Apa noastra cea de toate zilele…

Intr-o dimineata am crezut ca fac economie la cafea. Am dat drumul la robinet si a venit cafeaua gata facuta. E drept cu mult zat cu aspect malos si neindulcita, ca e criza.

            Apoi, intr-o alta dimineata, cand speram din nou la cafeaua zilnica, robinetul s-a gandit la sanatatea mea si mi-a dat ceai, e drept tot neindulcit si cu aroma metalica.

            Dupa aceea, culmea weekendului, un sprit de dimineata, dar nealcoolizat, ca poate mai merg pe undeva cu masina.

            Cam asta a fost calitatea apei zilele acestea in oras. A venit si un vecin sa-mi spuna sa nu beau apa de la robinet ca turbez. Cand l-am intrebat cum adica, mi-a zis ca e acolo ceva cu turbarea, cu turbiditatea, si sa am grija…

            Am fost obisnuiti, noi, ca simpli cetateni, sa inghitim secretomania celor care ofera servicii catre populatie. Am fost tratati ca si cum datoria noastra e sa suportam, sa nu comentam si sa platim proastele servicii pe care in marinimia lor, unii credeau ca ne fac o favoare dandu-ni-le. Sa primim informari in termeni tehnici care mai de care mai ciudati si mai savanti despre de ce nu merge treaba, incat la un moment dat credeam ca noi suntem vinovati de toate defectiunile lor.

            Din fericire, astazi vad ca exista o alta abordare, dupa balbele de zilele trecute. O abordare practica. Fara comunicate, fara tam-tam prin mass media, pentru ca de fapt asta e normalitatea. Doar fapte.

Se curata bazinele de apa. Se curata tevile de alimentare cu apa potabila…

            In sfarsit ceva nou, palpabil. Un mare pas inainte in comunicarea cu oamenii. Pentru ca prin fapte comunici mai bine decat prin cuvinte. In sfarsit simt ca cineva face ceva pentru mine ca locuitor al orasului. Nu e mult, dar e un inceput, e mai mult decat nimicul din ultimii ani.

            Ma asteptam la o noua poveste cu termeni tehnici cu sonoritate veterinara, la 1000 de cuvinte ametite, dar astfel potrivite incat sa ne simtim vinovati noi de neputinta lor. Ceva insa acolo sus s-a frant, in sensul bun al expresiei. Sincer, nu am crezut ca se va iesi din inertia trecutului. Nici acum nu imi vine sa cred ca se face ceva pentru locuitori. Pentru conditiile lui de trai. Probabil un pahar cu apa curata la robinet imi va demonstra ca se poate. Sa fie adierea schimbarii de mentalitate? De atitudine? De respect fata de omul care plateste pentru niste servicii? Eu zic ca da. Felicitari, se pare ca avem si oameni de actiune, nu doar de birou. Oameni care renunta in sfarsit la cuvinte pe care putini le inteleg si trec la fapte pe care le intelege toata lumea. Pentru ca de asta avem nevoie.

            Sa nu ne asteptam la minuni din prima zi. E abia un pas din drumul cumplit de lung pe care il avem de strabatut pentru a ajunge la normalitate. Important e ca am pornit, ca am inceput cu una din problemele care e dureroasa de ani de zile: apa potabila.

            Asteptam sa se rezolve cat de curand si pierderile imense din retea. E ilogic sa se plateasca mai mult pe pierderi decat pe consum. Comunicate justificative ale neputintei am vazut in trecutul recent. Aratati-ne prin fapte ca problemele au rezolvare, ca ne puteti ajuta sa avem o existenta mai buna. Dupa aceea puteti da cate informari doriti. Faptele sunt cele care ne intereseaza, asta e tot ce intelegem. Datorita lor aveti acum, si veti avea, respectul nostru.

            Sunteti cei care le puteti da copiilor nostri o apa curata de baut, nu surprizele matinale de la robinet. Si tot dumneavoastra le puteti da copiilor nostri o paine mai alba sau o jucarie in plus, daca nu vom mai avea de platit atatea pierderi aiurea pe retea. Poate chiar o carte…

Olariu Iulian