\t<\/p>\n
\tAu trecut 5 ani de la tragedia care a marcat ora\u0219ul Ocna-Mure\u0219. Mul\u021bi ne amintim doar cum dormeam cu bagajul plin cu haine groase lâng\u0103 pat, în caz c\u0103 se d\u0103 alarma de evacuare, s\u0103 putem pleca repede. Unii chiar au plecat din casele lor, adunându-\u0219i pe fug\u0103 câteva lucruri.<\/p>\n
<\/p>\n
\tMihaela Andreica a fost una dintre cei care \u0219i-a p\u0103r\u0103sit casa unde a locuit pân\u0103 în acea diminea\u021b\u0103 friguroas\u0103 de decembrie. „Ziua a început ca una normal\u0103” poveste\u0219te ea. „Eu cu so\u0163ul meu \u015fi cu feti\u0163a noastr\u0103 de un an \u015fi jum\u0103tate locuiam împreun\u0103 cu mama în casa care s-a surpat. Când mama s-a trezit diminea\u0163a, a plecat s\u0103 fac\u0103 cump\u0103r\u0103turile \u015fi a observat în apropierea casei noastre o mul\u0163ime de oameni agita\u0163i, care vorbeau despre o groap\u0103 foarte mare care a ap\u0103rut peste noapte la câ\u021biva zeci de metri de casa noastr\u0103, în spatele supermarketului Plus. Aceasta era la ora 9. Lucrurile s-au întâmplat foarte repede, deja la ora 14 o parte din casa noastr\u0103 era distrus\u0103. Am fost anun\u0163a\u0163i de autorit\u0103\u0163i s\u0103 ne facem repede câteva bagaje \u015fi s\u0103 evacu\u0103m casa. Am f\u0103cut în grab\u0103 acest lucru iar eu \u015fi feti\u0163a mea am fost duse la ni\u015fte prieteni. Între timp casa noastr\u0103 s-a umplut de rude, prieteni \u015fi autorit\u0103\u0163i care ne-au ajutat s\u0103 împachet\u0103m o parte din lucrurile noastre \u015fi s\u0103 le salv\u0103m. În timp ce ei lucrau constatau cu groaz\u0103 cum tot câte ceva în jurul casei disp\u0103rea în groapa care înghi\u0163ea tot în cale, mai întâi gardul, apoi depozitul nostru din spatele casei \u015fi apoi casa.”<\/p>\n
\t Nu a fost o încercare u\u0219oar\u0103 îns\u0103 în tot acest timp, aceast\u0103 familie a reu\u0219it s\u0103 r\u0103mân\u0103 calm\u0103. „Îmi amintesc c\u0103 m-am uitat la feti\u0163a mea care se juca lini\u015ftit\u0103, ea nu con\u015ftientiza pericolul \u015fi le-am spus so\u0163ului meu, mamei mele \u015fi fratelui meu c\u0103 ea este adevarata noastr\u0103 comoar\u0103 \u015fi c\u0103 cel mai mult conteaz\u0103 ca noi, familia, s\u0103 fim în siguran\u0163\u0103. Am fost recunosc\u0103tori lui Dumnezeu c\u0103 surparea casei a avut loc în timpul zilei \u015fi nu a nop\u0163ii. Dac\u0103 s-ar fi întâmplat a\u015fa, via\u0163a fiec\u0103ruia ar fi fost în pericol \u015fi evacuarea noastr\u0103 ar fi fost mult mai grea. Privind în urm\u0103 sunt recunosc\u0103toare oamenilor care au fost al\u0103turi de noi \u015fi ne-au ajutat cu tot ce au putut.”<\/p>\n
\t Chiar dac\u0103 ora\u0219ul a fost în stare de alert\u0103 pentru câteva zile, mul\u021bi s-au lini\u0219tit pân\u0103 în ziua Cr\u0103ciunului, totu\u0219i familia Mihaelei nu au s\u0103rb\u0103torit acel Cr\u0103ciun cum credeau c\u0103 o vor face. „Îmi amintesc c\u0103 începusem deja s\u0103 împodobim casa, a\u0219teptam cu bucurie Cr\u0103ciunul \u015fi eram în toiul preg\u0103tirilor pentru aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare. Acel Cr\u0103ciun s-a dovedit a fi cel mai trist din via\u0163a mea. Toate lucrurile noastre erau în toate p\u0103r\u0163ile, nu aveam casa, atâtea întreb\u0103ri, atâtea îngrijor\u0103ri. Nu prea am sim\u0163it c\u0103 e Cr\u0103ciunul.”<\/p>\n
\t Stabilirea într-o nou\u0103 locuin\u021b\u0103 nu a fost u\u0219oar\u0103. „În acele zile am schimbat mai multe locuin\u0163e. Primele dou\u0103 nop\u0163i le-am petrecut la ni\u015fte prieteni, rude mai îndep\u0103rtate. Casa care s-a surpat era foarte mare \u015fi locuiam acolo familia mea, mama (tat\u0103l meu murise cu un an \u015fi jum\u0103tate înaintea acestui eveniment) \u015fi fratele meu. Fiind atâtea persoane nu eram u\u015for de cazat. Dup\u0103 dou\u0103 zile un unchi \u015fi o matu\u015f\u0103 \u015fi-au deschis casa pentru noi \u015fi am dormit acolo cam dou\u0103 s\u0103pt\u0103mâni. Eu cu so\u0163ul meu \u015fi feti\u0163a noastr\u0103 dormeam, de exemplu, în camera fetei lor, a veri\u015foarei noastre. Ea dormea pe saltea jos, l\u0103sându-ne pe noi în patul ei. Voi aprecia mereu inima lor mare \u015fi sacrificiul lor. Dup\u0103 s\u0103rb\u0103tori mama a primit un apartamant ANL unde pl\u0103te\u015fte chirie \u015fi unde locuie\u015fte \u015fi în prezent. Dup\u0103 ce am stat cu mama \u015fi fratele meu dou\u0103 s\u0103pt\u0103mâni în apartmentul respectiv, eu \u015fi so\u0163ul meu ne-am mutat în chirie într-o alt\u0103 cas\u0103. Deci multe schimb\u0103ri, a fost foarte greu, dar am trecut cu bine prin toate.”<\/p>\n
\t Încercarea nu a fost u\u0219oar\u0103 îns\u0103 aceast\u0103 familie l\u0103rgit\u0103 a r\u0103mas unit\u0103 \u0219i mul\u021bumitoare Celui de sus care le-a p\u0103zit vie\u021biile. „Eu \u015fi familia mea întotdeauna am fost uni\u0163i \u015fi apropia\u0163i, dar aceast\u0103 încercare ne-a f\u0103cut s\u0103 fim \u015fi mai uni\u0163i. Ne-a apropiat foarte mult. Cel mai important a fost c\u0103 nici unul dintre noi nu a p\u0103\u0163it nimic. Nu a fost o perioad\u0103 u\u015foar\u0103 dar a fost un timp în care am înv\u0103\u0163at multe lucruri, am înv\u0103\u0163at ce mult înseamn\u0103 s\u0103 fiu sensibil\u0103 la nevoile celor din jur, s\u0103 îi pun pe al\u0163i mai presus de mine \u015fi nevoile lor mai presus de ale mele.” afirm\u0103 Mihaela.<\/p>\n
\t Au trecut anii iar acum privim cu triste\u021be \u0219i durere peste ei. Poate ar fi momentul s\u0103 fim mul\u021bumitori pentru lini\u0219tea de care avem parte \u0219i cu ocazia acestui Cr\u0103ciun s\u0103 Îi mul\u021bumim Celui care ne p\u0103ze\u0219te \u0219i ne înt\u0103re\u0219te în momentele grele.<\/p>\n
\t <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"