţiativă, din funcţia deţinută.

Amintindu-şi de Hrisostom Dănilă, “monahul mânăstirii de la răscrucea din Bucium, unde se înălţau Plopii fără soţ” ai lui Eminescu, Bogdan Lupescu mărturisea: “Strana sa e ultima dintr-un şir de vreo opt. Restul scaunelor sunt destul de lucioase, cafenii, nu prea uzate. Al lui are mânerele roase, albite. Un contrast evident. Acolo, aştepta zilnic credincioşii la spovedanie…”

Ierodiaconul  Serafim Pantea, scria despre marele duhovnic: “Era prin 1994 când l-am cunoscut pe părintele Hrisostom Dănilă de la Mănăstirea Bucium. Preafericitul Daniel era mitropolit la Iaşi pe vremea aceea iar eu aveam ascultare la reşedinţa mitropolitană. Înaltpreasfinţitul a hotărât să stea câteva zile la Mănăstirea Bucium, unde se retrăgea adeseori, fugind de agitaţia oraşului. Din îndatoririle pe care le aveam făcea parte şi aceea de a-l însoţi atunci când pleca undeva pentru mai mult de o zi. Mergeam ori eu, ori colegul meu de „suferinţă”, părintele Sofian. Acum era rândul meu.

Pentru că eram destul de nou în această ascultare, Înaltpreasfinţitul m-a pus să scriu la maşină psalmul 50 în limba engleză. Ca să vadă şi cum scriu, şi cum stau cu engleza. Cu viteza de scriere nu aveam probleme dar nu citisem niciodată psalmi în engleză aşa că traducerea era cam din topor.

La un moment dat, intră un călugăr în vârstă, îmbrăcat foarte simplu dar curat. Avea privirea vioaie, faţa zâmbitoare şi se mişca fără zgomot, ca o pisică. „Părinte, ia veniţi încoace să vedeţi ce a scris fratele nostru” se aude vocea mitropolitului. Părintele vine şi ia hârtia cu „opera” mea aruncând o privire. Nu pare dezamăgit, nu râde de greşelile de exprimare sau de acord, dă doar din cap aprobator. „Ia spuneţi-i sfinţia voastră cum ar trebui să sune Psalmul 50 în engleză”. Acesta, lasă hârtia jos şi începe să recite în engleză cam cum l-ar spune un om obişnuit în română”.

„Părintele stareț Hrisostom are trei facultăți” îmi spune mitropolitul, remarcă la care părintele nici nu se bucură, nici nu se întristează, continuă să mă privească cu dragoste și atât. „A fost și profesor de matematică. Tu dacă tot zici că ești cu calculatoarele poate ai ce vorbi cu el, poate te mai învață câte ceva”. Eu mă simt dintr-odată mic și nu mai știu ce să spun. Părintele îmi vede stinghereala și spune cu voce caldă privind spre mine „o să învețe și el, are timp”.

Atunci l-am văzut pentru prima dată pe părintele Hrisostom și mi-a rămas întipărit în minte ca un om mic de statură, care plutește pe deasupra tuturor cu multa lui smerenie. M-am interesat mai apoi de viața lui și am aflat cum a fost alungat din mănăstire de comuniști, cum a fost nevoit să alerge și să se nevoiască prin lume pentru ca după 25 de ani să fie primit înapoi în „Rai” cum numea el mănăstirea.

Iar Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, i-a făcut un lapidar și semnificativ portret: “ Părintele Hrisostom a fost un om cu viață sfântă, un profesor înțelept prin excelență, un călugăr, un slujitor și un duhovnic jertfelnic, cum rar îți este azi să mai întâlnești.”

                                                                        Ioan Huszár şi Nicolae Adrian Dobra