Stiri diverse
Romanie democratica?
Cred intr-o Romanie democratica, asa cum mi-am dorit in 1989. In inconstienta mea, in dorinta mea de nou si de necunoscut de atunci, am iesit in strada fara sa constientizez ca as putea pierde tot ce am pus atunci in sperantele mele. Eram la varsta la care speranta inseamna viata, libertate, vise, dorinte.
Au trecut de atunci zeci de ani. Cu bune si cu rele, cu bucurii si cu necazuri, cu impliniri si cu nerealizari. Am vazut si am simtit cum se planteaza flori in Piata Universitatii (asa a justificat cineva mineriadele). Am auzit cum acelasi cineva declara intr-un mediu universitar ca Moldova nu este pamant romanesc (Iasi, 1991). Am trait dureros cand altcineva a cedat pamant romanesc celor care ne-au siluit istoria (Tratatul cu Ucraina si inchiderea discutiilor despre Basarabia si Bucovina). Am tacut si am cedat cu convingerea ca asta e pretul pe care trebuie sa il platim pentru democratie. Initial, pe numele ei de domnisoara, „democratie originala”.
Am vazut ca Europa ne respecta istoria si pe noi ca tara, ca popor liber si independent (vezi Insula Serpilor si platoul continental). Am simtit ca pot circula liber in lume, semn ca din ce in ce mai multi vor afla ca noi avem capitala la Bucuresti si nu la Budapesta. Am vazut ca apare mediul privat de afaceri ca principal motor al economiei. Am sperat, cu gandul la viitor, ca vom avea copii bine educati, cu respect fata de valori, fata de istorie, fata de tara. Am sperat…
Aici se termina speranta. Si incepe o realitate zilnica halucinanta si abjecta, dominata fara voia noastra de politic.
Limbajul ironic, zeflemist, cu aere de spiritualitate de cartier rau famat si accente de mahala sordida domina orice discutie intre cei ce ne guverneaza, dar si mesajele acestora catre noi. Are rost sa ne mai miram ca nimeni nu ne mai ia in serios?
Scheme si inginerii pentru furt, distrugere, vanzare pe nimic, domina economia care intre timp a ajuns ca un fel de patura roasa de molii, prea scurta, intr-o iarna geroasa. Ne mai intrebam de ce nu sunt locuri de munca, de ce totul este distrus si arata ca intr-un film hollywoodian cu buget redus?
Cultura, arta devin doar amintiri si motiv de a ironiza pe cei care mai cred in ele. Educatia fara coerenta, fara stabilitate si fara interes promovata de cei de sus se reduce doar la referate si teme luate de pe internet intre doua sesiuni prelungite de socializare pe facebook sau messenger. Ne mai intrebam de ce profesorii sunt batuti de elevi, de ce elevii se incaiera si se omoara in scoli, iar rezultatele examenelor nationale ne dau batai de cap timp de un an, pana la urmatoarele verificari?
„Ce pretenţii să am eu? Premierul copiază şi nu păţeşte nimic, dar pe noi să ne verifice la sânge.” E gandul spus de un elev cazut la bac anul acesta, dar gandul asta strabate gandirea intregii societati. Si atunci mai avem pretentia unor valori morale, a unor modele de urmat?
Candva am avut de ales intre domnisoara „democratie originala” si dementa bolnava a unuia care nu visa decat stadioane cu procese publice sumare si executii in masa (alegeri prezidentiale, 2000). Astazi ne aflam in aceeasi situatie, personajele difera. Am o dorinta ascunsa: toti cei care ajung in institutiile statului sa nu primeasca niciun fel de remuneratie, diurnele si cheltuielile de protocol si reprezentare sa le suporte din buzunarul lor. Sa vedem daca atunci vor mai vrea sa ne reprezinte, daca isi vor mai permite sa se mute prin partide precum un alcoolic jegos cu ochii in ceata bahica, trecand de la o masa la alta, intr-o taverna soioasa, cersind ceva de baut.
Alesul meu politic, daca esti verde, nu te da rosu, galben sau portocaliu in toamna, daca esti portocaliu si apoi te dai rosu nu inseamna ca te-ai copt la minte, din contra. Daca te trimit acolo pentru ca esti de dreapta, ramai de dreapta, mori in dreapta politica in care te-am pus. Nu-ti bate joc de sperantele pe care le-am pus in tine, de zeci de ani incoace. Iar daca esti de stanga, fii cu adevarat de stanga.
Daca nu esti in stare, PLEACA! Sunt multi cei care iti vor locul, mai morali ca tine.
Daca nu esti in stare sa respecti Constitutia precum Biblia pe care ai jurat cand ai ajuns acolo sus, PLEACA! De popor si de religie sa nu-ti bati joc, nici macar in gand. Si nici de mine.
Daca nu esti in stare sa ma respecti, sa reprezinti votul meu si sa lupti pentru mine, PLEACA! Pe cei ce ma conduc i-am ALES, nu te-am trimis acolo sus sa-i numesti tu in locul meu.
Da, PLEACA! Pentru ca daca crezi ca eu sau altii vom pleca din tara asta si vei scapa de votul care sa te sanctioneze, te inseli. Te voi cauta, te voi gasi si te voi umili asa cum ma umilesti tu acum pe mine in fata Europei, a lumii intregi. Te voi arata cu degetul asa cum numai batranii care au mai trecut prin astfel de momente stiu s-o faca.
Eu aleg prin votul meu doar la alegeri sau referendumuri. Tu poti alege sa pleci oricand. Poti pleca demn sau poti pleca rusinos. Depinde doar de momentul pe care ti-l alegi. Oricand…
De ce am curajul sa-ti spun „PLEACA”? Pentru ca spre deosebire de tine, eu cred intr-o Romanie democratica, asa cum mi-am dorit in 1989.
