Stejarul din Ocna Mureş nu a fost plantat pentru a omagia Marea Unire! Află adevărata lui istorie!

            Faptul că atâţia ani s-a ştiut altceva, s-a dorit să se ştie altceva, şi nu adevărul, ar trebui să ne pună pe gânduri într-un mod total neplăcut din punct de vedere moral şi istoric. Ne trezim după zeci de ani nu ne ştim istoria, nu ne cunoaştem oraşul, că de fapt am trăit în inerţie şi necunoaştere. Ce vină poartă simbolurile oraşului decât uitarea noastră? Ce vină are acel stejar din curtea şcolii că nu i se face dreptatea istorică pe care o merită?

            Zilnic, în locurile în care ne trăim viaţa zilnică, mergând pe stradă preocupaţi sau pur şi simplu plimbându-ne aiurea încercând să fim singuri cu noi înşine, trecem pe lângă simboluri ale istoriei noastre. De cele mai multe ori nici nu le observăm, alte ori poate ne amintim de ele. Ne spunem, convinşi, că există ceva scris acolo, pe o placă pe care o vom citi altădată, sau poate niciodată. Iar acest lucru îl facem zilnic, din reflex, din nepăsare de trecut sau pur şi simplu din comoditate. Asta facem noi, dar ce e mai trist e că l-au făcut şi părinţii noştri, şi bunicii noştri. Trecutul nostru, istoria noastră, simbolurile noastre, toate trec pe lângă noi, sau noi pe lângă ele fără să le vedem, fără să le reţinem.

             Oricât de ciudat ar părea, nu e vorba de alţi oameni sau de cine ştie ce mare urbe, e vorba chiar de noi şi de Ocna Mureş. Şi e vorba de două simboluri, două monumente care au avut o însemnătate deosebită la vremea lor, dar trecerea anilor le-au dus în uitare. Stejarul din curtea şcolii gimnaziale I-IV din Ocna Mureş, de lângă biserica romano-catolică şi stejarul din curtea şcolii din Războieni. Majoritatea dintre noi vom spune că ştim de ei, că au fiecare un însemn ce ne spune când şi cum şi vom schimba subiectul.

            Să vedem insă ce ştim despre stejarul din Ocna Mureş. E o placă acolo, care răneşte copacul, şi pe care scrie că a fost plantat în 1921 de învăţătorul Moldovan Leon, directorul şcolii, în amintirea Marii Uniri din 1918 (vezi foto 1). Sună frumos, istoric, nu avem motive să nu credem ce scrie acolo, mai ales că ne descrie o pagină de trecut de care suntem mândri. Să vedem însă şi care e realitatea.

            La 15 octombrie 1922, regele Ferdinand şi Regina Maria erau încoronaţi la Alba Iulia ca primii suverani ai României Reîntregite. Evident că un astfel de eveniment a fost marcat prin diferite manifestări şi activităţi în toate localităţile, mai ales cele apropiate Cetăţii Marii Uniri. A apărut astfel un Ordin al Ministerului Instrucţiunii, aşa cum era atunci, transmis mai departe de Revizoratul Şcolar al judeţului Turda-Arieş ca circulara nr. 1023/1923, datat 3 mai 1923 (vezi foto 2) şi primit la scoala din Ocna Mureş, prin care se solicita ca de "Serbarea pomilor şi pasărilor" (ce avea loc pe 3 mai, conform ordinului 4000/923 al Inspectoratului Instrucţiunii ⁽¹⁾) să se sădească un stejar în locul cel mai potrivit din comună. Această indeletnicire precum şi apărarea arborelui încoronării cădea în sarcina invăţătorilor şi primăriilor comunale. La noi s-a ales varianta sădirii lor în curţile şcolilor.

            Aşa au fost plantaţi stejarul din curtea şcolii din Ocna Mureş şi cel din curtea şcolii din Războieni (vezi foto 3). Aceştia au crescut împreună cu bunicii noştri, cu părinţii noştri, cu noi. Ne-au vegheat discret vieţile, fără să ne ceară socoteală pentru greşelile noastre, fără să ne spună că le-am greşit istoria, aşa cum greşeşti numele unui om. Sau au trăit anonimi printre noi, precum cel din curtea şcolii din Războieni, dăruindu-ne o pagină din memoria localităţii, lăsându-ne să o scriem noi cum ştim mai bine. Poate că a venit momentul să avem grijă şi de ei, să le dăruim adevărata identitate, adevăratul lor loc în viaţa noastră, în timpul nostru trecut, prezent şi viitor.

            E sigur că astfel de stejari sunt mulţi în Ardeal deoarece acea acţiune a avut loc peste tot, în mai toate localităţile ⁽²⁾. Unii anonimi, uitaţi şi neştiuţi de nimeni, alţii îngrijiţi şi respectaţi de oameni ca nişte cetăţeni de seamă ai comunităţii lor. Câţi dintre ei şi-au păstrat simbolul, câţi dintre ei mai există şi acum, câţi dintre ei mai sunt amintiţi în memoria noastră? Doar bunul Dumnezeu mai ştie.

            Ne-am obişnuit să citim nişte plăci pe care sunt urme de istorie, scrieri ce amintesc de vremuri trecute şi uitate printre amintirile noastre. Au fost vremuri care au uitat de încoronări, de regi şi de regine, sau au vrut şi au impus oamenilor să le uite. Avem acum dreptul, dar mai ales obligaţia morală să repunem adevărul pe acele însemne care ne arată trecutul, să-l arătăm aşa cum a fost şi să-l arătăm la fel şi celor ce vor veni. Pentru că aceşti stejari de care puţini mai ştiu au o simbolistică a lor, s-au născut când bunicii noştri erau copii, vor dăinui, cu ajutorul lui Dumnezeu, încă multe veacuri transmiţându-şi menirea şi mesajul. Ne vor spune întotdeauna că la Alba Iulia, cândva, prin 1922, la 15 octombrie, un rege numit Ferdinand şi o regină numită Maria a României, au fost încoronaţi ca primii suverani ai României Reîntregite.

"Plantat cu ocazia Serbării pomilor şi paserilor din 1923 pentru a se eterniza măreţul act al încoronării primului Rege al tuturor românilor"

Surse:

(1) http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/scoalanoua/1923/BCUCLUJ_FP_279899_1923_002_008.pdf, pag. 6

(2) http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/scoalanoua/1923/BCUCLUJ_FP_279899_1923_002_009_010.pdf, pag. 8

            De asemenea dorim sa aducem mulţumirile noastre domnului profesor Pantilimon Popovici pentru efortul depus în găsirea adevărului, pentru rezultatele căutărilor domniei sale.