{"id":2521,"date":"2015-10-10T18:04:40","date_gmt":"2015-10-10T18:04:40","guid":{"rendered":"http:\/\/www.ocnamuresonline.ro\/dev\/2015\/10\/10\/ioan-pop-curseu-profesor-universitar-scriitor\/"},"modified":"2025-01-22T17:46:13","modified_gmt":"2025-01-22T15:46:13","slug":"ioan-pop-curseu-profesor-universitar-scriitor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.ocnamuresonline.ro\/en\/2521-ioan-pop-curseu-profesor-universitar-scriitor","title":{"rendered":"Ioan Pop-Cur\u015feu – Profesor universitar, scriitor"},"content":{"rendered":" \t![\"\"](\"http:\/\/ocnamuresonline.ro\/imagini\/ioan-pop-curseu.jpg\")
Am discutat adesea cu oameni lega\u0163i într-un fel sau altul de Ocna-Mure\u015f, cum ar fi de pild\u0103 romancierul Horia Ursu sau profesorul \u015fi specialistul în jazz Virgil Mihaiu, despre chestiunea atât de complex\u0103 a identit\u0103\u0163ii. Le spuneam c\u0103, de\u015fi m-am n\u0103scut la Ocna, în 4 februarie 1978, amintirile mele de copil nu se leag\u0103 în nici un fel de acest ora\u015f. Într-adev\u0103r, mi-am petrecut copil\u0103ria \u015fi primii patru ani de \u015fcoal\u0103 la Lunca-Mure\u015f, o comun\u0103 pe atunci destul de mare, situat\u0103 la o distan\u0163\u0103 de vreo zece kilometri de ora\u015f. Tata era preot acolo, iar mama lucra ca asistent\u0103 medical\u0103, angajat\u0103 a Spitalului Or\u0103\u015fenesc Ocna-Mure\u015f, îns\u0103 deta\u015fat\u0103 la dispensarul comunal. În vacan\u0163e mergeam întotdeauna la bunici, pe Valea Arie\u015fului, într-un sat de munte – Ocoli\u015f –, în care mi s-au n\u0103scut ambii p\u0103rin\u0163i. Cred c\u0103 acest sat de la poalele Muntelui Mare a jucat pentru mine rolul celui mai important \u015fi mai solid reper identitar.<\/p>\n
<\/p>\n
\t\u015ei, totu\u015fi, Ocna-Mure\u015f nu e un simplu accident biografic sau un loc prin care voi fi trecut câ\u0163iva ani \u015fi care s\u0103 nu fi l\u0103sat urme adânci în biografia mea. Ora\u015ful r\u0103mâne legat, pentru mine, de prestigiul \u015fcolilor sale \u015fi de respectul acordat actului înv\u0103\u0163\u0103rii, determinante în cariera pe care am ales-o ulterior. S\u0103 explic mai pe larg. În momentul când am terminat clasa a patra, în 1988, p\u0103rin\u0163ii au hot\u0103rât s\u0103 m\u0103 înscrie în clasa a cincea la Liceul Teoretic Ocna-Mure\u015f, care pe vremea aceea nu se numea înc\u0103 „Petru Maior”. Liceul Teoretic, situat pe malul stâng al Mure\u015fului, era dublul \u015fi concurentul Liceului de Chimie Industrial\u0103 (pe care l-a absolvit fratele meu), situat pe malul drept. Argumentul p\u0103rin\u0163ilor, când au hot\u0103rât ca eu \u015fi fratele meu Petru s\u0103 mergem la \u015fcoal\u0103 la Ocna-Mure\u015f, a fost c\u0103 „\u015fcolile sunt mai bune”. Într-adev\u0103r, chiar dac\u0103 în ciclul primar avusesem dou\u0103 înv\u0103\u0163\u0103toare excelente la Lunca-Mure\u015f, în special Octavia Maier pân\u0103 în clasa a treia, la gimnaziu era deja vorba de profesori, iar cei de la Liceul Teoretic erau vesti\u0163i.<\/p>\n
\tA fost alegerea potrivit\u0103, de\u015fi primii patru ani pe care i-am petrecut pe b\u0103ncile \u015fcolilor ocna-mure\u015fene n-au fost lipsi\u0163i de greut\u0103\u0163i. N-am avut dificult\u0103\u0163i în a m\u0103 adapta regimului \u015fcolar \u015fi lucrului cu profesorii (unii dintre ei mi-au predat \u015fi la liceu), la fel cum nu mi-a fost extrem de greu printre noii colegi, în fa\u0163a c\u0103rora am reu\u015fit s\u0103 m\u0103 impun, de\u015fi veneam de la o \u015fcoal\u0103 rural\u0103. Complicat a fost îns\u0103 cu naveta, pentru c\u0103 familia noastr\u0103 locuia înc\u0103 la Lunca-Mure\u015f. În fiecare diminea\u0163\u0103, timp de patru ani, a trebuit s\u0103 ne trezim în jur de ora 5, ca s\u0103 prindem „cursa de 6” care pleca din centrul comunei, culegea muncitori din R\u0103zboieni \u015fi Unirea \u015fi-i ducea la schimb la Salina sau la Soda, cum li se spunea prescurtat celor dou\u0103 uzine principale din ora\u015f. Foarte rar, atunci când aveam ore doar de la 9, puteam s\u0103 mergem cu „cursa de 7”, pentru c\u0103 profesorii erau stric\u0163i cu întârzierile. Din când în când, dar foarte rar în primii doi ani, pentru c\u0103 benzina se g\u0103sea greu în ultimul deceniu al comunismului, ne mai ducea tata cu ma\u015fina. Mama se mutase \u015fi ea între timp la Spitalul Or\u0103\u015fenesc, a\u015fa c\u0103 – atunci când ea lucra în tur\u0103 de diminea\u0163\u0103 – era mult mai u\u015for cu naveta, fiindc\u0103 noi, cei doi fra\u0163i, plecam de acas\u0103 înso\u0163i\u0163i de ea. Îmi aduc \u015fi acum aminte foarte bine frigul \u015fi întunericul din autobuzul neînc\u0103lzit, aglomera\u0163ia extrem de mare, faptul c\u0103 ne trebuia mai bine de o or\u0103 ca s\u0103 ajungem la \u015fcoal\u0103, în condi\u0163iile în care ast\u0103zi s-ar putea ajunge în 15 minute de la Lunca-Mure\u015f la Ocna-Mure\u015f… În fine, în 1992, anul în care am intrat la liceu, tata a \u015fi fost numit în urma unui concurs preot în Parohia Ocna-Mure\u015f II, a\u015fa c\u0103 familia s-a mutat cu totul din Lunca-Mure\u015f, schimbând mai multe locuin\u0163e.<\/p>\n
\tLa Liceul Teoretic, una dintre \u015fansele mari a fost c\u0103 o parte din profesori mi-au predat \u015fi în gimnaziu, \u015fi în liceu, creându-se astfel o continuitate \u015fi o stabilitate foarte benefice în procesul de înv\u0103\u0163are pe termen lung. E vorba de profesorul de matematic\u0103 Octavian Nicoar\u0103, de so\u0163ii Ro\u015fca, Valeria \u015fi Lauren\u0163iu, profesori de chimie, respectiv de geografie, de profesoara de istorie Ana Rotar, diriginta mea înainte s\u0103 fie numit\u0103 directoare a institu\u0163iei, de profesoara de biologie AdrianaDr\u0103gu\u0163, dar \u015fi de mul\u0163i al\u0163ii, pe care poate c\u0103-i uit în vârtejul amintirilor. Am înv\u0103\u0163at bine englez\u0103 cu profesorul Bazilescu, spirit ludic, latin\u0103 cu d-na Hopârtean (care mi-a fost \u015fi dirigint\u0103 pe finalul liceului), am f\u0103cut sport cu profesorul Dr\u0103gu\u0163, într-o atmosfer\u0103 în care se încuraja întotdeauna concuren\u0163a s\u0103n\u0103toas\u0103 \u015fi înv\u0103\u0163area durabil\u0103…<\/p>\n
\tLa materiile mele preferate, limba \u015fi literatura român\u0103, respectiv limba \u015fi literatura francez\u0103, am avut \u015fansa s\u0103 am trei profesoare excelente. În gimnaziu, am studiat româna cu Maria Bogdan, care a \u015ftiut s\u0103 pun\u0103 ni\u015fte baze foarte solide, pe care am construit mult ulterior. În liceu, profesoar\u0103 de român\u0103 mi-a fost Stela Reff, care m-a încurajat mereu s\u0103 particip la olimpiade, mi-a deschis apetitul pentru poezia român\u0103 interbelic\u0103 (Bacovia, Blaga, Bogza \u015fi avangardi\u015ftii), m-a sf\u0103tuit ce studii monografice de referin\u0163\u0103 despre marii scriitori români s\u0103 citesc \u015fi s-a purtat întotdeauna cu o elegan\u0163\u0103 constant\u0103, atât atunci când m\u0103 umplea de note de 10, cât \u015fi când mi-a dat un 1, din nu \u015ftiu ce motiv – pe care mi-ar pl\u0103cea s\u0103 mi-l amintesc, pentru c\u0103 \u0163in vag minte c\u0103 pleca de la o situa\u0163ie foarte comic\u0103.<\/p>\n
\tLa francez\u0103, din clasa a cincea pân\u0103 într-a dou\u0103sprezecea, am lucrat cu Teodora C\u0103runta, o profesoar\u0103 reputat\u0103 ca fiind sever\u0103, dar extrem de competent\u0103. To\u0163i colegii mei au recunoscut, la terminarea liceului, c\u0103, gra\u0163ie severit\u0103\u0163ii, înv\u0103\u0163aser\u0103 francez\u0103 de la ea, fiecare dup\u0103 puterile sale. Cu d-na C\u0103runta am avut o rela\u0163ie special\u0103, pentru c\u0103 – mai ales din clasa a unsprezecea când m-am hot\u0103rât s\u0103 urmez Facultatea de Litere, de\u015fi la mare mod\u0103 era Dreptul, pentru elevii „buni” – m-am pus (\u015fi mai) serios pe studiat, participând inclusiv la fazele na\u0163ionale ale olimpiadei de limba francez\u0103 în 1995 \u015fi 1996, cu rezultate meritorii (chiar un premiu al doilea la comprehensiune oral\u0103). Cu ajutorul profesoarei mele, c\u0103reia îi sunt recunosc\u0103tor \u015fi azi, am atins perfec\u0163iunea în cunoa\u015fterea limbii franceze (\u015fi o spun f\u0103r\u0103 fals\u0103 modestie). Ea mi-am împrumutat c\u0103r\u0163i în francez\u0103, pe lâng\u0103 cele pe care mi le cump\u0103ra fratele meu de la Cluj (unde î\u015fi continua studiile dup\u0103 etapa ocna-mure\u015fean\u0103): Ro\u015fu \u015fi negru<\/em> de Stendhal, romanele lui Balzac, Flaubert, Zola etc. Tot d-na C\u0103runta m-a ini\u0163iat în lectura lui L.-F. Céline, un scriitor inovator \u015fi radical, din a c\u0103rui oper\u0103 aveam s\u0103 traduc ulterior Convorbiri cu profesorul Y<\/em> (2006). Pe Céline n-am reu\u015fit s\u0103-l citesc la început în original, deoarece romanul s\u0103u emblematic, C\u0103l\u0103torie la cap\u0103tul nop\u0163ii<\/em>, mizeaz\u0103 pe un limbaj destructurat \u015fi argotic… a trebuit s\u0103 trec prin lectura unei traduceri, pe care tot d-na C\u0103runta mi-a împrumutat-o, dup\u0103 care am revenit la textul original, citit de atunci încoace de mai multe ori. Cu d-na C\u0103runta mai puneam uneori pariuri pe chestiuni delicate de limbaj argotic sau pe probleme de gramatic\u0103, pe care uneori le mai \u015fi câ\u015ftigam, dar care în primul rând îmi stimulau spiritul de investiga\u0163ie \u015fi curiozitatea intelectual\u0103, într-o perioad\u0103 f\u0103r\u0103 Internet \u015fi f\u0103r\u0103 acces prea u\u015for la dic\u0163ionare, monografii, articole \u015fi alte surse de informa\u0163ie.<\/p>\n \tDar Ocna-Mure\u015f a mai însemnat multe, în paralel cu \u015fcoala \u015fi cu înv\u0103\u0163atul. În timpul \u015fcolii s-au cimentat prietenii, dintre care unele mai dureaz\u0103 \u015fi azi, s-au întâmplat primele flirturi pe culoarele liceului, au fost \u015fi primele revolte împotriva „sistemului”, cu gândul unei lumi mai bune. Clipe frumoase au fost la faimosul patinoar al ora\u015fului, care acum nu mai exist\u0103 \u015fi care era în acela\u015fi timp aren\u0103 sportiv\u0103 \u015fi loc de socializare. La Ocna-Mure\u015f am înv\u0103\u0163at s\u0103 joc baschet, devenit pentru mai bine de unsprezece ani un sport de predilec\u0163ie (de\u015fi l-am abandonat între timp). Primele co\u015furi, confec\u0163ionate artizanal, le-am instalat în curtea casei parohiale \u015fi mi-am tot c\u0103utat un partener, pân\u0103 am g\u0103sit un alt pasionat, în persoana lui Emilu\u0163 Huiculescu – din p\u0103cate, plecat dintre noi la o vârst\u0103 mult prea fraged\u0103, în culmea unei foarte promi\u0163\u0103toare cariere de antrenor. Împreun\u0103 am început s\u0103 juc\u0103m baschet, l\u0103rgind clubul de pasiona\u0163i când am instalat panouri pe un teren de la poalele dealului Ban\u0163a; au venit cu noi Ionu\u0163 \u015fi Bobi Huszár, Alin Vampiru’, Lavinia Florea \u015fi vreo câ\u0163iva al\u0163ii. Ne-am transferat apoi în curtea \u015ecolii „Lucian Blaga”, unde s-au instalat panouri adev\u0103rate, „oficiale”, ba chiar am lansat competi\u0163ii cu cei din Colonia Soda, care aveau o echip\u0103 puternic\u0103, format\u0103 \u015fi dezvoltat\u0103 în paralel cu a noastr\u0103.<\/p>\n
\tOcna-Mure\u015f a mai însemant \u015fi ie\u015firi pe Ban\u0163a, cu sania \u015fi schiurile iarna (tot împreun\u0103 cu Emilu\u0163 Huiculescu), la jogging sau „la lian\u0103” prim\u0103vara, sau pur \u015fi simplu la plimbare pân\u0103 spre vârful dealului, de unde se vedea uneori, când vremea era luminoas\u0103, pân\u0103 la Mun\u0163ii Trasc\u0103ului. De asemenea, interesante excursii se puteau face de-a lungul Mure\u015fului, în special pe Mure\u015ful Mort, unde cineva care-\u015fi dorise – a\u015fa ca mine – s\u0103 devin\u0103 ornitolog putea observa în voie p\u0103s\u0103rile, ce cuib\u0103reau acolo în deplin\u0103 libertate.<\/p>\n
\tCum am sugerat în repetate rânduri în cursul acestei scurte prezent\u0103ri, soliditatea forma\u0163iei dobândite la \u015fcolile ocna-mure\u015fene m-a ajutat s\u0103-mi construiesc toat\u0103 cariera ulterioar\u0103. De\u015fi nu am intrat primul la Facultatea de Litere a Universit\u0103\u0163ii Babe\u015f-Bolyai din Cluj, am devenit repede cel mai bun din an \u015fi am terminat \u015fef de promo\u0163ie în iulie 2000, cu media 10. Am început apoi un masterat la aceea\u015fi Universitate, absolvit în 2002, dup\u0103 care am avut \u015fansa de a ob\u0163ine, începând cu 2001, o burs\u0103 masteral\u0103 la Universitatea din Geneva, Elve\u0163ia, una dintre cele mai bune o sut\u0103 de universit\u0103\u0163i din lume. Am început \u015fi terminat acolo un al doilea masterat, continuat cu o tez\u0103 de doctorat sus\u0163inut\u0103 în decembrie 2007, cu calificativul maxim, „très honorable à l’unanimité avec félicitations du jury”. În paralel, timp de cinci ani, am fost asistent universitar la Geneva, \u0163inând seminarii de literatur\u0103 comparat\u0103 \u015fi cinema. Nu am avut deloc inten\u0163ia de a r\u0103mâne în str\u0103in\u0103tate, ci am plecat de la premisa c\u0103 m\u0103 voi întoarce în \u0163ar\u0103 dup\u0103 terminarea studiilor, fiindc\u0103 aici îmi vedeam rostul, aici \u015ftiam c\u0103 pot contribui \u015fi eu cu ceva la edificarea unei societ\u0103\u0163i mai juste, mai echilibrate. So\u0163ia mea, \u015etefana Pop-Cur\u015feu, era \u015fi ea de aceea\u015fi p\u0103rere, a\u015fa c\u0103 ne-am întors împreun\u0103, în ultimele zile ale lui 2007, chiar de Cr\u0103ciun. Eu începusem între timp un al doilea doctorat, în folcloristic\u0103, la UBB Cluj, pe care l-am încheiat în 2011. Cariera didactic\u0103 universitar\u0103 mi-am continuat-o în România, în special la Facultatea de Teatru \u015fi Televiziune a UBB, Departamentul de Cinematografie \u015fi Media, ca lector asociat, apoi titular (din 2011), dar \u015fi la Facultatea de Litere, unde am predat, cu intermiten\u0163e, mai multe cursuri \u015fi seminarii, între 2008 \u015fi 2015. La începutul lui 2015, în 23 ianuarie, am trecut de cea mai important\u0103 etap\u0103 a carierei universitare, sus\u0163inând teza de abilitare, ceea ce îmi va da dreptul de a conduce doctorate în domeniul Cinematografie \u015fi Media. În paralel, m-am implicat în numeroase proiecte civice \u015fi ecologiste, am lucrat \u015fi ca redactor la revista de cultur\u0103 Steaua<\/em>, am publicat numeroase c\u0103r\u0163i originale \u015fi traduse, devenind în 2014 membru al Uniunii Scriitorilor din România.<\/p>\n \tIndiferent ce ar mai urma în biografia mea uman\u0103 \u015fi intelectual\u0103, cred c\u0103 cei opt ani de \u015fcoal\u0103 de la Ocna-Mure\u015f vor da în continuare roade. P\u0103cat numai c\u0103 ora\u015ful traverseaz\u0103 o criz\u0103 în care pare s\u0103 aib\u0103 dificult\u0103\u0163i în a-\u015fi asuma trecutul \u015fi a-\u015fi reinventa viitorul. A pierdut câteva cl\u0103diri care-i d\u0103deau un oarecare \u015farm: restaurantul „Num\u0103rul 1” \u0219i B\u0103ile S\u0103rate, pe care le-am v\u0103zut cu triste\u0163e cum se ruineaz\u0103 – f\u0103r\u0103 ca nimeni s\u0103 intervin\u0103 – de fiecare dat\u0103 când mai treceam prin urbe. Îmi aduc aminte c\u0103 am fost eu însumi la b\u0103i în incinta acelei splendide cl\u0103diri din parcul central. Ce se întâmpl\u0103 cu castelul de la Uioara? De ce nu e o atrac\u0163ie turistic\u0103 na\u0163ional\u0103? Unde e memoria romanelor Salinae<\/em>? Unde sunt spitalul, fabrica de globuri, uzinele care d\u0103deau de lucru la mii de oameni? Doar \u015fcolile cred c\u0103 mai rezist\u0103, \u015fcolile – adic\u0103 unica \u015fans\u0103 pentru un viitor mai bun.<\/p>\n \tIoan Pop-Cur\u0219eu<\/strong><\/em><\/p>\n \t <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"