BROȘA din mâinile aspre ale Mamei

Nu sunt o purtătoare de bijuterii, decât din când în când. Și totuși, pe una o port mereu la mine, în seiful cu valori din sufletul meu.

Broșa nu e nici din aur, nici din argint, iar cele 7 pietre înșirate una lângă alta, nu sunt pietre prețioase.

Cu ochii minții, împodobesc această  Broșă a Mamei, cu ipostaze ale chipului ei, de când era tânără până târziu la vârsta seniorității. Și prin ea, îmi hrănesc puterea, îmi înlătur oboseala ca să merg mai departe, pe drumul destinului meu.

Mama mea, devotată în serviciul familiei noastre cu 4 copii, părea că are puteri magice când ne hrănea, când ne îmbrăca curat pentru școală, cu hainele spălate zi de zi.

Zeci de ani, Mama a spălat rufele casei cu cele două mâini, le limpezea în apa rece de ploaie adunată de la streșini sau în apa de la fântână.

Iar duminica, Mama, cu mâinile ei aspre, arse de soda de rufe și de săpun, își prindea pe veșmântul de biserică, Broșa primită în tinerețe, de la soțul ei.

• omagiu Anei Marcu (n. 2 iulie 1916 – d.20 noiembrie 1994)

Maria Dipșe (Mia Marcu)