Suntem şi pe:

Articolele zilei

Între “Închisoarea îngerilor” şi sunetul chitarei lui David Gilmour.”DESPRE OAMENI ŞI COLIVII “, o carte gândită la Ocna Mureş şi scrisă în treisprezece țări, de pe două continente

Publicat

- 796 vizualizări

Foarte probabil, titlul acestui articol îi va surprinde pe unii dintre cititorii fideli ai site-ului ocnamuresonline.ro. L-am gândit ca o metaforă între două realități inerente existenței noastre, nevoia acută de libertate în toate variantele ei şi disperarea generată de singurătate, înstrăinare și amintirea celor dragi care ieri au fost şi astăzi nu mai sunt lângă noi.

A trecut un an și jumătate de când un duşman invizibil a intrat brutal în viața oamenilor. Vechile obiceiuri, esențialmente umane, s-au destrămat. Întâlnirile cu cei apropiați, rude sau prieteni, în jurul unei mese, acasă sau la restaurant, întâlnirile cu educatorii şi colegii la şcoală, plimbările şi îmbrățisările în aer liber ,freamătul stadioanelor şi sălilor de sport, manifestările artistice şi religioase tradiționale au fost indexate şi declarate ostile unei vieți sociale normale spre satisfacția dușmanului invizibil. Casa s-a transformat într-un loc de claustrare. Spațiul online a devenit o rutină zilnică.

Din inestimabilul tezaur al vocabularului românesc au fost scoase şi lansate în mass-media cuvinte aflate în conservare :carantină, carantinare, izolare, claustrare ,ventilare, distanțare, vaccinare, mască, etc. Acelaşi vocabular a primit încă o infuzie de neologisme: pandemie, rapel, lock-down, covid şi o listă de vaccinuri pe care nu le mai amintim aici.

Viața fiecăruia dintre noi a fost afectată într-un mod sau altul, direct sau indirect, de realitățile succint enumerate mai sus. Le-am povestit unii altora sau ne-am ascuns trăirile în resorturile intime ale sufletului.

Două străfulgerări de gând-pietre de temelie ale acestei cărți: la început de pandemie, oameni cu câini la plimbare, frizând ironia, lăsau impresia că ei sunt adevărații  purtători de zgardă și nu patrupedele , iar, mai apoi, impresia autoarei că păsările zboară liber într- un apus infinit de frumos, în vreme ce apartamentul de la geamul căruia privea  parcă s-a transformat în colivie.

Concitadina noastră, doamna profesor inginer Maria Vesa, a făcut un pas mai departe. A gândit o carte despre pandemie, în pandemie, o carte document prin originalitatea ei. A lansat în spațiul virtual o invitație – prima dată prietenilor apropiați, apoi tabloul a fost completat de către  prietenii prietenilor – o invitație de a lăsa o mărturie scrisă sau ilustrată despre impactul pe care l-a avut în viața lor această pandemie. S-a strâns un număr de 45 de mărturii , în proză sau poezie, plus ilustrațiile a 7 autori, mărturii venite din 13 țări de pe 2 continente : America şi Europa.

Aşa s-a născut cartea “DESPRE OAMENI ŞI COLIVII”, gândită la Ocna Mureș, şi scrisă în diverse colțuri ale lumii, ca o melodie de pian superbă cântată la mai multe mâini. Cartea este originală şi prin apariția în ediție bilingvă româno-franceză grație măiestriei traducătoarei Rodica Gabriela Chira, profesor la Universitatea 1 Decembrie Alba Iulia.


Ocna Mureş:apus de soare peste Mureş, doar păsările sunt libere

Au răspuns invitației doamnei Maria Vesa oameni de diferite vârste, tineri, adulți sau bătrâni pensionari, o panoplie diversă a societății actuale: elevi, studenți, medici, ingineri, oameni de litere, actori, artişti plastici, jurnalişti, profesori. Este dificil de realizat o sinteză a atâtor opinii. Lectura acestora ne dezvăluie trăiri sufleteşti profunde din care se desprinde, in primul rând, nevoia de libertate. Familia, prietenia, ocupația, religia şi educația sunt şi ele valori pe care viața claustrantă le revendică pentru înnobilarea existenței umane şi mângâierea sufletului.

Cartea  “DESPRE OAMENI ŞI COLIVII” ne aminteşte într-un fel de o capodoperă a cinematografiei – “Închisoarea ingerilor”.Eroul peliculei, Andy Dufresne (Tim Robbins), bancherul nevinovat condamnat pe viață pentru o dublă crimă pe care nu a comis-o ,încearcă să îl convingă pe prietenul său Red (interpretat de Morgan Freeman), în lungile lor dialoguri despre libertate, că oamenii nu pot fi ținuți la nesfârşit în colivii. Inteligent, pasionat de cărți şi muzica clasică, respectat de tovarăşii de închisoare datorită felului său de a fi, Andy doboară prin forța minții sale zidurile închisorii. A trecut dincolo de ele, eliberându-se. A evadat din colivie.

Despre magia muzicii pentru cei aflați în izolare este suficient să ne reamintim extraordinara scenă în care Andy ,aflat în biblioteca închisorii, împotriva tuturor regulilor din detenție, revarsă peste uriaşa colivie, plină de ființe umane, o arie dintr-o operă de Mozart. A fost ca şi cum în uriaşa lui generozitate spirituală, a dăruit fiecărui deținut un strop de libertate, fie el şi pentru scurt timp. Prietenul său Red povesteşte despre această întâmplare astfel: ”Nu ştiu nici acum ce cântau cele două doamne în italiană. Era ca şi cum nişte păsări minunate s-au lovit de cuşca în care eram şi au făcut ca pereții ei să se dizolve şi pentru un moment scurt, fiecare om din închisoare s-a simțit liber.”

Asemenea muzicii şi florile pot elibera sufletele oamenilor, dând astfel libertății un sens universal. Găsim în carte aceste versuri scrise de Ana Maria Ducuță, doctor în istorie, autor din Bucureşti.

Când sunt puse gratii pe suflet

Din când în când o floare

Se strecoară încet dar sigur

Afară din cuşcă

Ca să vestească luminii

Că sufletul e peste tot

În tot……….

Dacă noi vreodată îți uităm numele

Libertate

Strigă-ne tu pe nume

Căci dacă am uitat cine eşti tu

Am uitat şi cine suntem noi.

Impresiile adolescentine ale elevilor din Negreşti-Oaş, aşezate în paginile acestei cărți, ne duc cu gândul la copiii și nepoții noştri “online-iştii noştri şcolari”, îngeri şi ei închişi într-o închisoare a scenariilor colorate în verde, galben şi roşu.

No comment…

Încărcate de adevăr sunt şi reflecțiile referitoare la manifestarea fenomenului religios în pandemie. Însăşi izolarea este definită ca fiind “modalitatea laică de a deveni religios”. Izolați, suntem creatorii propriei noastre mânăstiri, din care înălțăm rugăciuni către Divinitate. ”E bine să te rogi!-susține Gilles Vigneault, 91 de ani, cultivator de arțar și poet din Quebec, Canada-dar nu te poți încredința doar rugăciunilor. Când te încredințezi rugăciunilor, dai de lucru altcuiva, dar când te încredințezi ție, tu eşti cel care acționează .”

“Dumnezeu nu e o forță care să-l oblige pe om să se roage, afirmă maestrul Dorel Vişan, actor, scriitor şi doctor în arte, credința este o lucrare care ține de voința omului, dacă vrea crede sau nu crede şi nu e nimic dacă nu crede, numai că îşi pierde demnitatea morală”.

Izolarea induce stări care îi încarcă pe oameni cu energii negative. Frica, anxietatea, resemnarea, sentimentele de frustrare, plânsul generat de singurătate provoacă drame individuale, depresii, prăbuşiri ale sufletului.

Aritmetica pandemiei concretizată în statistici zilnice ,transmise pe toate canalele de ştiri, ne-a indus  teama că moartea se află în imediata proximitate a tuturor. Pierderile umane au devenit cele mai tragice evenimente din pandemie. Eroică este lupta îngerilor în halate albe, medicii aflați în prima linie în lupta cu moartea. Odată cu pierderea unui om drag, pierdem o parte din noi.

Un om valoros este cel care prin existența sa şi prin faptele sale a făcut mai frumoasă existența noastră . Aceştia sunt ca diamantele, din strălucirea lor strălucim şi noi. Când asemenea oameni nu mai sunt lângă noi, disperarea ne inundă sufletul. Psihologii susțin că şi în astfel de situații, muzica este magică, îți purifică sufletul, îți pulverizează energiile negative. Ascultați sunetul chitarei lui David Gilmour din uvertura melodiei “Shine on you crazy diamond”. Este un strigăt de revoltă, o descărcare în fața destinului implacabil, amintirea pierderii unui prieten drag, un diamant strălucitor ca soarele.

Textele din cartea gândită la Ocna Mureş de doamna Maria Vesa ne îndeamnă la un exercițiu de reflecție despre limitele existenței umane şi încercările la care au fost supuşi oamenii în perioada pandemiei. Deşi de profesie inginer şi prin definiție mai aproape de ştiințele exacte, Maria Vesa demonstrează prin poeziile şi fotografiile din carte o sensibilitate interioară profundă. I-am regăsit-o şi în textul dedicat  unei mari sportive în cartea   “Povestea vieții mele –NARCISA LECUŞANU”.


Gândurile Mariei Vesa despre marea noastră campioană le regăsim în această carte

Tiparită la editura ARS LONGA din Iaşi în condiții grafice excelente, cartea  “DESPRE OAMENI ŞI COLIVII” este o mărturie despre un timp, anul 2020, an în care totul s-a dizolvat şi nimic nu a mai fost ca înainte. L-am trăit şi noi.

Ritmul vieții personale şi cel al vieții colective s-a schimbat dramatic. Impresiile si trăirile personale, din care s-a născut această carte, provin de pe o hartă generoasă, din Ucraina şi Cipru până în Mexic și Canada, şi sunt o radiografie sinceră a acestor schimbări pe care le resimțim acut chiar şi acum în anul 2021.

Este meritul doamnei Maria Vesa de a fi aşezat pe această hartă şi oraşul Ocna Mureş, literar şi geografic. Priviți cu atenție imaginile celor două coperți ale cărții! Veți descoperi repere geografice atât de apropiate şi cunoscute: Mureşul, podul nou de peste Mureş, Dealurile Vințului şi la orizont Munții Trascăului. Toate surprinse într-un superb apus de soare, văzut de undeva din Ocna Mureş, cel mai probabil din balconul unui bloc de pe strada Mălinului.


Ocna Mureş, Apus de soare în pandemie… stropi de ploaie precum lacrimile cerului  (foto Maria Vesa)                

Prof.Popovici Pantilimon

                                                                  Prof.Damian Marinela

Publicitate

Facebook

Top articole ultimele 30 zile


AiudulMeu | La Târnăveni

Copyright © 2020 Powered by First design