Procesiunea cu icoana Maicii Domnului de la Dragomirești s-a încheiat luni dimineața

                Luni de dimineață, protosinghelul Sofronie Perța împreună cu icoana Maicii Domnului a părăsit orașul Ocna Mureș. La plecarea de la biserica „Nașterea Maicii Domnului” au fost prezenți câțiva credincioși printre care și viceprimarul Paul Podariu.

                Aflată la a doua vizită (precedenta în 2002) în orașul nostru, icoana Fecioarei Maria de la Mănăstirea Dragomirești (județul Maramureș) fost singura icoana care a rezistat incendiului care a ars mănăstirea în timpul ocupației austriece.

                Icoana a ajuns vineri seara, prima oprire fiind biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Războieni. Sâmbătă dimineața aceasta a fost adusă în oraș, unde a trecut pe la bisericile „Sfântul Apostol Andrei” (Pr. Cornel Marcu), „Sfântul Ierarh Nicolae” (Pr. Petru Curșeu), „Sfântul Ierarh Nectarie” (Pr. Gigel Roată) și „Sfântul Ierarh Nicolae” (Pr. Ioan Botoș), pentru a poposi în final la biserica „Nașterea Maicii Domnului” (Pr. Vasile Armanca).

               Duminică de dimineață, Utrenia și Sfânta Liturghie, săvârșite de protosinghelul Sofronie Perța și părintele Vasile Armanca, au continuat rugăciunile înălțate toată noaptea de credincioși în fața icoanei Împărătesei Tuturor. După terminarea slujbei icoana a plecat din nou în procesiune, de data aceasta pe la bisericile „Înălțarea Domnului” din Micoșlaca, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Cistei și „Adormirea Maicii Domnului” din Ciunga. A urmat Unitatea Medico-Socială și biserica din Noșlac, după care icoana s-a întors în cartierul de unde plecase de dimineață.

                După încă o noapte de priveghere, icoana a revenit astăzi la mănăstirea de unde a fost adusă.

                Timp de două zile, zi și noapte, sute de credincioși au adus Maicii Domnului necazurile și mâhnirile lor. Nu trebuia să fii expert ca să citești, în ochii unora, adânca credință în Maica lui Hristos Dumnezeu. Bucuria de a avea această icoană în mijlocul lor se împletea în ochii lor cu lacrimile problemelor care îi aduceau la aceasta. Să desenezi în cuvinte credința oamenilor și stările lor e imposibil. Doar cuvintele unei bătrâne să mai explice puțin: „Am acasă doi copii care mă bat și am venit să mă rog Maicii Domnului pentru ei. M-am pregătit ca pentru Paști pentru această zi”. Ochiii jucau dansul lacrimilor.