Cherecheş Ioan

Scriitorul Ioan Cherecheş s-a născut la 21 Martie 1929 la Ocna Mureş, pe strada Memorandului, nr.20. La 9 ani a rămas orfan de tată şi a dus de mic greul vieţii, alături de ceilalţi trei fraţi. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Ocna Mureş, după care a continuat liceul la Brăila.

Dar formarea sa ca scriitor a pornit totuşi din oraşul natal. Talentul său a fost descoperit în clasa a doua de gimnaziu de către profesoara de română, Leontina Rusu, care, ascultându-i prezentarea compunerii „Vacanţă de Paşti”, extinsă pe patru ore (!), l-a invitat la masa de Duminică unde i-a spus că rostul lui în viaţă este de a scrie. Pentru un timp a uitat însă de această prezicere.

Între 1950-1952 a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri Militari de Aviaţie  de la Boboc, iar la terminarea acesteia a primit gradul de locotenent. Fiind însă cunoscut ca foarte bun la scris, a fost repartizat ca redactor la ziarul „Şoimii Patriei”, organul de presă al aviaţiei, din Bucuresti.

În 1956 a fost promovat la publicaţia „Apărarea Patriei”, organul central de presă al Armatei. Ca ziarist, a publicat mii de articole şi materiale din toate genurile gazetăresti: reportaje, pasteluri, portrete literare, foiletoane, pamflete, schiţe, povestiri, articole de fond, etc.

Debutul ca scriitor îl marchează în anul 1969, cu volumul „În căutarea eroilor”, la editura Albatros, conţinând nuvele şi povestiri despre aviatorii români ce au luptat în al doilea război mondial. Continuă apoi, în aceeaşi editură, cu volumul de nuvele şi povestiri „Ecoul ultimului foc de puşcă” unde, în câteva pagini, redă şi viaţa din Uioara, descriind admirabil locurile cu dealuri subcarpatice şi largi meandre de pe Mureş.

Alte edituri bucureştene cunoscute îi publică volumele „Aerodrom şi cer”, „Vulturul îşi strânge aripile”, „Scafandrul aerului”, „Dracii Roşii”, „Sabia lui Damocles”, „Mareşalul din Băneasa”, „Indianul alb”, „Statuie vie”.

Scriitorul Ioan Cherecheş şi-a petrecut viaţa printre aviatori, i-a înţeles şi i-a iubit. El şi-a propus să ne prezinte în volumele sale portretele unor piloţi de

renume, eroi ai nemului. Se ştia că este dintre acei scriitori care mânuiesc pana cu aceeaşi dexteritate cu care au mânuit manşa. Dar s-a dovedit că este la fel de priceput şi în domeniul istoriei, contribuind la întregirea istoriografiei aviaţiei române.

În urmă cu 30 de ani a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, ceea ce înseamnă foarte mult, pentru că nu este uşor să pătrunzi în uniune.  Participând cu volumul „Prima durere” la Concursul de carte pentru copii „Micul Prinţ” a câştigat un premiu II.

Eu personal, am citit o singură carte a maestrului, trimisă recent de dânsul, apărută în 2010 în Editura Ideea Europeană, şi anume: „Indianul alb”. A fost de ajuns ca să mă conving despre talentul de povestitor al autorului. Acesta dovedeşte o forţă şi o precizie de exprimare rar întâlnite (comparabile cu cele ale lui Liviu Rebreanu). M-au încântat exprimările literare, descrierile peisajelor, prezentarea personajelor, folosirea de epitete şi metafore multiple mai puţin obişnuite, chiar surprinzătoare, care dau o bogăţie şi o frumuseţe deosebită povestirilor. Am remarcat utilizarea excelentă a contrastului pentru sublinierea unor aspecte ale naturii.

Cartea amintită se citeşte cu plăcere şi chiar pasiune. Te atrage, te transpune în subiect, te copleşeşte, te reţine, astfel încât nu poţi sări nici o descriere amănunţită sau vreun aliniat. Fiecare dintre acestea este la locul lor, ca verigile într-un lanţ.

Voi încerca să aduc această carte în Biblioteca Orăşenească din Ocna Mureş, dacă nu cumva ea este deja achiziţionată, fiindcă merită citită. Acolo se găsesc deja 5 dintre cărţile Maestrului.  Cred că românii nu au avut mulţi scriitori de talia lui Ioan Cherecheş.

În scrisoarea ce mi-a adresat-o, Maestrul scrie: „Nu vi se pare surprinzător că o viaţă de aproape un secol încape pe o simplă coală de hârtie?” Îi răspund aici: nu, pentru că doar o viaţă trăită intens şi cu rost se poate rezuma într-o coală!  

Să-i dorim viaţă lungă, plină de alte frumoase realizări, şi multă sănătate!

                                                Prof. Mircea Aurel Ciugudean, cu ajutorul Maestrului