Alege Candidatule….

Comentariile despre redeschiderea spitalului sunt impartite. Unii sunt in extaz politic ("Spitalul se redeschide!"), altii sunt mai circumspecti ("Inca nu avem hartii care sa ne confirme asta"), altii incearca sa rezolve ecuatia spitalului ("E bine pentru oras. Trebuie multi bani sa redeschidem, e greu, iata obstacolele, dar o vom face."), dar cei umili, cei bolnavi si tristi, cei fara urma de speranta, se roaga. Se roaga pentru noi, pentru oras, pentru rude, pentru vecini, pentru prieteni (cati or mai fi si ei), si la sfarsit, daca mai au energie, se roaga si pentru ei. Sa apuce ziua de maine, sa aiba cu ce sa-si ia o paine, sa aiba cu ce sa-si ia medicamente, sa poata ajunge la doctori la Aiud, la Alba, sau aiurea, oriunde e un medic care sa le asculte si sa le aline suferintele. Cand ii vedem, credem ca durerea e doar fizica, nu stim ce e in sufletul lor. Ei de fapt isi cauta alinarea sufletului, pentru ca durerea din suflet revarsa, inunda totul, casa, strada, orasul. De aceea si strada are durerea ei, si orasul, totul. Totul in Ocna e invaluit in durere. Durerea neputintei, durerea dezbinarii intre oameni. Daca incercam sa fim uniti, daca incercam sa facem ceva impreuna, daca vrem sa redevina orasul macar putin din ce a fost odata, credeti ca doare? Daca incercam sa redeschidem spitalul impreuna credeti ca doare? Politicieni cu sau fara culoare politica, politicieni care nu stiti nici doctrina, nici statutul partidului din care faceti (temporar) parte, chiar nu intelegeti ca spitalul nu e al vostru? Chiar nu intelegeti ca puteti vinde sau da pe degeaba orice vreti voi, absolut orice, dar sanatatea locuitorilor si locul unde e ea, spitalul, nu aveti dreptul sa-l atingeti? Nu va mai intindeti mainile si privirea spre el. Singurul vostru drept, dar si obligatie in acelasi timp, este sa vegheati sa nu se mai intample ce s-a intamplat. Si sa aveti grija de el. Mai mult decat au avut parintii vostri grija de voi. Daca nu mai sunt bani, veniti cu bani de-acasa, daca s-a oprit apa carati cu spatele apa, dar nu va atingeti politic de spital. Spitalul e al oamenilor care cred in el. E al orasului. Punct.

Oamenii au inteles ca spitalul este miza cea mare. Dar nu miza politica, pe ei nu-i intereseaza politica. Miza pentru o sanatate decenta. Si mintala, si fizica, dar mai ales sufleteasca. Cel care va sti sa gestioneze acest capital, va castiga. Poate nu primaria, dar un loc in inima oamenilor, in sufletul lor sigur. Si asta cred ca e mai important decat politica.

            Daca tu ,candidatule, vei fi umil in fata umilintei prin care a trecut si inca mai trece orasul, voi putea sa iti spun cu inima deschisa:"Primarule". Daca insa te simt ca incerci, numai si cu gandul, sa te atingi de spital, atunci iti voi spune tot cu inima deschisa:"Pleaca".

Alege candidatule….

Olariu Iulian