,,Trebuiau să poarte un nume,,- Eminescu

Născut sub zodia eternității,  Eminescu reprezintă  pentru generațiile tinere un model, un reper  integrat în clișee care-l definesc și care i-au asigurat unicitatea în contextul literaturii române. ,,Luceafărul poeziei românești,,  ,,poetul nepereche,, ,, poet național și universal,, sunt doar câteva dintre clișeele ce-l definesc,  și care îi asigură locul aparte între marii poeți români. George Călinescu  sublinia în finalul volumului dedicat lui Mihai Eminescu importanța geniului eminescian, unicitatea creației și implicațiile acesteia asupra literaturii  române viitoare:,, Astfel se stinse în al optulea lustru de viața cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.,,

Ne-am obișnuit să-l omagiem și am  făcut  anual, elevi și profesori de diverse specialități de la Liceul Teoretic ,, Petru Maior,,  Ocna-Mureș din ziua de 15 ianuarie  o zi de sărbătoare pentru  că parafrazându-l pe poet a vorbi în limba română este o zi de sărbătoare pe care trebuie să o cinstim: ,,Limba română în sine acasă e o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit bani în metal aur, pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimica. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de o mie de ani înseamnă a o face din împărăteasă cerșitoare.”(M. Eminescu). Am celebrat astfel nașterea poetului și am redescoperit în fiecare an rafinamentul  limbii române care și-a găsit în urma unor exerciții reluate limpezimea expresiei, profunzimea filozofică materializată în poemele de maturitate precum: Glossă, Odă (în metru antic), Luceafărul, pentru că așa cum prefigura Titu Maiorescu literatura românească  stă sub auspiciile geniului eminescian. ,,Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, și forma limbei naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești,,.

Cu regret anul acesta am încercat să depășim barierele impuse de regimul pandemic și am încercat să descoperim resursele pe care internetul le oferă și poate că mai presus de orice creația poetului care rămâne cel mai de preț zăcământ al limbii române. Nostalgici privim la experiența de anul trecut, când clasele a X-a C și a XI- a C au pregătit frumoase momente artistice însoțite de emoția trăirii și a apropierii de creația eminesciană și nu ne rămâne decât să   realizăm importanța timpului, valoarea oamenilor de lângă noi, esența educației care nu se poate realiza decât printr-un efort comun,  colectiv.

Atașăm de asemenea câteva ,, amintiri din ianuarie 2020,, momente unice….

,,Eminescu n-a existat.

……………………………….

A existat numai o țară frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe

Ca o barbă nepieptănată de crai.

………………………..

Au mai existat și niște codri adânci

Și un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
………………………

Și pentru că toate astea

Trebuiau să poarte  un nume

Un singur nume,

Li s-a spus simplu

Eminescu,, ( M. Sorescu, Trebuiau să poarte un nume)

Profesor: Stanciu Aurora

Liceul Teoretic ,,Petru Maior,, Ocna- Mureș