ERNEST GASTON JOSEPH SOLVAY – Chimist inventator și mare investitor, ctitorul civilizaţiei orașului Ocna Mureș

S-a născut în Rebecq, Belgia (regiunea Valonia), la 16 aprilie 1838, în familia unui comerciant angrosist. Din cauza unor probleme de sănătate a trebuit să-și întrerupă studiile prematur. După un tratament în Antwerp, la 21 de ani, a fost capabil să lucreze la instalația de gazificare a unui unchi. Acolo el a descoperit un nou procedeu de obținere a sodei (carbonat de sodiu) din saramură și piatră de var. Împreună cu fratele său mai mic, Alfred, și un prieten a încercat invenția pentru a produce la scară industrială și a comercializa soda, dar procedura nu a mers prea bine.            

Apoi a format un parteneriat cu răspundere limitată în 1863 cu creditorii Eudore Pirmez, un avocat de la Charleroi-Belgia, și familia sa. Așa a apărut o nouă fabrică în Couillet, o zona industrială a orașului Charleroi. În procesul Solvay clorura de sodiu este tratată cu gaz de amoniu și apoi cu bioxid de carbon, rezultând bicarbonat de sodiu și clorură de amoniu. Precipitatul de bicarbonat de sodiu este filtrat din soluţia de clorură de amoniu, este uscat și încălzit pentru a forma carbonatul de sodiu. Acesta este utilizat în industriile sticlei și săpunurilor. Procedura a fost perfecţionată până în anul 1972 când a fost patentată.

De acolo, a fost pornit un imperiu industrial, care s-a răspândit în mare parte din Europa și America și care i-a făcut bogaţi pe  frații Solvay. Sunt încă în funcţiune și azi 70 de fabrici de produse sodice în întreaga lume.Ca autodidact cu deschidere largă, Ernest Solvay a avut idei bine formate cu privire la societatea industrială a timpului său, problemele și soluțiile intreprinderilor. El a căutat o cale de soluţionare a contradicției dintre vechea idee liberală de libertate și colectivismul iluzoriu al socialiștilor. În propria afacere, s-a dovedit a fi un angajator exemplar. El a trecutla ziua de muncă de opt ore, a introdus vacanțe plătite și ieșirea lucrătorilor chimiști în pensie înainte de vârsta obligatorie. A crescut salariile angajaţilor cu 30 de ani de serviciu loial. Pentru un timp el a crezut că ar putea realiza idealurile sale sociale, prin politică. Astfel, a fost ales senator liberal în două perioade.

Averea lui Solvaya fost folosită, de asemenea, pentru a stimula cercetarea științifică, mai ales la Universitatea Liberă din Bruxelles. El a plătit inclusiv construirea și exploatarea de noi institute de fiziologie și sociologie. A avut întotdeauna relații bune cu câțiva lideri socialiști, cum ar fi Emile Vandervelde și Edward Anseele. El a sponsorizat crearea unui centru pentru lucrătorii din învățământ la Bruxelles. În timpul primului război mondial a jucat un rol de lider în furnizarea de alimente în teritoriul ocupat al Belgiei. La zece zile după armistițiu, a fost numit Ministru de stat.

Cea mai grea carte din biblioteca Arhivelor liberale, care cântărește aproape 10 kg., este un album emis cu ocazia celebrării celei de a cincizecea aniversări a companiei chimice Solvay & Cie, în 1913. Acesta conține în primul rând textul celor douăzeci de discursuriţinute la ceremonie, inclusiv cel al politicianului liberal Paul Hymans, apoi al vicepreședintelui consiliului de administrație al Universităţii Libere din Bruxelles și a unui maistru de la cea mai veche fabrică din imperiul industrial, acesta din urmă mulţumindu-ilui „Monsieur Ernest”, în numele a personalului, pentru atitudinea sa socială față de angajați. Cartea mai conţine documente despre toate fabricile de sodă ale companiei Solvay, inclusiv cea din Ocna Mureș, intrată în funcţiune în anul 1896.

Fondurile companiei Solvay au fost folosite și în interes public. Astfel, au fost înfiinţate: Institutul de Ştiinţe Sociale și Institutul de Sociologie la Universitatea Liberă și la Universitatea Vrie din Bruxelles (1894), Institutul Internaţional de Fizică și Chimie, Şcoala de Afaceri Solvay (1903) la Universitatea Liberă
din Bruxelles, Casa Poporului și Biblioteca Solvay din Bruxelles. Au fost lansate în 1911Conferinţele Solvay unde au prezentat lucrări renumiţii savanţi ai timpului, ca: Max Planck, Ernest Rutherford, Maria Sklodowska Curie, Henri Poincaré, Albert Einstein, Niels Bohr, Max Born, Erwin Schrȍdinger, Werner Heisenberg.

Ernest Solvay a primit titlurile de “doctor onorific” al Universităţilor din Bruxelles și Geneva. A fost confidentul regelui belgian Albert. A fost membru al Comitetului African al Crucii Roșii, director al Universităţii Libere din Bruxelles, președinte al Asociaţiei Inginerilor și Industriașilor din Bruxelles, co-fondator al Societăţii Electricienilor din Belgia.  A fost alpinist și iubitor de artă.

A decedat la Ixelles, lângă Bruxelles, la 26 Mai 1922, având vârsta de 84 de ani.

            Ocna Mureș a fost unul dintre cele peste 70 de localizări ale fabricilor Solvay, beneficiind încă de la sfârșitul secolului 19 de o civilizaţie incredibilă ! Uzina electrică a fabricii de sodă funcţiona cu gaz metan adus din zona Dej și era printre primele din Europa de acest gen. Coloniile muncitorilor și ale conducerii au beneficiat imediat de locuinţe excelente, cu băi moderne, cu iluminat electric și gaz metan, în premieră naţională. Au fost create și date în folosinţa angajaţilor: cantină, club, baie publicE, stadion sportiv (primul din ţară cu iluminat de nocturnă, 1935), bibliotecă foarte bine dotată, grădiniţă ultramodernă și mai apoi cinematograf, cale ferată și gară. Angajarea muncitorilor la fabrica de sodă se făcea după verificarea hărniciei lor în gospodăriile proprii din satele învecinate. Staţiunea balneară Ocna Mureșului a fost mândria Ardealului multe decenii.

Şcolile din oraș au fost de calitate remarcabilă, producând absolvenţi cu o mare forţă creatoare. La școlile din oraș s-au format elevi care au ajuns la cel mai înalt nivel în cariera universitară, în special în chimie. Astfel, Ocna Mureș a dat conferenţiari și profesori de chimie Universităţilor din Cluj, Timișoara,  Iași și Sibiu. Specialiștii chimiști creaţi la Ocna Mureș s-au răspândit în toată ţara, construind Fabica de Sodă din Govora și multe alte unităţi chimice.Ocna Mureș a produs în ultimul secol peste 70 de oameni cu cariere deosebite, în toate domeniile stiinţei, cercetării, managementului și artei (mai mult decât Bucureștiul la mia de locuitori !).

Produsele sodice de la Ocna Mureș erau exportate în peste 50 de ţări de pe mapamond. Păcat că, după 1990, nu i s-a permis Companiei Solvay să cumpere Combinatul Chimic din Ocna Mureș.

Noi, ocnenii, datorăm carierele noastre civilizaţiei create începând din anul 1896 de către investiţia făcută de Ernest Solvay. Să nu-l uităm niciodată pe “ctitorul civilizaţiei ocnamureșene” ! Este cazul ca în centrul orașului nostru, pe Banţa sau undeva la intrare, ori pe un turn din combinat, să se ridice o impunătoare statuie acestui belgian filantrop, de dimensiune care să poată fi observată cel puţin de pe calea ferată ce trece prin Unirea. Să afle în acest fel toată ţara cum s-a dezvoltat și ce a însemnat orașul Ocna Mureș !

                                                            Prof. Mircea Aurel Ciugudean