Lansare de carte la Ocna Mureș – Emilia Poenaru Moldovan

Scriitoarea Emilia Poenaru Moldovan vine în orașul copilăriei ei să lanseze două cărți: „Cheia închisorilor mele”- poezie și „Severus”- proză scurtă și să se întâlnească cu prietenii și cititorii ei din Ocna Mureș.

Evenimentul va avea loc la Casa de Cultură ” Ion Sângerean”, vineri, 17 mai 2019 de la ora 17.00.

Alături de autoare vor fi scriitorii Ion Cristofor și Eugen Barz.

Moderatorul evenimentului: Lucian Andrei, directorul Editurii Colorama

Cartea „Cheia închisorilor mele” are patru capitole, patru „vârste” şi abordări diferite ale poeziei, stilul rămânând, însă, pe tot parcursul volumului, acelaşi. Despre stil, abordare şi efect au vorbit invitaţii autoarei, cunoscuţii poeţi Adrian Popescu şi Ion Mureşan. Întâlnirea a fost condusă de scriitoarea Irina Petraş.

IRINA PETRAŞ: „POEMELE SUNT LUCRATE DE UN SUFLĂTOR… REUŞEŞTE SĂ LE FACĂ SCLIPITOARE”​

„Emilia Poenaru Moldovan are alături, la debutul său în poezie, doi poeţi de soi, pe Ion Mureşan şi Adrian Popescu. Asta înseamnă deja mult!”, şi-a început discursul preşedinta filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.

„E o carte elegantă, la prima vedere, am primit-o şi am răsfoit-o şi a fost o surpriză chiar deosebită. De ce? Nu mai ţin minte cum erau prozele ei scurte, pentru că au trecut mulţi ani şi au trecut prea multe cărţi prin mâinile mele, dar vine acum cu poezia – de o bucată de vreme e foarte prezentă la evenimentele filialei Cluj – iar când şi-a anunţat volumul de poeme, am avut chiar o mică spaimă: ce fel de poezie poate să scrie după atâţia ani?

Poemele sunt lucrate de un suflător. Mă gândesc la sticlari. Reuşeşte să le facă sclipitoare, să le facă din jocuri de transparenţă şi la fiecare vers, să zici: «E foarte bine scris. Spune asta, dar cu siguranţă nu numai asta». Îmi place mai ales poezia pe care o citesc cu uimire, cu mirarea îmbinării cuvintelor care spun ceva şi ceva adânc. Îmi place să citesc un poem şi să spun: “N-aş fi fost în stare să-l scriu!”. Foarte multe din poemele Emiliei au această calitate şi sunt gata să declar că e o poetă serioasă şi să aştept cu toată încrederea cărţile următoare”, a mai spus Irina Petraş.

ADRIAN POPESCU: „AM RĂMAS UIMIT. E O IMAGINE DINTR-O POEZIE DE ZILE MARI”

„Toate poeziile Emiliei Poenaru Moldovan au un aer enigmatic, un aer de semispus. Sunt poezii din diferite faze: le-a scris, le-a abandonat, le-a reluat. Eu prefer ciclul median al volumului: «Zile, vârste, nori». Zilele care fug, vârsta care are ascuţişurile sale şi norii care duc visurile noastre sau sunt chiar visurile noastre. Poemele sunt bine lucrate, cheia pe care o descifrează Ion Mureşan este de fapt cheia evadării din această temniţă a nostalgiei, această întoarcere în timp care te şi obligă să rămâi undeva închis, într-o stare a vieţii tale, într-un anotimp fericit, şi nu poţi evada de-acolo decât tot prin poezie. Rezultatele sunt bune, excelente aş zice un în ciclul acesta al treilea. Aici am găsit câteva poeme definitorii pentru stilul acesta al ei, cum am zis: enigmatic, uşor imprecis, care se foloseşte de notaţiile de natură, o anumită convenţie, o anumită teatralitate şi o anumită cruzime.

La pagina 41, aici am fost absolut uimit, are o imagine extraordinară despre ţânţarii care – spune Emilia – “se iubesc cu sângele nostru”. Extraordinar, nu m-aş fi gândit niciodată! E o imagine dintr-o poezie de zile mari. Schimbarea orei, iarăşi un poem care o defineşte. Această neîntâmplare a unei iubiri, a unei iubiri depline, totale. Această dorinţă care de fapt se eternizează prin neîmplinire: se simte golul, dar se simte şi ce-ar fi putut să fie. (…) Cam asta ar fi ea…această nostalgie, această imprecizie şi aceste imagini uneori şocante în sensul foarte bun al cuvântului o definesc”, a concluzionat Adrian Popescu.

ION MUREŞAN: „CHEIA ESTE ÎN AFARA CĂRŢII”

“Mi-am bătut mult capul să aflu care este “Cheia închisorilor” şi apoi am avut o revelaţie: cheia este în afara cărţii, de fapt. Este o cheie existenţială. Mi-am argumentat asta prin faptul că tot şi-a amânat debutul. “Nu ştiu ce păreri de rău îmi tulbură pe veci avântul”, scria Blaga. Şi Emiliei din etapă în etapă nu ştiu ce păreri de rău îi întrerupeau fluxul poetic şi pe urmă trecea la altă etapă şi la altă vârstă poetică. Până la urmă a eşuat în proză. A eşuat e un fel de a spune. Tot ce nu e poezie e un eşec, după mine. “Cheia închisorilor” este chiar poezia. Au fost repetate ruperi de la sânul poeziei. A ajuns la concluzia că nu poate ieşi din această stare de veşnic provizorat, de veşnică pendulare într-o parte şi-n alta. Trebuie să mă fixez undeva şi unde? În poezie. Poezia o scoate în lume şi îi dă o definiţie, îi dă un buletin de identitate”, a spus Ion Mureşan, care semnează şi prefaţa cărţii, unde scrie: „Poezia din Cheia închisorilor mele este una deschisă la o multitudine de lecturi, neliniștită și frumoasă, densă și vie,  montată într-o carte cât se poate de original construită​”.

Despre cartea Severus, Ion Cristofor a spus:

„Se focalizează pe o realitate cotidiană și surprinde personaje din câteva fraze, din câteva cuvinte, cu un mare talent. Privește realitatea cu un ochi cehovian și știe să vadă dincolo de aparențele banalității, să vadă realități abisale, ca să spun așa. Volumul de proză al Emiliei Poenaru Moldovan are un cuvânt înainte succint semnat de cunoscutul critic Constantin Cubleșan, care îi remarcă ironia și umorul, dar și cinism și mult lirism. Cartea nu prezintă o atmosferă idilică, ci are în vizor cotidianul cu toate înfățișările sale.”

Emilia Poenaru Moldovan a mai publicat: „Ca vântul și ca gândul”, volum de proză scurtă, în anul 2004 și este scriitoare de poezie și proză scurtă, având mai multe volume publicate, iar în prezent coordonează cenaclul Cercul Literar de la Cluj și colecția cu același nume de la editura Colorama.