Un weekend la Ocna Mureș

            A fost un weekend banal, ca multe altele de atâţia ani încoace în oraşul nostru. Ce înseamnă asta? Să începem cu vineri dimineaţă.

            Lumea se duce la târg, zorii abia abia mijesc şi încep să lumineze stingher coşurile de gunoi rupte în timpul nopţii de acei tineri bravi, curajoşi şi peste măsură de inteligenţi şi de puternici, care îşi fac antrenamentul de seară cu plasticul acelor mici tomberoane (câte au mai rămas funcţionale). Dacă îndrăzneşti să le spui ceva rişti să ai aceeaşi soartă ca acele coşuri de gunoi. Asta până vor da de unul mai tare ca ei care le va modifica iniţiativele de acest gen pe următorii zeci de ani.

            Cam pe la ora 9, când cei matinali încep să se retragă de la "Piaţa de vineri", mai vezi câte un om trecut prin decenii de existenţă pe aceste meleaguri care se opreşte în dreptul unui coş de gunoi. Stă, se gândeşte cam un minut, poate două, după care merge mai departe. Apoi, ca şi cum ar fi obosit, se opreşte după nici doi metri şi aruncă pe jos o doză goală de suc.

            E trist să vezi aşa ceva, dar haideţi să vă dau o temă de gândire şi totodată o explicaţie pentru gaşca de derbedei şi manifestările lor violente nocturne. Acel om în vârstă (avea pe puţin 80 de ani) are copii, pe care cel mai probabil i-a educat în acelaşi spirit în care a fost şi el educat, adică să dea pe jos gunoaiele chiar dacă are aproape un coş de gunoi. Acei copii au la rândul lor copii care sunt la fel educaţi. Acei copii ai copiilor acelui om au şi ei copii care culmea primesc aceeaşi educaţie.

            E destul să vezi un om în vârstă aruncând la voia întâmplării pe stradă gunoaie ca să înţelegi fără prea mare efort că în urma lui mai sunt cel puţin zece personaje care au acelaşi comportament. Şi ne mai întrebăm de utilitatea coşurilor de gunoi de pe stradă, alta decât de a fi rupte în vandalismul idiot al unor inşi ce se vor cetăţeni cu drepturi şi pretenţii ai acestui oraş?

            Dacă te duci prin piaţă poţi avea surpriza de a auzi un tip care urlă în gura mare că oraşul nu are nevoie de locuri de muncă pentru că locuitorii săi oricum pleacă în Franţa la cerşit şi câştigă mai bine acolo. Probabil ştie el ceva, dar mă întreb, dacă are dreptate din propria lui experienţă, de ce nu a rămas acolo? Sau ce numeşte el cerşit este de fapt furt şi a "cerşit" acolo la cineva care îl caută acum cam intens şi a preferat să vină rapid acasă că aici e mai linişte şi nu-l ajunge păgubitul…

            Sâmbătă dimineaţa altă surpriză "plăcută". Au apărut toţi urmaşii bătrânului de vineri. Toţi stâlpii plini de tot soiul de afişe mai mult sau mai puţin colorate, inimioare, răţuşte şi alte desene ce vor să sensibilizeze oamenii care le citesc. Gest stupid, e ca şi cum cei ce au lipit toate aiurelile alea ar spune că au ochi frumoşi, hai să-i scoatem să îi vedem mai bine. Cam aşa se ascunde ideea de curăţenie sub masca unor mesaje sau sloganuri electorale. Ce buni suntem noi că iubim acest oraş şi îl păstrăm curat…

            Duminică acelaşi scenariu. Alte coşuri de gunoi rupte, alte persoane care aruncă pe jos lângă coşul de gunoi, alţi periculoşi care nu vor locuri de muncă, poate doar o bere sau un jinars dacă le dă cineva. Şi o ţigară dacă se poate. Experienţa cerşitului pe meleaguri străine se pare că dă roade şi pe la noi.

            Doar spre seară oraşul devine pustiu, numai luminile străzilor arătând că totuşi pe aici ar putea fi şi ceva locuitori. Şi inevitabil, parcă ar fi trecut pe aici marele Hitchkock cu ale lui "Păsările" în variantă autohtonă, avem parte de nefiresc. Pentru că oraşul devine seara, după ce se întunecă, sclavul câinilor vagabonzi care latră în neştire având motive doar de ei ştiute. Şi sclavul celor ce rup coşurile de gunoi. Tot un fel de câini vagabonzi, dar vorbeşte lumea că ăştia din urmă ar avea doar două picioare…

            Şi aşa e în fiecare weekend. Campania electorală nu are nicio vină. Aşa era şi înainte.

            "Toate-s vechi şi nouă toate…"