Suntem şi pe:

Articolele zilei

Domnului învăţător, cu dragoste!

Publicat

- 2.104 vizualizări

Parafrazarea numelui unui celebru film mi se pare sugestiv pentru emoţia trăită la întâlnirea cu generaţii de elevi şi dascăli de la prima şcoală. Şcoala Generală numărul 1, azi Lucian Blaga, din Ocna Mureş. Primii patru ani de şcoală. Nu ştiu cum se face că anii respectivi aşezaţi deja departe în timp păstrează cele mai colorate şi vii amintiri din viaţa unui şcolar. Probabil că este o rânduială în toate.

Îmi amintesc și azi de robustul dud din curtea școlii, de frăguțele după care ne cățăram să le culegem în ultimele săptămâni de școală, de garajele vechi ale localnicilor din apropiere, unde ne jucam de-a v-ați ascunselea. De sala de sport a școlii, improvizată într-o sală de clasă cu parchetul umflat, cu saltelele petecite, dar în care noi ne simțeam cei mai adevărați atleți ai locului, ne și imaginam ce sportivi de mare talent vom deveni. De mirosul puternic de petrol cu care erau curățate podelele la fiecare început de trimestru. Pe atunci era încă şcoala veche. Mă refer la clădire. Doamne, ce departe sunt timpurile acelea și ce dor ne încearcă!

Aritmetică, caligrafie, muzică, citire, lucru manual și… clopoțelul izbăvitor care la fără zece ne anunța pauza. Rupeam ușile la propriu. Joaca face parte din lumea asta minunată. Recunosc, eu nu am renunțat la joacă nici azi. N-am ratat nici pedepsele la colț. Nu erau destule locuri în clasă la câți merituoși de pedeapsă ne găseam. Și acolo să vezi încălcări de regulament, cum ne hlizeam între noi de la un colț la altul. Dar ce impresie și ce aromă poartă încă și azi lucrurile acestea.

Şi ce să vezi? De curând am fost invitat la zilele Şcolii Lucian Blaga din oraşul meu. Emoţie maximă. Mi-am revăzut dascălii, mi-am revăzut colegii, m-am întâlnit cu prietenii, am fost iar la şcoală… Textul ăsta e o aducere aminte pentru cei care îl citesc. Fiecare poartă în suflet memoria rândului din banca patru de la geam, eu eram în banca întâi din mijloc. Aşa că nu prea puteam copia. Dar… le mulţumesc doamnelor Monica Turcu şi Elena Pop, directorii de astăzi ai instituţiei, pentru invitație și pentru organizarea acestei reîntâlniri. A fost una din cele mai agreabile după-amiezi pe care le-am trăit în ultima vreme.

Şi nu în ultimul rând. Eu nu l-am avut în primii de ani școală pe domnul Trandafir a lui Sadoveanu. Eu l-am întâlnit atunci pe cel mai important dascăl din viața mea, Sorin Turcu. Mulțumesc, domnule învățător Sorin! Cu adevărat au fost cei mai frumoși ani din școală.

Astăzi este 15 iunie. La mulți ani vouă ce astăzi încă vă mai simțiți copii!

Ciprian Aron – Citynews.ro

Citește mai departe