Sa ne cunoastem orasul
Ocna Mureş, vedere din trecut spre viitor
Răsfoiesc Enciclopedia României tipărită în 1938. O lucrare monumentală, rezultat al unei încordări intelectuale colective, s-a vrut a fi şi este „un instrument de cercetare şi informare, expresia vieţii unei epoci, un îndreptar pentru o perspectivă mai luminoasă asupra viitorului”. Sunt cuvintele sociologului Dimitrie Gusti, coordonatorul colectivului de autori.
Mă opresc asupra volumului al doilea, Judeţele României. Constat, mai întâi, că România Mare era împărţită în zece „Ţinuturi”, unul dintre ele fiind „Ţinutul Alba Iulia”. În componenţa lui se aflau nouă judeţe: Alba, Turda, Mureş, Ciuc, Odorhei, Târnava Mare, Târnava Mică, Sibiu şi Făgăraş. Reşedinţa era la Alba Iulia, o recunoaştere a ceea ce a însemnat acest oraş-simbol în istoria românilor. Memoria istoriei poate fi aducătoare de privilegii atunci când cei chemaţi să administreze ştiu să o folosească.
Privesc harta judeţului Alba. Prima constatare: suprafaţa e mai mică decât cea actuală. Sunt doar patru oraşe: Alba-Iulia, Abrud, Aiud, Sebeş şi o sută cincizeci şi unu de sate şi comune, organizate în „opt plăşi”. Printre ele se află şi „Plasa Ocna Mureşului”, care cuprinde douăzeci şi unu de sate. Aflu din Enciclopedie că plasa, conform legii administraţiei din 1936, era „o simplă circumscripţie administrativă a judeţului, fiind necesară în special pentru controlul autorităţilor locale”. Despre Ocna Mureş mai aflu că era o comună rurală, recunoscută ca reşedinţă de plasă.
Mă interesează imaginea acestei comune, aşa cum se regăseşte sintetic în paginile Enciclopediei. Se conturează frumos, articulându-se pe toate palierele vieţii economice, culturale, religioase şi sociale. În localitate funcţionau două ramuri industriale: extractivă – Mina de sare C.A.M (Casa Autonomă a Monopolurilor Statului) şi chimică – „Fabrica de sodă caustică şi bicarbonat de sodiu a Uzinelor Solvay”, cu capital investit de 325 milioane lei. Transporturile erau deservite de gara locală, pe linia Războieni – Uioara. Informaţiile veneau şi plecau prin Oficiul de Stat, poştă, telegraf, telefon.
La Ocna Mureş funcţiona unul din cele cinci cinematografe din judeţ, o filială a Astrei, precum şi o asociaţie sportivă. Exista aici una din cele şapte judecătorii din judeţ şi un protopopiat al Bisericii Române Unite cu Roma. Un spital de stat din cele patru ale judeţului se afla în localitate, iar Casa Asigurărilor Sociale avea în Ocna Mureş un oficiu care „întreţinea şi infirmeria pentru pensionarii asiguraţi din comună”. Fără îndoială, segmentul economic era viu, pulsa, deşi se ancorase într-o ancestrală, dar necesară ocupaţie: extracţia sării. Uzinele Solvay şi-au pus amprenta pe tot ceea ce însemna viaţă în această localitate, căci dacă economie nu este, nimic nu există.
Mai era însă ceva: comuna avea un statut aparte, era staţiune balneară, iar legea din 1936 acorda un regim administrativ special acestui tip de localităţi. Citesc din Enciclopedie şi parcă mă întorc în acei frumoşi ani, sugestiv numiţi La Belle Epoque. Acum şaptezeci de ani, poate chiar mai mulţi, undeva la hotarul dintre judeţele Alba şi Turda, la altitudinea de 250 metri, printre dealuri cu vii, într-un climat cald, mai ales între 1 Mai şi 15 Septembrie, exista o staţiune balneară. Nu întâmplător se numea Ocna Mureş (Uioara). Veneau aici în fiecare an, atraşi de miraculoasele şi concentratele ape cloruro-sodice, mii de vizitatori. Să le spunem turişti. Se tratau de reumatism, de gută, de anemie şi chiar „boli de femei”. Le stăteau la dispoziţie „stabilimente balneare moderne pentru băi reci, calde şi aburi, dar şi un bazin de înot”. Exista un medic oficial al stabilimentului şi o farmacie.
Citesc şi nu-mi vine să cred. Mă ciupesc pentru a vedea dacă nu visez. Treaz fiind, îmi vine în minte o întrebare, ascunsă sub un singur cuvânt modern, actual, european: Infrastructură? Ei bine aflaţi că staţiunea avea hoteluri, vile, locuinţe la săteni (agroturism?), restaurante. Observaţi, se foloseşte pluralul. Mai avea şi o gară locală şi un oficiu P.T.T., deja amintite. Romanticii se puteau plimba prin parc sau în saline, iar amatorii de excursii aveau în faţă dealul Banţa şi, mai departe, Munţii Trascăului şi Valea Arieşului.
Mărturisesc că nu mi-a fost uşor să scriu toate acestea, din respect faţă de cititorii mai în vârstă, care vor fi mişcaţi de nostalgii şi plăcute amintiri, tocmai acum, când realitatea alungă idilica imagine a vremurilor trecute. Constat însă, şi asta se întâmplă de prin 2003, că problema cea mai mediatizată în presa judeţeană – pentru oraşul Ocna Mureş – este aceea a Băilor Sărate. Sunt cel puţin douăsprăzece asemenea abordări, iar paleta este largă, de la polemici dure, intenţii, speranţe, eforturi, până la realizări. Am omis intenţionat promisiunile, deoarece nu dau bine la imagine, atâta timp cât rămân doar pe hârtie. Mai plăcut este atunci când citim despre realizări, un început fiind modernizarea hotelului, sugestiv numit, „Europa”.
Există o teorie care circulă în ştiinţa istorică, conform căreia dezvoltarea societăţii s-ar înscrie pe linia unei spirale. Drept urmare, anumite fapte, evenimente, procese istorice, se repetă la anumite intervale de timp, evident, în condiţii diferite. Nu întâmplător am apelat la memoria timpului istoric. E de dorit ca după mai bine de şaptezeci de ani, imaginea staţiunii balneare să renască, aidoma celei din Enciclopedia României. Anticipez că acei edili, fie ei judeţeni sau locali, care vor avea cinstea să taie panglica reinaugurării Băilor Sărate şi vor dobândi statutul de staţiune balneară pentru Ocna Mureş vor rămâne în istoria oraşului şi vor câştiga stima şi implicit sufragiile concitadinilor. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru toţi.
Profesor Pantilimon POPOVICI
Articolele zilei
ANUARUL Școlii Medii (civile) de Stat din Ocnele Murășului pe anul școlar 1920-1921 – o pagină inedită din istoria învățământului ocnamureșan
Prin bunăvoința domnului Kolozsvari Csaba, administratorul site-ului Ocna Mureș Online, facem cunoscut celor preocupați de istoria orașului Ocna Mureș, un document extrem de interesant referitor la ”Școala Medie”. Anuarul acestei școli pe anul școlar 1920-1921 a fost publicat de Direcțiunea instituției în anul 1921.
Avem în față o sinteză a primului an școlar de după Marea Unire din 1918, în care Școala Medie funcționează ” ca o școală mixtă” cu predare în limba română.
Anuarul oferă date despre materialul propus spre studiu (programa analitică), examenele de la sfârșitul anului școlar, predarea religiei, modul de înscriere la Școala Medie, dar cele mai importante informații se referă la elevi, corpul profesoral și activitățile extrașcolare.
Elevii sunt prezentați nominal pentru fiecare din cele patru clase. Cei mai tineri care vor avea curiozitatea să acceseze paginile Anuarului s-ar putea să aibă surpriza să-și regăsească străbunicii sau bunicii, iar cei mai în vârstă, foarte probabil, părinții.
Între elevii premianți un nume mi-a atras atenția, Ana Litean care peste trei decenii a fost învățătoare în Războieni. Elevii înscriși la Școala Medie proveneau nu numai din Ocna Mureș ci și din alte localități ale județului, în special din cele limitrofe.
Fiind la început de drum ”Școala Medie” a avut în anul școlar 1920-1921 un număr restrâns de cadre didactice. Director a fost preotul Gheorghe Faina, iar profesori încadrați: Ioan Gherman, Nicolae Pintea, Ioan Ghiriș, Cornelia Moldovan, Ana Teodorescu, Modesta Castelletto. Remarcăm prezența profesorului de geografie și istorie, Nicolae Pintea autorul celei mai complexe monografii despre orașul Ocna Mureș, scrisă în anul 1941.
Dintre activitățile extrașcolare reținem organizarea serbărilor școlare ocazionate de sărbătorile naționale 1 Decembrie și 24 Ianuarie, sau aniversarea centenarului nașterii poetului Vasile Alecsandri (1820-1920), dar mai ales excursiile efectuate de profesori împreună cu elevi la Blaj, 15 mai 1921 și București, între 30 mai și 4 iunie 1921, ”excursii foarte instructive pentru elevi care s-au umplut de mândrie națională”.
Activitatea acestor inimoși dascăli în primii ani ai României Mari este un exemplu de bune practici pedagogice cu consecințe pozitive în dezvoltarea personalității elevilor.
Școala Medie de Stat a fost o intituție de elită în peisajul învățământului local. Din 1937 va funcționa sub denumirea de ”Gimnaziul Comercial Mixt”. După al doilea război mondial își va relua vechea denumire. Astăzi continuatorul acestei școli este Liceul Teoretic ”Petru Maior”.
Prin postarea pe site-ul orașului a primului Anuar al Școlii Medii (1920-1921) în anul Centenarului Marii Uniri ne facem datoria de onoare de a-i readuce în memoria colectivă pe cei care au deschis drumul învățământului românesc în localitatea noastră.
Aceștia, alături de învățătorii și elevii Școlii Primare de Stat ”Școala de sub Banța” căreia i-am dedicat o monografie specială au constribuit substanțial la imaginea socio-culturală a orașului Ocna Mureș de-a lungul timpului.
Împărtășim aprecierea concitadinului nostru, profesorul universitar Mircea Aurel Ciugudean: ”la mia de locuitori aveam cam același procent de oameni cu carieră, reușită ca și capitala ”. Acest bilanț se datorează și calității extraordinare a școlilor din oraș ”marea bogăție” a urbei noastre. Între acestea Școala Medie de Stat și-a câștigat un loc cu totul special, lucru demonstrat și de documentul prezentat în acest articol.
Profesor Pantilimon Popovici
Citește aici Anuarul Școlii Medii de Stat din Ocnele Murășului 1920-1921
Nu cred, sunt sigur că nu există vreun om din satul meu care în timpul copilăriei să nu fi căutat măcar o dată cuiburi făcute de diferite zburătoare, în care să găsească ouă de coţofană, cioară, guguştiuci, porumbei sălbatici, vrăbii, pupăză, mierlă, cinteză, ciocănitoare şi chiar uliu.
Satul meu, Ciunga, este înconjurat de dealuri, doar o mică latură are ieşire la râul Mureş. Aşa că, la ploi abundente, Valea Ciungii face prăpăd. Dintr-un firicel de apă se ajunge la inundarea caselor. Astfel, într-o vară, o ploaie scurtă, dar bogată în precipitaţii, a inundat şi casa vecinului nostru Pătru Savi.
După strânsul roadelor de pe câmp, acţiune la care participa toată familia, noi, copiii, aşteptam cu multă nerăbdare să vină iarna. Şi aceasta din două motive: în primul rând pentru a ne da cu sania şi a schia, iar în al doilea rând pentru a participa la tăiatul porcului, ritual rar întâlnit în toată lumea.
De cum îngheţa pământul, ne pregăteam săniile şi chiar schiurile. Pentru schiuri căutam cea mai dreaptă şi curată scândură, o tăiam la o lungime oarecare, apoi seara o fierbeam la un capăt, după care îi formam vârful. Mă chinuiam, dar nu trecea o iarnă fără să-mi confecţionez singur schiurile. Mai târziu, adolescent fiind, am primit de la o rudă o pereche de schiuri adevărate.
Mai zilele trecute am primit din orașul copilăriei mele un plic destul de consistent. De fapt era un mic pachet. A trebuit să merg la oficiul poștal de care aparțin pentru a-l ridica. Așa, ca într-o mică paranteză, nu vă spun la ce cozi trebuie să stai ca să intri în posesia corespondenței. Zeci de personae tinere, dar mai ales vârstnice, apelează zilnic la serviciile poștale de zici că-i ajun de mare sărbătoare. Nici vorbă. Mă număr și eu printre ultimii amintiți. Uit repede de cele întâmplate o dată cu desfacerea coletului (plicului), când am dat peste cele două cărți cu titlul “Biografii din Ocna Mureș”. Nu mai am răbdare și mă așez pe o bancă din părculețul aflat în fața poștei și răsfoiesc primul volum. Spre marea mea satisfacție am putut constata, fie și dintr-o sumară privire, cum un mic grup de intelectuali, format din prof. univ. dr. Mircea Ciugudean, poetul Nicolae Dobra și subinginerul Ioan Huszar, a gândit și a reușit să facă un lucru deosebit. Este vorba de așezarea în paginile cărții biografii ale unor personalități născute sau cu izvor de învățătură în școlile orașului Ocna Mureș. Am citit și recitit primul volum, prilej cu care am aflat date biografice a nu mai puțin de 35 de persoane cu însușiri și aptitudini deosebite, cu autoritate și prestigiu, care prin munca lor au contribuit la evoluția domeniilor în care au activat: tehnic, economic, social, științific, literar, artistic etc. Din cele 35 de biografii prezentate de neobosiții autori în primul volum, mai bine de jumătate îmi sunt apropiate pentru simplul motiv că se intersectează și cu viața mea. Prin ceea ce scriu acum încerc să mai completez, să mai adaug câte ceva la biografiile unor colegi sau prieteni apropiați.
Băile Sărate Ocna Mureș printre favorite la concursul Destinația Anului® 2026! Mai sunt câteva zile! Votează Băile Sărate Ocna Mureș!
Podium pentru Grupul de majorete „Cheers” Ocna Mureș la Concursul Național „Bucuria Dansului” Alba Iulia
Elevi ai Liceului Tehnologic Ocna Mureș – Viitorii lăcătuși mecanici în plină formare!
15-16 mai 2026: Zilele Băilor Sărate Ocna Mureș. Programul complet
SC ORMIS SRL angajează manipulant marfă
Comuna Noșlac și Consiliul Local al comunei Noșlac organizează licitaţie publică pentru închirierea unor suprafețe de pășune extravilan, domeniul public al comunei Noșlac
DSP Alba: Care sunt izvoarele cu apă potabilă din judeţ şi sursele nerecomandate pentru consum
Elevi ai Liceului Tehnologic Ocna Mureș – Viitorii lăcătuși mecanici în plină formare!
15-16 mai 2026: Zilele Băilor Sărate Ocna Mureș. Programul complet
Băile Sărate Ocna Mureș printre favorite la concursul Destinația Anului® 2026! Mai sunt câteva zile! Votează Băile Sărate Ocna Mureș!
Lansare de carte la Ocna Mureș. Preotul Cornel Marcu și-a prezentat patru din volumele dânsului la biserica în care a slujit vreme de mulți ani
Arme, unelte și podoabe vechi de 3200 ani descoperite în apropiere de Ocna Mureș
Ocna Mureș a primit finanțare PNRR pentru centrul de colectare a deşeurilor prin aport voluntar
BLACK FRIDAY 2020: Marile magazine se întrec în oferte
