Ocna Mureş- trecut şi prezent, subiectul unui articol apărut într-un ziar din Los Angeles în anul 2004

               În urmă cu aproape 60 de ani domnul dr. Onet Emil, stabilit în prezent în Statele Unite ale Americii, era printre absolvenţii primei promoţii a liceului mixt din Ocna Mureş. În 2004 cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la absolvire, domnul Emil s-a întors în ţară pentru a participa la reuniune. Reîntors în State, publică pe 12 august 2004, în ziarul în limba română "Clipa" din Los Angeles, un articol despre impresiile care l-au marcat cu prilejul revederii locurilor natale. Deşi articolul a fost publicat în urmă cu peste 8 ani, subiectul este de actualitate şi astăzi din păcate. De ce din păcate? Vă las pe dumneavoastră să vă daţi seama.

               "Avand reuniunea de 50 de ani de la absolvirea liceului, m’am intors la Ocna Muresului pentru a sarbatori, conform traditiei, acest eveniment aniversar. Bucuria de a-mi revedea colegii din adolescenta si de a ma aduce la zi cu desfasurarile din vietile lor, a fost, nu numai pentru mine, o traire deosebita. Chiar daca procentul celor prezenti a fost mai redus decat ar fi trebuit sa fie, am savurat farmecul inedit al intalnirii, mai ales ca unii dintre participati erau pentru prima oara prezenti. Schimbarile de infatisare, marcate de trecerea unei jumatati de secol, nu au putut sterge trasaturile esentiale si mai ales firea fiecaruia. Avatarurile luptei cu viata si greutatile ei, i-au afectat pe unii mai mult, pe altii mai putin, dar nu au atenuat cu nimic satisfatia revederii. Au fost depanate amintiri din acei ai conturarii personalitatii fiecaruia, cand visele si planurile de viitor se plamadeau cu optimismul caracteristic varstei. Episoade hazlii si pline de parfumul tineretii au fost readuse in memoria noastra, starnind zambetele si veselia pe tot parcursul evenimentului.

               Dincolo de intensitatea simtamintelor generate pe plan sufletesc, cei care au revenit la alma mater liceana de la inceputul anilor ’50, au fost intristati de ce au putut vedea in orasul de pe malul Muresului. Odata un loc prosper, in care functionau cateva unitati industriale cu o pondere importanta pentru economia Romaniei (uzinele de produse sodice, mina de sare “Salina”, fabrica de tutun), astazi Ocna Muresului este covarsita de schimbarile ce s’au produs dupa 1989. Uzina de produse sodice, functioneaza azi cu mai putin de 10% din capacitate, extragerea sarii a fost sistata, iar fabrica de produse tabacice a fost inchisa. Consecinta cea mai  devastatoare pentru “ocneni” a fost pierderea locurilor de munca. Oamenii au ramas fara slujbe si faptul s’a soldat cu deteriorarea conditiei lor de viata. +omajul masiv si cronic i-a obligat la restrangerea posibilitatilor lor de dezvoltare materiala. Mijloacele de a-si asigura subzistenta se limiteaza la ceea ce le poate furniza pamantul de care dispun, respectiv gradinile si parcelele de teren agricol.

               Trecand pe langa uzinele de produse sodice m’a frapat aspectul de agonie, in care doar ici-colo se mai pot vedea degajari de aburi sau fum. Sectii intregi fiind inchise, din unitatea care odata era una din cele mai mari din Europa, a ramas doar o pala umbra, gata de colapsul final.  Portile prin care forfoteau mii de muncitori, intrand sau iesind din schimburi, par acum amortite, fara semne de viata.

               Salina, din care ieseau constant vagonetele pline cu sare, furnizand materia prima pentru uzinele invecinate, au devenit relicve abandonate, cu o dezolanta aparenta de ruina. Minerii cu “lampasurile” cu carbid, sunt acum someri sau agricultori improvizati.

               Baile cu apa calda sarata, renumite pentru efectele lor benefice asupra suferinzilor de boli osoase sau articulare, au fost si ele lasate in paragina. Geamurile sparte, zidurile coscovite, tiglele acoperisului decimate, ofera strania senzatie a unui loc bantuit de stafii. In parcul din vecinatate, unde in trecut, intr’un foisor filigramat din lemn, sambata si duminica dupa masa fanfara “Salinei” obisnuia sa delecteze locuitorii orasului in timp ce se plimbau in haine de sarbatoare pe aleile cu pietris, azi mai staruie doar copaci cu pasarele ce par sa-si cante sfarsitul.

               Restaurantul “Casina”, cu ani in urma un loc placut de a petrece ore de relaxare, este si el dezolant, facand ca orasul sa dispuna doar de o braserie modesta, unde lipsa de bani face ca afluenta sa fie foarte redusa. Rare banchete ale absolventilor de liceu din localitate sau nuntile mai umplu golurile de venit ale braseriei.

              Ceea ce a fost cel mai intristator in cursul scurtului sejur in Ocna Muresului a fost abundenta copiilor cersetori. Daca in alte orase ei se gasesc in special din randurile tiganusilor lipsiti de resurse banesti, in Ocna Muresului, pe langa acestia, sunt foarte multi copii din celelalte straturi sociale. Nu poti face un pas ca puzderia de copii te asalteaza cu mainile intinse, coplesinduste cu rugaminti induiosatoare. Dai fiecaruia din ei cate ceva, dar cand reapari, altii sau aceiasi, tabaresc pe tine cu aceleasi rugaminti.  }n mod cert in anii mei de liceu fenomenul nu exista. }ntreband un coleg localnic cum explica aceasta schimbare, raspunsul a fost ca starea materiala jalnica in care locuitorii  urbei se zbat a dus la aceasta situatie.

               Blocurile, vechi de acum de o jumatate de secol, zac intr’o starea deplorabila, in culorile cenusii in care au fost construite si cu deteriorarile induse de vreme, fara ca intre timp sa se fi facut renovari sau reparatii. Nu am vazut decat putine case noi, cum am putut sa vad in alte localitati, unde nu a avut loc un declin economic de asemenea proportii..

              Strazile sunt intr’o stare regretabila de intretinere, iar animatia care odata dadea culoarea orasului, este ca si inexistenta. Portiunea de vreo 300 de metri cu iz de alee de promenada, numita in termeni ardelenesti “corso” si unde se derulau seara idilele tineretului din oras, azi pare un simplu trotuar, pe unde oameni razleti si  ingrijorati merg sau vin de la piata.

               Banuiesc ca asemenea imagini sunt proprii si altor orase de provincie din Romania. Resursele finaciare taiate drastic prin inchiderea fabricilor furnizoare de locuri de munca, a cauzat, fara indoiala si alterarea vietii social-culturale. Daca Ocan Muresului avea un patinoar, un stadion sportiv, cluburi aferente intreprimderilor, echipe artistice si sportive performante cel putin la nivel regional, astazi totul pare ca a intrat intr’o lancezeala lipsita de orice speranta de mai bine. Procentul de intelectuali (ingineri, chimisti, profesori, doctori) a scazut simtitor, nivelul cultural scazand implicit. 

               Sigur, fenomenul de declin al unor orase odata infloritoare, este intalnit si in alte parti ale lumii. Şi in America exista destule localitati din care a ramas doar numele. Este un proces quasi-obisnuit in istorie, dar in cazul Ocnei Muresului, in care promotia mea si-a conturat primii pasi din evolutia personala, acest lucru are o incarcatura emotionala deosebita.  Speranta ca, totusi, la o noua revedere vom avea impresii mai incurajatoare este legata mai ales de peisajul politic in perspectiva si de admiterea Romaniei in Comunitatea Europeana. Romania fiind inca inzestrata cu resurse naturale, printr’o mai inteleapta chivernisire a lor, se poate spera la o imbunatatire a situatiei. Personal, nadajduiesc ca la o noua reintoarcere la Ocna Muresrului, care va fi peste cinci ani, sa pot vedea schimbari in bine, atat de mult ravnite, nu numai de cei care traiesc pe alte meleaguri, ci mai ales de localnici. Depinde insa si de ei insisi, de reponsabilitatea celor care conduc destinele lor la nivele locale."

      Dr. Emil G. Onet, Phoenix, Arizona, USA

     Articolul a fost publicat in 12 august 2004, in revista "Clipa" din Los Angeles, Nr. 661, pag. 18-19, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la absolvire a primei promotii a liceului mixt din Ocna Muresului.