În colțul meu de sat, miroase a pită coaptă – Teo Hărăstășan

Continuăm seria poeziilor scrie de ocnamureșeni cu domnul Teo Hărăstășan:

În colțul meu de sat, miroase a pită coaptă

de Teo HĂRĂSTĂȘAN

În colțul meu de sat, miroase a pită coaptă… 

Copiii s-au culcat, doar eu stau treaz și plopii de la poartă.

Pe horn se suie fumul încet, ca o povață,

și cerul stă de veghe, rotund și luminat.

Un câine latră-n vale, cerșind o dimineață,

în noaptea ce coboară, în colțul meu de sat.

Lemnul troznește-n sobă, ca o bătrână șoaptă.

Visarea-i dulce-n noapte, copii s-au culcat;

doar eu stau treaz și plopii de la poartă.

Și-n liniștea, ce nu apune,

simt Duhul Sfânt cum mă pătrunde.

Un psalm răsună-n viața mea pribeagă,

ca un ecou al celui care sunt.

E o rugăciune, fără teamă,

ce urcă-n cer, din lutul sfânt.

Publicitate

E Toamnă, Doamnă, e Toamnă!

A mai trecut un anotimp prin viața noastră,

cu frunze moarte și cocori plecând.

Pădurea-și plânge frunza;

nici floarea nu mai este…..

Și, în toate aceste pierderi trecătoare

ești singura rămasă, prin ploaie alergând.

E Toamnă, Doamnă, e Toamnă…

E liniște, dar nu din cea senină;

e liniștea ce vine ca un gând,

ce cade peste suflet ca o ploaie lină,

și naște-n mine: dor, visare, rând.

Și-n noi cad umbre, răpuse de speranțe;

pe ramuri goale, tremură tăceri,

iar pașii noștri, fără rezonanțe,

calcă ușor prin verile de ieri.

……………………………………………………………….

Și totuși, Doamnă, Toamna asta doare.

Mă dor frunzele moarte și zborul de cocori,

dar nu mă doare clipa cea nemuritoare,

Publicitate

din ochii tăi senini și visători.

Țărâna din mine se întoarce în pământ

Țărâna din mine se întoarce în pământ,

rămâne suflarea de viață.

Comoara, ce ai pus-o prin Duhul Tău cel Sfânt,

îmi dă putere și avânt

să zbor spre-o altă lume-n infinit,

spre o nouă dimineață,

să Te-ntâlnesc, să Te privesc, să-Ți cânt.

Cu această nădejde trăiesc și pășesc,

prin lumea ce-i mult prea amară.

Ca un copil ce se-ndreaptă spre casă,

obosit în amurg de seară,

mă-ndrept spre cereasca cetate și eu.

Cu mine am cerul, lumină și viață,

Și, lângă mine, pe cei iubiți.

În urmă, las lumea, întuneric și moarte

și, prin puterea credinței în Tine, pășesc peste toate.

Publicitate