Vechiul pod de fier din Ocna Mureş a fost, pentru aproape 100 de ani, singurul din Europa cu trafic rutier, feroviar şi pietonal. Istoria podului s-a pierdut în negura timpurilor, se știa că a fost construit undeva la sfârşitul secolului XIX.

Ei bine un telefon de la domnul Pantilimon Popovici, fost profesor de istorie din Războieni a adus la lumină elementele lipsă din istoria acestui pod despre care s-a scris foarte mult.

Podul a fost construit în 1873 după ce, în 1872, ”Salina” Ocna Mureș a comandat construcția unei căi ferate de 4km care să facă legătura dintre Gara Războieni (Feldioara) și complexul minier din inima orașului Ocna Mureș. Până atunci traversarea Mureșului se făcea pe un pod de lemn.

Podul de fier de la Ocna Mureș a fost construit de inginerul Czekelius Aurél, același inginer care a construit două din faimoasele poduri din Budapesta: Podul Elisabeta și Podul Libertății (fost Ferenc József) dar și un pod peste Dunăre în Bratislava.

Aurél Czekelius, inginer în construcții de poduri și proiectant și constructor al mai multor poduri dunărene, a murit pe 14 noiembrie 1927. S-a născut la 5 octombrie 1844 în Csiklovabánya (Ciclova Montană azi), din județul Caraș-Severin. A absolvit Liceul Timișoara, apoi în 1869 a obținut o diplomă în inginerie la Universitatea de Tehnologie din Budapesta. Apoi a devenit angajat al MÁV și a lucrat ca asistent inginer la construcția de căi ferate de pe Insula Margareta, Budapesta, din 1873 ca asistent inginer la construcția Podului Margareta, tot un pod peste Dunăre din Budapesta și apoi ca inginer. Tânărul arhitect a câștigat multă experiență practică în timpul lucrărilor și devine în scurt timp inginer șef la construcția unor poduri importante printre care cele din Budapesta. A deținut și numeroase funcții importante în guvernul de atunci.

Podul de fier de la Ocna Mureș a avut o istorie încărcată, distrus parțial în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a împiedica înaintarea germanilor, a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. A fost singura poartă de intrare în oraș dinspre Alba Iulia sau Turda.

În anul 1987, la 5 septembrie a fost inaugurat podul nou, de beton. Odată cu inaugurarea lui, traficul rutier pe podul de fier a fostsuspendat şi podul de fier a rămas destinat doar traficului feroviar şi oficial interzis şi traficul pietonal. Închiderea Combinatului de Produse Sodice Ocna Mureș a adus însă şi la suspendarea traficului feroviar.

Podul Elisabeta este al treilea cel mai nou pod din Budapesta. Acesta este situat în partea cea mai îngustă a Dunării și are o lungime de numai 290 m.

Planurile de construcție ale Podului Elisabeta au fost pregătite sub conducerea lui Aurél Czekelius.

Podul Elisabeta original (construit între 1897 și 1903) a fost aruncat în aer, împreună cu toate celelalte poduri din oraș, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial de geniștii Wehrmacht-ului aflați în retragere. A fost singurul pod de dinainte de război de la Budapesta, care nu a fost reconstruit în forma sa originală. Motivul acestei decizii l-a constituit, în afară de considerentele bugetare, faptul că podul original avea, de asemenea, o structură modernă. Imaginile și piesele recuperate de la podul vechi pot fi văzute pe iarbă, în fața Muzeului de Transport din Parcul Orașului.

Podul Libertății este al treilea cel mai sudic pod rutier public din Budapesta, situat la capătul sudic al centrului orașului. Are 333,6 m lungime și 20,1 m lățime. Partea de sus a celor patru stâlpi sunt decorate cu mari statui de bronz ale Turului, o pasăre asemănătoare cu șoimul, proeminent în mitologia maghiară veche.

Podul a fost construit între 1894 și 1896 după proiectul lui János Feketeházy. Deși radical diferit ca structură, podul imită conturul general al unui pod cu lanțuri, care a fost considerată o forma estetică preferată la momentul construcției. Podul a fost inaugurat în prezența împăratului Franz Joseph; ultimul nit de argint al pilonului din Pesta a fost introdus în structura de fier de către împăratul însuși, iar podul a primit inițial numele monarhului.

La capetele podului au fost construite patru case vamale, dintre care două au supraviețuit la Pest. Marea deschidere a avut loc la 4 octombrie 1896.

În 1945 partea sa de mijloc, care a explodat în timpul războiului, a fost reconstruită parțial din materiale găsite în ruine. Ornamentele din perioada statului dualist ce decorau balustradele au fost reconstruite cu forme simple. Daunele produse de război asupra structurii au fost remediate. Podul a fost revopsit cu maro în loc de verde. Fotografiile monocrome de epocă nu au arătat ce nuanță de verde fusese folosită. Nuanța exactă a culorii originale a fost găsită în arhivele scrise în anii 1960 și podul a fost repictat cu această culoare în următoarei perioade în care au avut loc lucrări de întreținere.

Podul de fier de la Ocna Mureș a fost construit înaintea podurilor de la Budapesta, fiind printre primele proiecte ale tânărului inginer constructor de poduri.

Astăzi podul de peste Mureș, este în picioare încă, trainic, însă are nevoie de renovări majore.

Mulțumiri domnului profesor Popovici pentru această informație valoroasă, în sfârșit avem istoria completă a podului, un simbol al orașului Ocna Mureș.

Surse:

https://www.arcanum.hu/en/online-kiadvanyok/Lexikonok-magyar-eletrajzi-lexikon-7428D/c-cs-74E9A/czekelius-aurel-75076/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Podurile_din_Budapesta

https://peoplepill.com/people/aurel-czekelius/