![\"\"](\"http:\/\/ocnamuresonline.ro\/imagini\/hoca-violonist-ocna-mures.jpg\")
<\/p>\n \t<\/p>\n
\t <\/p>\n
\t Am auzit de el când eram mic\u0103, din dorin\u021ba mamei de a înv\u0103\u021ba s\u0103 cânt la vioar\u0103 îns\u0103 nu i-am cunoscut via\u021ba întru totul decât acum câteva zile. Am p\u0103\u0219it spre poarta lui \u0219i l-am strigat, cum se face în Ocna Mure\u0219: „domnul Hoca, domnul Hoca<\/em>”. Am încercat poarta \u0219i am v\u0103zut c\u0103 un z\u0103vor în partea de sus a u\u0219ii, pe din\u0103untru, o \u021binea închis\u0103. M-am ridicat pe vârfuri \u0219i am tras z\u0103vorul intrând în curte. Am continuat s\u0103 strig \u0219i s\u0103 bat la u\u0219\u0103. Dup\u0103 câteva minute de perseveren\u021b\u0103, Eugen Hoca a r\u0103spuns. M-a salutat, m-a invitat în\u0103untru \u0219i de acolo a început convorbirea noastr\u0103. <\/p>\n <\/p>\n \t Întrebându-l de via\u021ba lui a început s\u0103-mi povesteasc\u0103 de la vârsta de 11-12 ani, nu mai \u021binea minte foarte clar când a avut prima întâlnire cu vioara, instrumentul preferat care l-am g\u0103sit a\u0219ezat pe pat, gata s\u0103 încânte urechea uman\u0103. „La 11-12 ani am început s\u0103 cânt; am înv\u0103\u021bat prima data de la un om care cânt\u0103 la restaurant. Apoi, în 1939 am mers în armat\u0103 la Câmpeni unde am stat 4 ani \u0219i al\u021bi 4 la Bucure\u0219ti, la muzic\u0103 militar\u0103. În 1947 am fost eliberat \u0219i am r\u0103mas la Bucure\u0219ti unde am f\u0103cut conservatorul particular, teorie \u0219i solfegii. În 1949 m-am întors la Ocna Mure\u0219 unde m-am angajat la Soda, în orchestr\u0103; în timp am fost dirijor la C\u0103minul cultural tinând mereu spectacole de muzic\u0103 popular\u0103. Am cântat cu soli\u0219ti de marc\u0103, ca: Angela Moldoveanu, Maria Marcu \u0219i Cristoreanu. Cântam \u0219i la Restaurantul nr. 1, cum se numea atunci, când la acordion când la vioar\u0103<\/em>.”<\/p>\n \t Nu s-a oprit doar la acordeon \u0219i vioar\u0103, a continuat s\u0103 înve\u021be s\u0103 cânte \u0219i la alte instrumente. „Am cântat în fanfar\u0103, la trompeta s. Începând din 1958 cântam vara în parc, am cântat mul\u021bi ani<\/em>.”<\/p>\n \t De predat a predat \u0219i în particular dar nu doar pentru bani, mai mult de dragul de a da cuiva din aceast\u0103 pasiune a lui. Lua 8 lei pe or\u0103, dar d\u0103dea din puterile lui de om înaintat în vârst\u0103 mult mai mult. „Am predat la 15-20 de copii, copii de doctori, de profesori. Am predat \u0219i la copii vecinilor. Am predat \u0219i vioar\u0103 \u0219i acordeon.”<\/p>\n \t „Nu pot s\u0103 îmi amintesc motivul exact pentru care am început s\u0103 studiez la vioar\u0103, dar cel mai probabil e datorit\u0103 circumstan\u021bei în care mama mea mi-a achizi\u021bionat o vioar\u0103 \u0219i avea o dorin\u021b\u0103 pentru mine de a cânta la acest instrument. Fiind vecin\u0103 cu viitorul meu profesor, am stabilit termenii în care urma s\u0103 colabor\u0103m \u0219i am început de la vârsta de 15 ani, din clasa a noua. La acel moment nu \u0219tiam micul progres pe care îl voi face în decursul urm\u0103torilor 3 ani \u0219i viitorul imposibil de a-mi continua studiile în acest domeniu<\/em>” mi-a spus Ioana Trif, una dintre persoanele c\u0103reia Eugen Hoca i-a predat.<\/p>\n \t S-a oprit din predat din probleme familiare: „M-am oprit când so\u021bia mea s-a îmboln\u0103vit \u0219i a trebuit s\u0103 o îngrijesc.<\/em>”<\/p>\n \t A continuat s\u0103 povesteasc\u0103 despre so\u021bia lui, cu lacrimi în ochi \u0219i cu mâinile-i tremurând: „4 ani a stat în pat, a avut Parkinson. A murit anul trecut în var\u0103, e un an \u0219i 2 luni de când a murit. Am încetat s\u0103 predau atunci, avea nevoie de toat\u0103 aten\u021bia mea. Ne-am c\u0103s\u0103torit în 1948, am avut 65 de ani de c\u0103snicie. Am iubit-o \u0219i am îngrijit-o cu drag. Am r\u0103mas cu fata, e la Deva dar m\u0103 viziteaz\u0103. Când era mic\u0103 a înv\u0103\u021bat s\u0103 cânte dar apoi a plecat la facultate \u0219i a întrerupt studiul viorii.<\/em>”<\/p>\n \t La 91 de ani via\u021ba unui b\u0103rbat, cu bra\u021be slabe \u0219i cu un trecut tumultos nu este u\u0219oar\u0103. „M-am pensionat în 1984. Foarte greu m\u0103 descurc. Eu am \u0219i diabet, asta e r\u0103u, stresul \u0219i singuratatea m\u0103 omoar\u0103. În ora\u0219 eu m\u0103 duc, pe biciclet\u0103 nu m\u0103 mai pot urca pentru c\u0103 nu am stabilitate. Trebuie s\u0103 iau taxiul de fiecare dat\u0103 când am o factur\u0103 de pl\u0103tit. Eu fac mâncare, eu fac cura\u021benie. Ce s\u0103 \u0219i fac? Nu m\u0103 pot plânge de pensie, dar ce s\u0103 faci cu ea când e\u0219ti singur?<\/em>”<\/p>\n \t Domnul Hoca e pesimist dar poate \u0219i realist pentru c\u0103 tot mai pu\u021bini tineri pun accentul pe cunoa\u0219terea unui instrument \u0219i mai pu\u021bini reu\u0219esc s\u0103 se performeze în asta ca apoi s\u0103 poat\u0103 da mai departe. „Nu se mai câstig\u0103 din asta la noi în \u021bar\u0103. Tot mai pu\u021bini p\u0103rin\u021bi î\u0219i dau copii la \u0219coli de muzica, din cauz\u0103 c\u0103 nu se câ\u0219tig\u0103. Totu\u0219i eu cred c\u0103 merit\u0103 ca pe lâng\u0103 toate facult\u0103\u021biile pe care tinerii le fac s\u0103 \u0219tie s\u0103 cânte la un instrument.<\/em>”<\/p>\n \t „Este un tat\u0103 minunat, a fost un so\u021b deosebit \u0219i va fi întotdeauna un violonist priceput!<\/em>” a precizat un vecin de-al domnului Hoca.<\/p>\n \t Nu a regretat niciodat\u0103 c\u0103 a înv\u0103\u021bat s\u0103 cânte \u0219i c\u0103 \u0219i-a axat via\u021ba în jurul viorii. „E cel mai greu \u0219i cel mai frumos instrument. Vioara e preten\u021bioas\u0103 \u0219i cere mult studiu dar merit\u0103 s\u0103 \u0219tii s\u0103 cân\u021bi. Trebuie s\u0103 ai un auz perfect.<\/em>”<\/p>\n \t Chiar dac\u0103 nu mai î\u0219i permite s\u0103 predea, din cauza problemelor de auz, domnul Hoca continu\u0103 s\u0103 studieze în fiecare zi. „Studiez, aproape în fiecare zi; iau metoda \u0219i studiez, dar nu mai am reflexul \u0103la<\/em>.”<\/p>\n \t Ioana, una dintre elevele domnului Hoca, a mai afirmat c\u0103 acesta a ajutat-o s\u0103 reziste 3 ani, deoarece studia rar, uneori doar înainte de ora s\u0103pt\u0103mânal\u0103. „De\u0219i la 80 de ani, pe jum\u0103tate surd, foarte strict \u0219i riguros, m-a cucerit. P\u0103rin\u021bii îmi spuneau uneori c\u0103 au impresia c\u0103 continui s\u0103 iau ore de vioar\u0103 doar pentru a petrece timp cu profesorul \u0219i de a-i asigura înc\u0103 o surs\u0103 de venit. De\u0219i bunicii mei tr\u0103iau, am început s\u0103 m\u0103 apropi de dânsul \u0219i de so\u021bia lui. De s\u0103rb\u0103tori le duceam pr\u0103jituri, la un Cr\u0103ciun i-am daruit un ceas \u0219i îi vizitam cu diferite ocazii. Am influen\u021bat înc\u0103 câteva colege s\u0103 ia ore de la dânsul. Nu am mai cântat la vioara de atunci, dar o p\u0103strez \u0219i de multe ori m\u0103 gândesc s\u0103 reîncep. Privind în urma, profesorul de vioara a reprezentat o constant\u0103 în anii adolescen\u021bei mele, un exemplu de consecven\u021b\u0103, punctualitate \u0219i pasiune.<\/em>”<\/p>\n \t <\/p>\n \t \t <\/p>\n \t La finalul întâlniri l-am rugat s\u0103 îmi cânte iar el a f\u0103cut-o cu mare drag. „Ast\u0103zi am studiat deja dar e o adev\u0103rat\u0103 pl\u0103cere s\u0103 m\u0103 asculte cineva când cânt. Acum cânt pentru mine, mai demult cântam pentru so\u021bie \u0219i pentru elevi cu care studiam, acum cânt s\u0103-mi treac\u0103 timpul \u0219i s\u0103 uit de singur\u0103tate.<\/em>”<\/p>\n \t <\/p>\n \t <\/p>\n \t <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"![\"\"](\"http:\/\/ocnamuresonline.ro\/imagini\/hoca-violonist-ocna-mures-2.jpg\")
<\/p>\n<\/div><\/div>