Referendum pro sau contra

        Se plangea cineva ca nu avem viata politica dinamica? Se plangea cineva ca alegerile sunt rare, o data la 4 sau 5 ani si ca sanctionarea clasei politice se face rar? Nici bine nu s-a uscat cerneala pe votul la alegerile locale si iata ca ni se ofera o noua ocazie sa ne dezlantuim unul impotriva altuia, sa ne injuram cum numai romanul stie, sa sarim la beregata vecinului sau a colegului de serviciu, sa ne verificam iarasi tot vocabularul pe care il dadusem uitarii dupa 10 iunie.

       Sincer mi-e scarba, mi-e rusine de rusinea pe care cei implicati in toata aceasta lupta dementa ar trebui sa o aiba fata de poporul asta chinuit. Incerc sa nu plec urechea la ce spune o tabara sau alta, incerc sa nu vad cat de ilegale sau nu sunt actiunile guvernamentale sau parlamentare din ultima saptamana (art. 115, aliniat 6 din Constitutie e doar un exemplu), ma fac ca nu inteleg ce spun statele si organizatiile lumii despre noi acum. Incerc sa inchid ochii la furtul desantat la drumul mare, indiferent ca e intelectual (plagiat, asumare de titluri inexistente) sau material (SODA, Petrom), incerc sa accept ideea ca un politican isi poate schimba partidul de la o zi la alta fara sa fie sanctionat politic (votati-i din nou la urmatoarele parlamentare…). Incerc sa imi creez o noua scara a valorilor morale, intelectuale, materiale si nu in ultimul rand spirituale care sa corespunda Romaniei de azi.

        Privesc la cei ce vorbesc politic acum. Un fost procuror, turnator dovedit, care si-a adus nepoata in parlament sa voteze in locul unui parlamentar de Neamt. Un penal condamnat la 5 ani cu executare, dar care este liber pentru ca a bagat recurs, recurs care se va judeca undeva, candva (noii colegi se ajuta intre ei). Unul care are obiceiul sa se razgandeasca dupa 10 zile, dar si sa minta cu un ranjet sfidator imprasiat indecent pe fata. Altul care seara spune una, iar dupa un somn caracteristic, a doua zi sustine contrariul. Putem continua asa macar de 400 de ori.

        Ironii si sarcasm zboara din ambele tabere, jignind in final omul de rand. Omul care plateste taxe si impozite, care se intreaba in fiecare dimineata daca are ce aduce seara de mancare familiei. Omul care se intreaba care este limita suferintei sufletesti, morale si financiare pentru el si pentru cei din jur.

          Ironii si sarcasm care nu tin de cald, dar care duc euro la valori demente, punand pe butuci o economie si asa aproape falimentara. Curs de schimb indecent care omoara financiar sute de mii de romani cu credite pentru o casa sau pur si simplu pentru putea sa ofere familiei un trai cat de cat civilizat si copiilor o educatie normala.

        Incerc sa accept ca poate exista un partid care are in acelasi timp coalitii si de stanga si de dreapta cu diferite partide (ce doctrina o mai fi avand, cred ca nici Dumnezeu nu stie). Vad coalitii intre partide facute pe colt de masa, parafate in toaletele Parlamentului. Ne asteptam sa fie ca motiv ceva care sa ne faca sa o ducem mai bine. Fals, coalitia a fost incheiata pentru inca 10 locuri in Parlament la viitoarele alegeri. Scurt si murdar, ca o negociere la piata pentru 10 kg de cartofi. Unii ii zic pragmatism, eu ii zic oportunism pornografic din punct de vedere moral.

        Incerc sa accept, dar mai ales sa gasesc coerenta unei politici in educatie cu 4 ministri in 2 luni. Ne mai intrebam de ce copiii nostri nu mai inteleg nimic din programele scolare si materiile predate? Nu cred ca mai trebuie alt motiv. Poate doar un ministru al educatiei care a desfiintat candva scolile profesionale, iar acum se lauda ca le reinfiinteaza.

         Un exercitiu de realitate cruda si dureroasa. Stiti ce inseamna in bani referendumul asta? Cam 1.300 de apartamente medii, cu doua camere. Sau cam 136.000 de bilete de tratament subventionate 50% pentru pensionari. Adica subventia taiata prin OUG 392/12.06.2012. Sau impozitul total, platit si de angajat si de angajator, pe salariul de 1.424 lei net la 83.627 angajati pe o luna. Dar cati dintre noi au acest salariu? Sau impozitul total pe o luna, retinut de la 175.926 angajati care iau in mana 741 lei.

        Mai sunt multe de spus pro sau contra referendumului. Nici nu ne inchipuim cate vor iesi la iveala zilele astea. Vom avea materiale de unde sa tragem concluzii si sa ne hotaram pentru ce vom vota. Asta daca vom reusi sa intelegem ce vrea si ce reprezinta cu adevarat acest referendum.

       Sau poate ne vom adanci si mai mult in mocirla politica cu care deja incepem sa convietuim precum capra cu riia. Amarati, vai de capul nostru, desculti si dezbracati, dar cu coada sus. Pentru a putea spune oricui vrea sa ne asculte (daca ne-o mai asculta cineva), ca sentimentul mioritic care ne va caracteriza resemnarea si prostia e tot o forma de curaj…