________________________________________________

Date geografice

Localitatea se află situată în partea de nord-est a judeţului Alba, la o distanţă de 55 km de Alba-Iulia si la 22 km de Aiud.

Altitudine medie = 281 m.

Istoric

Aşezare civilă romană în Dacia (sec. II-III d.C.), cunoscută pentru exploatarea sării, sub denumirea „Salinae” ^[2]. Exploatarea relativ intensă a zăcământului de sare în epoca romană, a favorizat dezvoltarea unei importante aşezări cu caracter rural, identificată cu „Salinae”, ale cărei urme arheologice se întind pe o mare arie, pe ambele maluri ale Mureşului.

Fără cercetări sistematice, se cunosc descoperiri ce provin de pe aria oraşului şi din împrejurimi, fără posibilitatea unor precizări topografice: subconstrucţii de clădiri, numeroase materiale de construcţii tegulare ^[3], sculpturi de marmură, vase de ceramică, un opaiţ cu inscripţia „FORTIS” şi alte obiecte. Din zona minelor de sare provin trei inscripţii fragmentare, iar din alte locuri mai multe monede de argint şi bronz între care şi un „dupondius” ^[4] din timpul împărătesei romane Anna Galeria Faustina (130–176 d.C.) din anii 138–141 d.C.

La marginea de est a localităţii, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit în anul 1931 trei morminte cu sarcofage din cărămizi, acoperite cu ţigle. Unele cărămizi aveau ştampile de la producătorii particulari P AE TERN şi TII (inscripţii incomplete).

Numeroase descoperiri numismatice se semnalează şi la sud de oraş, în valea de la Hopârta: un „sesterius” ^[5] din vremea împăratului roman Traian, o monedă de bronz şi o alta de argint.

Urmele de locuire descoperite pe teritoriul oraşului indică prezenţa oamenilor încă din epoca bronzului (Cultura Wietenberg). Au fost descoperite numeroase obiecte de tezaur, statuia zeiţei Hecate şi un relief cu Lupa Capitolina.

Prima atestare documentară datează din anul 1203 sub numele de Uioara ^[6], apoi la 13 ianuarie 1280 într-un act de schimb de moşii.

Oraşul se dezvoltă abia la sfârşitul secolului XVI, când începe exploatarea organizată a sării. Oraşul cunoaşte o nouă perioadă de înflorire la sfârşitul sec. XVIII, când administraţia austriacă preia controlul producţiei de sare.

În perioada interbelică a fost sediul plăşii Ocna-Mureş din cadrul judeţului Alba (interbelic).

Ocna Mureş a fost declarat oraş în anul 1956 şi are în subordine 5 localităţi; 2 localităţi componente (Uioara de Sus şi Uioara de Jos) şi 3 sate (Cisteiu de Mureş, Micoşlaca şi Războieni-Cetate).

Economia

Activităţi economice principale: extragerea sării, industria chimică anorganică, fermentarea tutunului.

Alte activităţi economice: construcţii civile şi industriale, agricultură, confecţii îmbrăcăminte, comerţ, morărit şi panificaţie.

Principalele întreprinderi economice ale oraşului sunt:

• Uzina de Produse Sodice Ocna Mureş (azi GHCL UPSOM ROMÂNIA S.A.). Adresa: str. Mihai Eminescu nr.1. Societatea Comercială UPSOM S.A. (Uzina de Produse Sodice Ocna Mures), a fost construită între anii 1894-1896 de către societatea belgiană SOLVAY & Co şi avea să devină la finele secolului XIX şi în primele decenii ale secolului XX singura unitate de sodă din România, totodată una din cele mai importante unităţi din Europa. Obiectul de activitate actual al întreprinderii este producerea de sodă calcinată uşoară, sodă caustică solidă şi în soluţie, bicarbonat de sodiu tehnic, alimentar şi farmaceutic, silicat de sodiu solid şi în solutie, silicagel, silicat de potasiu, carbonat de sodiu anhidru pentru uz fotografic şi cinematografic, clorură de calciu tehnică, oxid de magneziu tehnic şi farmaceutic, carbonat de calciu florex, ambalaje metalice, fabricarea altor produse chimice anorganice de bază. UPSOM Ocna Mureş este deţinută în prezent de compania indiană GHCL (Gujarat Heavy Chemicals Ltd.).
• Salina Ocna Mureş. Adresa: str. Mihai Eminescu nr.19.
• Fabrica de Fermentare a Tutunului (azi GALAXY TOBACCO S.A.). Adresa: str. Mihai Eminescu nr.21. Această întreprindere produce: ţigarete, tutun de ţigarete, ţigări de foi, tutun de pipă, tutun de mestecat, tutun pentru prizat, tutun „omogenizat” sau „reconstituit”. “Fabrica de Fermentare a Tutunului“ este deţinută în prezent de compania GALAXY TOBACCO S.A. (fosta Societate Naţională “Tutunul Românesc”

Demografie

Conform datelor recensământului din 1930 număra 5.322 locuitori, dintre care 2.226 români (41,82%), 2.217 maghiari (41,65%), 510 evrei (9,58%), 227 ţigani (4,26%), 113 germani (2,12%), 8 cehi şi slovaci ş.a.

Ca limbă maternă 2.385 de persoane au declarat atunci limba română (44,81%), 2.383 de persoane limba maghiară (44,77%), 416 limba idiş (7,81%), 90 limba germană (1,69%), 22 limba ţigănească ş.a.

Sub aspect confesional populaţia era alcătuită în 1930 din 1.957 greco-catolici (36,77%), 1.521 reformaţi (28,57%), 737 romano-catolici (13,84%), 514 mozaici (9,65%), 427 ortodocşi (8,02%), 72 unitarieni, 68 lutherani ş.a.

În urma recensământului din 2002, populaţia stabilă a oraşului era de 15.572 (din care 10.543 în vârstă de peste 50 ani).

Publicitate

Lăcaşuri de cult şi viaţa religioasă

• Biserica Romano-Catolică „Sf. Carol Borromeo“, din secolul XVIII. Biserica este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba ^[7], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.
• Biserica Reformată-Calvină
• Biserica protopopială Greco-Catolică „Sf. Nicolae”. Protopopiatul Ocna Mureş: str. Memorandului 37. Parohii aferente: Decea, Fărău, Ocna Mureş şi Unirea II
• Biserica Greco-Catolică „Sf. Maria“
• Biserica Ortodoxă Nouă
• Biserica Adventistă
• Biserica Baptistă „Betel”
• Biserica Nouapostolică
• Casa de rugăciuni a „Martorilor lui Iehova”

Obiective turistice

• Ruinele castelului medieval atestat din anul 1290 ca Novum Castrum („Castelul Teleky”). În cartierul Uioara de Sus se află ruinele unui vechi castel medieval, amintit în documentele anului 1290 sub numele de Novum Castrum (“Castelul Nou”), susţinând prin această denumire existenţa unei fortificaţii anterioare, aparţinând secolelor X-XI, din care se mai pot vedea porţiuni dintr-un val de pământ cu şanţ. Acest “Castel Nou” a fost construit la sfârsitul secolului XIII, din ordinul regalităţii maghiare, pentru protecţia salinei învecinate, fiind apoi amintit în documentele anilor 1336 şi 1382. Din secolul XIV acest castel a devenit proprietatea unor nobili. Mihai Viteazul a donat castelul de la Uioara de Sus sfetnicului său, banul Mihalcea. Din acest edificiu se mai pot vedea azi ruinele unui turn pentagonal, reprezentând vechiul donjon. “Castelul Nou” medieval a fost dărâmat parţial, în locul său ridicându-se între anii 1850-1860 un impunător castel neogotic pentru familia nobiliară Banffy, edificiu care a intrat ulterior în proprietatea conţilor Teleky. Construcţia este alăturată unor locuinţe anexe destinate personalului auxiliar de administrare şi întreţinere a domeniului. În perimetrul curţii există o pivniţă de vinuri şi o capelă, care, iniţial a fost dotată cu o orgă. Din iniţiativa familiei Teleky în jurul castelului a fost amenajat un parc cu alei si arbori, printre care specii aclimatizate, unele fiind rarităţi dendrologice.
• Ruinele unei biserici construite în stil romanic în jurul anului 1300 la Uioara de Sus.
• Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Obeliscul, cu o înălţime de 5,5 m, pe o bază de 1,5 m, este amplasat in parcul oraşului, fiind ridicat în memoria eroilor români căzuţi în Al Doilea Război Mondial. Pe faţada monumentului, pe o placă de marmură, se află un înscris comemorativ: „1944 – 23 August – Slavă eroilor armatei române care s-au jertfit pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist“.
• Monumentul Eroilor, str. Nicolae Iorga.
• Stejarul Unirii. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost marcată de „Stejarul Unirii”, plantat în curtea Şcolii Vechi de pe strada Nicolae Iorga (monument al naturii

Veche staţiune balneoclimaterică

Ocna Mureş este un oraş situat la altitudinea de 258 m. Dispune de un climat continental-moderat, cu temperatura medie anuală de 9°C (peste 20°C în iulie şi sub −4°C în ianuarie). Are un interes turistic deosebit, datorită lacurilor aflate pe masivul de sare. Localitatea a oferit în trecut mai multe instalaţii de tratament, printre care: un solariu cu amenajări pentru aeroterapie şi helioterapie, instalaţii pentru electroterapie, băi calde, apă minerală sărată concentrată. Dintre factorii naturali de cură trebuie menţionate şi apele minerale clorurate şi sodice din lacurile existente pe locurile vechilor saline. Aceste ape au o concentraţie deosebit de mare (266 grame /litru), fiind utilizate în trecut în tratarea unor afecţiuni, precum cele reumatismale articulare şi degenerative (periartrite, tendinoze, artroze, poliartroze), neurologice periferice (sechele după poliomielite, pareze), ginecologice (metroanexită cronică, cervicită cronică, insuficienţă ovariană), posttraumatismale (stări după entorse, luxaţii, fracturi). Se preconizează redarea în circuitul balneoclimateric a acestei staţiuni.

Distante catre alte orase