Pomul singuratic

Este acolo sus pe Banța, un pom, singur singurel, care veghează la ce se mai întâmplă în Ocna Mureș. Îl știu de mic copil, când reprezenta un punct de referință în expedițiile “departe de casă”. Cu trecerea timpului a ajuns tot mai aproape de casă, în mintea mea ce scrutează orizonturi tot mai îndepărtate.

Îl mai înconjoară păstorii cu oile primăvara-vara, ceața în toamna târzie, și zăpada când își amintește să cadă iarna. Stă acolo, în tăcere, așteptând ca cineva să-l însoțească în priveghere. Numără oamenii care vin și pleacă. El rămâne tot acolo.

Ziua, forfota orașului îl dezmeticește, dar buciumul nu-l mai aude. Noaptea, stelele și luna îl adorm. Mai trece o zi, mai trece o noapte…

Foto si text: Nuc Andrei