File de istorie – Comunitatea evreiască din Ocna Mureş

Printre meri şi cireşi, undeva sus pe un deal,  se întinde un cimitir uitat de lume. Năpădite de iarba înaltă, peste 200 de pietre funerare amintesc de o comunitate evreiească puternică care sălăşluia odinioară în micul orăşel de pe Mureş. În prezent, la Ocna Mureş nu mai trăieşte nici un evreu.

Cimitirul are aproximativ 180x80m şi este al doilea ca mărime din judeţ după cel din municipiul Alba Iulia. Primele morminte sunt datate în secolul al XIX-lea. În prezent , 75% din pietrele funerare sunt fie căzute la pământ fie distruse de intemperii. Aproximativ 20 dintre acestea au fost mutate, nu se ştie cum şi de ce, cert este că ele nu mai marcheză corect locurile de veci.

Recensămintele populaţiei efectuate de-a lungul timpului (1850-2002), cincisprezece la număr, demonstrează prezenţa unei comunităţi evreieşti bine conturată şi puternic ancorată în viaţa social-economică a localităţii Ocna Mureş, precum şi în cele, astăzi, două cartiere, Uioara de Jos  (Ciunga) şi Uioara de Sus:

Cei mai în vârstă dintre noi îşi amintesc cu siguranţă de străzile din zona centrală a localităţii de-a lungul cărora se aliniau magazinele, atelierele şi diversele firme ale evreilor.

David Klein avea o prăvălie de biciclete şi maşini de cusut. Koth şi Léb erau comercianţi de lemne (foto 1 şi 2), firma lor cea mai puternică din zonă, a fost naţionalizată de comunişti, devenind ceea ce s-a numit mai târziu “Conlemn”.

În aceeaşi zonă a oraşului, pe malul lacurilor sărate, s-a aflat până târziu în anii ’80 atelierul ceasornicarului Sanyi Freud. Intrând în acest atelier erai impresionat de mulţimea şi varietatea ceasurilor mecanice dar şi de prezenţa, într-un loc vizibil, a steagului Israelului, semn că domnul Freud nu şi-a uitat ţara de origine a strămoşilor săi.

În Războieni Cetate au existat în perioada interbelică două familii de evrei: Landau Herman şi Landau Ignatz ale căror copii învăţau primele patru clase în şcoala primară din sat după care se transferau la Ocna Mureş. Interesându-se de istoria acestei mici comunităţi evreieşti, profesorul Pantilimon Popovici, a aflat de la persoanele vârstnice faptul că una dintre familii a plecat în Palestina înainte de anul 1940 iar cea de-a doua s-a mutat la Cluj Napoca în aceeaşi perioadă, sfârşind prin a fi deportată în anul 1944 în lagărele naziste.

Damian Maria (85 ani) îşi aminteşte că a corespondat un timp cu colega ei de şcoală, Landau Regina stabilită în Palestina. Aceasta îi scria “ …aici la noi sunt atâtea portocale că şi asinii se hrănesc cu ele, dar îmi este atât de dor de merele roşii Ionatan din grădina casei pe care am lăsat-o în Războieni.”

În localităţile în care înainte de deportările din anii 1941-1944 au existat comunităţi de evrei se spune că se simte un parfum aparte. Chiar dacă nu mai sunt demult, târgul respectiv cu cimitirul uitat de lume, singurul care mai poate dovedi palpabil trecerea lor pe acolo are un aer deosebit, imprimat parcă odată cu literele de pe monumentele funerare pe care nimeni nu le mai poate citi.

Este şi cazul oraşului Ocna Mureş. Cimitirul evreiesc de pe strada Tudor Vladimirescu, nr. 43 este singurul loc care mai aminteşte despre trecerea odată cu timpul şi prin “oraşul sării” a unei frumoase comunităţi evreieşti.

Emil Cioran, în cartea “Evreii-un popor de solitari” (Editura Teşu, Bucureşti, 2001) surprinde în câteva cuvinte o realitate trecută şi în acelaşi timp prezentă: “Nu există fiinţe mai anonime decât ei. Fără ei aerul cetăţilor ar fi de nerespirat; întreţin aici o stare febrilă, fără de care orice aglomeraţie este provincială; un oraş fără evrei, este un oraş mort”.

Articol scris în colaborare cu domnul profesor de istorie Pantilimon Popovici, în semn de amintire, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la deportarea evreilor din Transilvania de Nord.