Mici discipoli ai miniștrilor experți în arta plagiatului. Metode moderne de copiat la lecția de istorie locală.

Motto “ Te poți împodobi cu penele altora, dar nu poți zbura cu ele. Păsările știu asta ,oamenii nu!” – Lucian Blaga

1. Într-o definiție simplă a plagia înseamnă a copia, a-ți însuși parțial sau total ideile, textele, creațiile literare, artistice, științifice, prezentându-le drept creații personale. Adică a te împăuna cu munca intelectuală a altei persoane.

Fenomenul este vechi, nu l-am inventat noi (vezi PS-1). Ciupeala, ciugulitul, din munca altcuiva , mai întâi cea fizică, apoi și cea intelectuală, au existat de la începuturile istoriei. Grav este faptul că în societatea românească actuală plagiatul tinde să devină “sport național “. Întâlnim plagiatori în toate mediile și instituțiile statului, de la înălțimea celor centrale, până jos la cele locale, sau cum spunea un distins profesor universitar, Domnul Radu Preda “îi găsim pe uscat, în apă, și în aer” (www.podul. ro). Cei mai mulți dintre aceștia au o detentă intelectuală, care nu depășește genunchiul broaștei. Există și unii suficient de inteligenți, adevărați artiști, creatori de mozaicuri “științifice“, îmbinând zeci de pagini în așa fel încât urma autorilor adevărați, se pierde în neant. Primii nu au fost niciodată într-o bibliotecă, arhivă sau laborator de cercetare și experimentare . Aceștia iau pur și simplu un text, și cu ajutorul tehnicilor moderne de azi îl transferă de pe un site pe altul, fericiți că au devenit stăpâni peste munca altora. Fură timpul pe care autorul real l-a folosit pentru documentarea, cercetarea, necesare scrierii textului. Fără îndoială că unor astfel de persoane care trăiesc printre noi, îi cunoaștem, îi tolerăm, ne sunt prieteni, le lipsesc cel puțin trei trepte de pe scara valorilor (dacă o au !?) – respectul, recunoștința și cinstea. Dacă s-ar folosi de un gest de minimă decență morală și o cerință de deontologie a științei, mai simplu ar indica, ar numi, ar cita, ar dezvălui sursa de unde s-au inspirat, de unde au luat informația, textul, articolul cu numele autorului, totul ar fi O.K. . Ar scăpa și de comentariile haioase, de-a dreptul fanteziste ale fanilor, pentru că plagiatorii se înconjoară cu o mulțime de închipuiți nepricepuți și neinițiați care au un talent sinucigaș de a-și da cu părerea în orice domeniu, aruncându-se singuri în marasmul ridicolului.

2. În 16 Martie 2011 a fost postat pe site-ul ocnamureșonline articolul” Istoria de lângă noi “. L-am scris la rugămintea doamnei învățătoare Cărunta Elena , la acea dată director adjunct al Școlii Gimnaziale Lucian Blaga. În esență am dat câteva răspunsuri la întrebările legate de prezența celor două monumente antice, cele mai vechi din Ocna Mureș care pot fi văzute în fața școlii. Ele reprezintă sculpturi zoomorfe de lei. Romanii așezau astfel de sculpturi, de regulă, în necropole (cimitire), motiv pentru care se numesc lei funerari. Articolul a fost apreciat, dovadă că în timp a adunat peste 2000 de vizualizări. Fotografiile au fost făcute de doamna învățătoare și domnul Kolozsvari Eugen. În anul 2014, articolul copiat aproape în întregime este postat pe un grup din media sociala locala, fără a se indica sursa inițială. Nu am comentat. Zilele trecute același articol este redistribuit pe un alt grup din media socială locală fără a preciza sursă. A treia postare pe ”site-ul” ”Ocna Mureș în trecut”, apare în 24 Ianuarie. Este postată de un domn foarte prezent pe rețelele sociale și care “ bate câmpii rău de tot și spune enormități mai mari decât China, când vine vorba de istoria și geografia locală “. Nici de data aceasta autorul nu menționează sursa din 2011. Și uite așa începem să ne separăm. Unii vor spune: ”iată un individ orgolios, cinic, care face caz plecând de la un amărât de articol”. Alții vor spune : ”lăsați-ne domnule cu vrăjeala asta, uitați-vă ce se întâmplă mai sus !”. Exact!! Aceștia au intuit cel mai bine esența problemei, plagiatul la nivel înalt. Dacă acolo se poate, noi cei mici de ce să nu-l folosim. Întreținut în mass-media prin neterminate dezbateri, plagiatul a creat, dacă mai era nevoie, încă o falie în societatea românească. Într-o parte sunt cei care mai cred în dreptate, cinste și corectitudine, din păcate tot mai putini, în cealaltă parte suporterii zgomotoși ai ilegalităților . Între acestea hoția în toate variantele ei, tronează. O întâlnim și în forma aceasta aparent minoră și nevinovată de a-i anula cuiva dreptul de autor, fie și pentru trei aliniate, printr-un simplu click. Îndrăznesc să cred că vor fi și dintre aceia care îmi vor da dreptate, fie și în gând, dacă nu au curajul să se exprime în scris.

3. Istoria locală a orașului Ocna Mureș este fascinantă! La scrierea ei au participat oamenii și natura. Când oamenii s-au lăcomit prea mult, mama natură s-a supărat și o parte din istorie s-a scufundat. Aceasta este istoria subterană (Salina), fermecătoare până în anul 1978. Există apoi istoria de suprafață: Solvay, Băile Sărate, școlile, bisericile, personalitățile, evenimentele politice, sociale, culturale, fenomenul sportiv, toate extrem de interesante. Mai există o istorie de proximitate, pe o rază de 10-20 km. Toate trei se conectează la masivul de sare (natura), pe spinarea căruia s-a dezvoltat orașul. Pasionații de istorie locală au suficiente teme de cunoaștere și surse de inspirație și cercetare. Despre această zonă a sării putem spune că este un adevărat EL Dorado la propriu și la figurat. Descoperirile arheologice recente certifică afirmația. Tezaure vechi și prețioase așteaptă să fie scoase la suprafață, prezentate în expoziții și muzee pentru a fi văzute și apreciate de adevărații pasionați de istorie locală.

FORTUS BATAVUS

PS1. Conform sursei www.româniasocială. ro, primul plagiator dovedit a fost un obscur poet roman, Fidentinus “ îndrăznețul”. El recita în piețele publice din Roma poeziile mult mai cunoscutului poet Marțial pe care și le atribuia lui. Marțial (c40-c104), a fost contemporan cu strămoșul nostru “ Bădia Traian”. Poate de la Roma vine și năravul cu furatul căciulii. Marțial, adevăratul autor al versurilor îi dedică lui Fidentinus plagiatorul o epigramă : Poemul acesta, Fidentine Îl recunosc, e scris de mine! Dar îl reciți atât de rău c-a început să fie-al tău !

PS2. Îl rog pe prietenul Kolozsvari Csaba să posteze încă o dată articolul din Martie 2011 și dacă dorește și o postare dintre cele trei apărute ulterior, pentru o mai bună înțelegere a conținutului acestui articol.

Articolul original:

Una din postarile ulterioare: