{"id":2483,"date":"2015-08-03T10:42:29","date_gmt":"2015-08-03T10:42:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.ocnamuresonline.ro\/dev\/2015\/08\/03\/maria-lavinia-florea-trainer-manager-scriitoare\/"},"modified":"2015-08-03T10:42:29","modified_gmt":"2015-08-03T10:42:29","slug":"maria-lavinia-florea-trainer-manager-scriitoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.ocnamuresonline.ro\/en\/2483-maria-lavinia-florea-trainer-manager-scriitoare","title":{"rendered":"Maria Lavinia Florea – trainer, manager, scriitoare"},"content":{"rendered":" \t![\"\"](\"http:\/\/ocnamuresonline.ro\/imagini\/maria-lavinia-florea.jpg\")
M-am uitat mult la pagina goal\u0103 înainte s\u0103 scriu despre mine, pentru colec\u021bia de oameni interesan\u021bi\/importan\u021bi (?) din Ocna-Mure\u0219. Cuvinte mari. \u0218i parc\u0103 nu m\u0103 simt înc\u0103 preg\u0103tit\u0103 pentru asta. Trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc de la început, c\u0103, de\u0219i am un blog din 2008, nu-mi place s\u0103 împ\u0103rt\u0103\u0219e\u0219c lucruri cu adev\u0103rat personale (pe blog scriu mai ales despre întâmpl\u0103ri cotidiene amuzante sau revolt\u0103toare, iar auto-cenzura e la cote înalte). Dar, pentru c\u0103 scriu mai ales pentru concitadinii mei, voi încerca s\u0103-mi încalc un pic regula, cu speran\u021ba c\u0103-i voi putea influen\u021ba în bine pe cei mai tineri decât mine (acesta e argumentul care m-a determinat s\u0103 accept provocarea). Îmi place mult tema de cas\u0103 primit\u0103 de la dl. Huszar, pentru c\u0103 m\u0103 oblig\u0103 s\u0103 m\u0103 uit la via\u021ba mea de pân\u0103 acum prin prisma ora\u0219ului natal – de regul\u0103, un element punctual în biografii, pe care voi încerca, îns\u0103, s\u0103-l aduc în prim-plan. \u0218i poate e mai bine s\u0103 scriu acest text acum, pentru c\u0103 amintirile copil\u0103riei \u0219i ale adolescen\u021bei încep deja s\u0103 se decoloreze.<\/p>\n
<\/p>\n
\tS\u0103 începem cu începutul: m-am n\u0103scut în Ocna-Mure\u0219, în 30 decembrie 1982 – acolo \u0219i atunci era s\u0103 mor. Asta ri\u0219ti dac\u0103 te na\u0219ti în preajma Revelionului, iar doctorul nu e în spital (ei, azi, dac\u0103 nu ai spital, jum\u0103tate din problem\u0103 e rezolvat\u0103…). Mama era economist, iar pe tata urma s\u0103-l prezint în clasa I drept „inginer la vaci”, pentru c\u0103 nu re\u0163inusem cu exactitate denumirea de inginer zootehnist. Nu-mi amintesc foarte multe din primii ani de via\u0163\u0103, decât c\u0103 am crescut la bunici, la Unirea II (adic\u0103 la Vere\u0219mort, pentru cunosc\u0103tori), de unde vedeam Ocna-Mure\u0219 ca pe o metropol\u0103 senza\u021bional\u0103 – acolo erau blocuri (\u0219i asta era de bine în mintea mea – între timp mi-am nuan\u021bat p\u0103rerea despre arhitectura func\u021bional\u0103 comunist\u0103), mul\u021bi copii \u0219i, mai ales, Ban\u021ba, care a r\u0103mas pân\u0103 azi, pentru mine, cea mai frumoas\u0103 p\u0103dure. Pe atunci, Ocna-Mure\u0219 reprezenta pentru mine ORA\u0218UL (între timp, a pierdut câte pu\u021bin din în ierarhie, pe rând, din cauza unor ora\u0219e precum Alba-Iulia, Cluj-Napoca, Paris, Roma, Londra). Probabil primul moment esen\u021bial pe care mi-l amintesc este prima zi de \u0219coal\u0103, pe care mi-am fixat-o în memorie prin câteva elemente: stejarul imens din curtea \u0219colii, ghiozdanul prea mare, aglomera\u021bia de copii \u0219i p\u0103rin\u021bi \u0219i mirosul de petrol din clas\u0103. Din acea zi, Ora\u0219ul Ocna-Mure\u0219 \u0219i-a început un rol de 12 ani, care mi-a marcat existen\u021ba \u0219i a devenit pentru mine sinonim cu \u0218COALA.<\/p>\n
\tAm zeci de amintiri de la \u0219coal\u0103. De exemplu, liniu\u021bele \u0219i bastona\u0219ele – cea mai plictisitoare corvoad\u0103, pentru c\u0103 deja \u0219tiam s\u0103 scriu cu litere de tipar. Dar, pentru c\u0103 ai mei eu refuzat s\u0103 m\u0103 înve\u021be literele de mân\u0103 – ca s\u0103 nu m\u0103 plictisesc la \u0219coal\u0103 – le-am f\u0103cut cu stoicism. Am în\u021beles de pe atunci c\u0103 erau o etap\u0103 necesar\u0103 pentru a-mi realiza obiectivul \u0219i, pân\u0103 \u0219i azi caut s\u0103 în\u021beleg utilitatea fiec\u0103rui lucru \u0219i sunt în stare s\u0103 a\u0219tept pân\u0103 la atingerea scopului. Am fost de la început un \u0219colar silitor \u0219i independent (de exemplu, dac\u0103 mi se p\u0103rea c\u0103 mamei nu i-au pl\u0103cut bastona\u0219ele, îmi rupeam singur\u0103 foaia \u0219i o luam de la început) \u0219i tr\u0103s\u0103turile acestea au continuat s\u0103 m\u0103 caracterizeze. Privind retrospectiv, cred c\u0103 multe lucruri legate de mine au r\u0103mas constante de pe atunci. De exemplu, c\u0103 sunt un introvert (care manifest\u0103, ce-i drept, cu u\u0219urin\u021b\u0103 comportamente extraverte): am avut întotdeauna un cerc restrâns de prieteni, am preferat s\u0103 stau în cas\u0103 cu c\u0103r\u021bile decât afar\u0103 cu copiii, am avut întotdeauna r\u0103bdare \u0219i anduran\u021b\u0103 la efort sau la rutin\u0103, am vrut s\u0103 fac lucrurile la perfec\u021bie, am vrut s\u0103 fiu cea mai bun\u0103 în ceea ce fac \u0219i nu m-am plictisit niciodat\u0103 fiind singur\u0103. Tot din \u0219coala primar\u0103 gramatica e sfânt\u0103 pentru mine (\u0219i nimic nu descalific\u0103 pe cineva mai repede în fa\u021ba mea ca gramatica deficitar\u0103 – fiecare cu idiosincrasiile lui!), la fel \u0219i convingerea c\u0103 toate lucrurile se ob\u021bin prin munc\u0103 \u0219i c\u0103 nu voi permite nim\u0103nui s\u0103-mi \u0219tirbeasc\u0103 încrederea în sine (pe vremea aceea, cel mai vulnerabil subiect era în\u0103l\u021bimea…).<\/p>\n
\tÎn mod firesc, mi-a pl\u0103cut \u0219i în gimnaziu. Îmi amintesc cu drag c\u0103 am luat numai note de 10 în V-VIII \u0219i c\u0103 unii profesori m-au numit “elevul ideal”. În afar\u0103 de asta, îmi amintesc momentul în care \u0218coala General\u0103 a devenit \u0218coala General\u0103 “Lucian Blaga”, iar pl\u0103cu\u021ba a fost dezvelit\u0103 de poetul Basil Gruia, prietenul lui Blaga. \u0218i tot pe atunci am fost la Lancr\u0103m \u0219i am scris f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 oblige nimeni o relatare de la evenimentul la care participam; cred c\u0103 atunci mi-am descoperit pasiunea pentru scris \u0219i în zi de azi, Blaga e poetul meu preferat. Dar, mai mult decât orice, îmi amintesc Olimpiadele. Practic, în clasa a VI-a am luat primul 10 pe jude\u021b, la român\u0103, \u0219i am început s\u0103-mi r\u0103spund la întrebarea “oare eu sunt bun\u0103 doar în Ocna-Mure\u0219 sau bun\u0103 cu adev\u0103rat?”. Au urmat olimpiade de fizic\u0103 \u0219i chimie – nu m-am putut hot\u0103rî niciodat\u0103 ce îmi pl\u0103cea mai mult, pentru c\u0103 doamnele Pop \u0219i Grozav erau amândou\u0103 la fel de minunate –, concursuri \u0219i preg\u0103tirea pentru admiterea la liceu. Atunci am avut prima tentativ\u0103 de a pleca din Ocna-Mure\u0219, pentru c\u0103 auzisem eu c\u0103 liceele “Horea, Clo\u0219ca \u0219i Cri\u0219an” din Alba-Iulia \u0219i “Gheorghe \u0218incai”, respectiv “George Co\u0219buc” din Cluj erau cele mai bune. Prin “tentativa” în\u021beleg c\u0103 i-am spus mamei ideea, iar ea mi-a dat un argument irefutabil: “Atâta timp cât elevii de la «Teoretic» câ\u0219tig\u0103 Olimpiadele Na\u021bionale \u0219i apoi se duc la facultate la Cluj \u0219i sunt cei mai buni, n-ai de ce s\u0103 te duci altundeva decât la Teoretic”. A\u0219a am \u0219i f\u0103cut, iar confruntarea cu elevii de la HCC, \u0218incai \u0219i Co\u0219buc avea s\u0103 mai a\u0219tepte.<\/p>\n
\tLa liceu am intrat en fanfare<\/em> \u0219i-mi amintesc doar un episod: c\u0103 am ie\u0219it de la probele scrise \u0219i am zis “sper s\u0103 iau 10”, iar doamna Dr\u0103gu\u021b m-a întrebat cum m\u0103 cheam\u0103 (probabil s\u0103 verifice dac\u0103 e doar gura de mine) – i-am demonstrat c\u0103 \u0219tiu s\u0103 m\u0103 apreciez destul de corect. Am dat la mate-info, “evident”, din dou\u0103 motive: 1. “cei care termin\u0103 real pot s\u0103-\u0219i aleag\u0103 orice facultate” – adev\u0103rat; \u0219i 2. de la 10 ani mergeam la Clubul Copiilor \u0219i f\u0103ceam informatic\u0103 (pseudocodurile \u0219i schemele logice de la bac le \u0219tiam rezolva înc\u0103 de pe atunci) \u0219i \u0219tiam în ce m\u0103 bag (nu încetez s\u0103 m\u0103 minunez de progresul tehnic produs în acei ani – de la calculatoare Commodore de la club, unde înc\u0103rcam 15 minute PacMan \u0219i Cookie de pe caset\u0103, am trecut la PC-uri Pentium acas\u0103; de la telefoane publice \u0219i cu disc – la mobile, ca s\u0103 nu mai vorbesc de smartphone-urile de azi!), \u0219i nu m\u0103 îndoiesc c\u0103 am ales corect. Nu v\u0103 mai plictisesc, dar au urmat calibrarea cu copiii din alte \u0219coli (\u0219i r\u0103spunsul la întrebarea “eu sunt bun\u0103 cu adev\u0103rat sau sunt bun\u0103 doar pentru «Lucian Blaga»”?), olimpiade de matematic\u0103, chimie, român\u0103 (visul de a ajunge la Na\u021bional\u0103 mi l-am împlinit abia în a XII-a, la român\u0103 – interesant pentru un informatician, nu? -, când am ie\u0219it a 7-a pe \u021bar\u0103, sub îndrumarea profesoarei mele favorite, doamna Reff; în rest, am pierdut multe baraje \u0219i am ie\u0219it de câteva ori pe locul 3), mult studiu \u0219i ni\u0219te ani formativi esen\u021biali.<\/p>\n \tPentru c\u0103 studiam la real, mi-am dorit s\u0103 nu pierd trenul literaturii \u0219i al limbilor str\u0103ine, a\u0219a c\u0103, pe de o parte, am luat un manual de literatur\u0103 universal\u0103 de la bibliotec\u0103 \u0219i am citit toate c\u0103r\u021bile enumerate acolo, iar pe de alta, am înv\u0103\u021bat cât se poate de temeinic franceza \u0219i engleza (voi r\u0103mâne mereu recunosc\u0103toare profesorilor care mi-au predat materiile astea, iar ca fapt divers, înc\u0103 îmi amintesc perfect exemplele date de doamna Marian la Present Parfai<\/em>t în clasa a VI-a \u0219i discu\u021biile de la orele de francez\u0103 ale doamnei C\u0103runta). A\u0219 da un sfat de via\u021b\u0103: dac\u0103 e\u0219ti elev \u0219i cite\u0219ti textul \u0103sta acum, cel mai important lucru pe care-l po\u021bi face pentru viitorul t\u0103u e s\u0103 înve\u021bi bine de tot (minim nivelul C1) nu una, ci dou\u0103 limbi str\u0103ine – engleza o cam \u0219tie toat\u0103 lumea, iar pe pia\u021ba muncii concuren\u021ba e mare; \u0219i nu, franceza nu e nici pe departe demodat\u0103! Liceul – care pentru mine a fost opusul “cimitirului tinere\u021bii mele” – s-a încheiat apoteotic cu o medie general\u0103 de 9,94, dublat\u0103 de 9,95 la bac (ultimul subpunct de la matematic\u0103 m-a r\u0103pus) \u0219i a fost marcat de o dilem\u0103 serioas\u0103, întins\u0103 pe cel pu\u021bin 2 ani – unde vrei s\u0103 dai la facultate? Dup\u0103 ce am exclus Medicina (pe motiv c\u0103 acolo m-ar fi pus s\u0103 fac disec\u021bii pe cadavre), am negociat cu p\u0103rin\u021bii c\u0103 voi face o facultate “sigur\u0103” (“c\u0103 de contabili \u0219i economi\u0219ti va tot fi nevoie”, ergo<\/em> \u0218tiin\u021be Economice) \u0219i una din pasiune, Jurnalismul. \u0218i a\u0219a începe episodul în care Ocna-Mure\u0219 î\u0219i schimb\u0103 semnifica\u021bia pentru mine.<\/p>\n \tÎns\u0103 n-a\u0219 putea trece peste rememorarea perioadei liceului f\u0103r\u0103 s\u0103 recunosc c\u0103 Ocna-Mure\u0219 nu oferea posibilit\u0103\u021bi de “distrac\u021bie” (când, în a IX-a am fost cu clasa la Cluj, la balet, am mers, probabil, cu gura c\u0103scat\u0103 pe strad\u0103). Prin urmare, cel mai “cool<\/em>” lucru pentru mine a fost s\u0103 intru în clubul de debate<\/em> înfiin\u021bat de doamna profesoar\u0103 Nora Gatea (da, temuta prof\u0103 de mate, cu care eu m-am în\u021beles întotdeauna foarte bine), ceea ce s-a dovedit a fi un lucru fundamental pentru devenirea mea personal\u0103 \u0219i profesional\u0103. A\u0219a am înv\u0103\u021bat s\u0103 m\u0103 documentez, s\u0103 lucrez în echip\u0103 (împreun\u0103 cu Monica Rad \u0219i Vlad Popovici eram echipa de vis), s\u0103-mi argumentez punctele de vedere, s\u0103 \u021bin training<\/em>-uri \u0219i, mai ales, s\u0103 primesc feedback<\/em>, s\u0103-i ascult pân\u0103 la cap\u0103t pe cei care au opinii diametral opuse \u0219i s\u0103 li le tolerez (f\u0103r\u0103 ca pentru asta s\u0103 trebuiasc\u0103 s\u0103-mi schimb eu convingerile). Mi-am dezvoltat, a\u0219adar, asertivitatea \u0219i abilit\u0103\u021bile de a vorbi în public înc\u0103 din liceu, \u0219i chiar \u0219i azi g\u0103sesc pu\u021bine persoane în fa\u021ba c\u0103rora pierd o confruntare de idei. Efectul secundar nedorit al dezbaterilor a venit din dorin\u021ba mea nest\u0103vilit\u0103 de a câ\u0219tiga orice meci \u0219i trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 mi-au mai luat vreo 10 ani s\u0103 dublez pe deplin abilit\u0103\u021bile oratorice cu ceva la fel de important – empatia. Pentru o relatare complet\u0103, trebuie s\u0103 amintesc o alt\u0103 “distrac\u021bie” din liceu – meciurile de baschet din curtea \u0219colii cu Ionu\u021b Cur\u0219eu \u0219i Emil Huiculescu (dispari\u021bia lui Emi e una dintre cele mai mari triste\u021bi ale vie\u021bii mele de pân\u0103 acum…).<\/p>\n \tPerioada studen\u021biei a fost o provocare pe care am savurat-o secund\u0103 de secund\u0103 – \u021bin minte c\u0103 alergam între dou\u0103 facult\u0103\u021bi, îmi schimbam grupele la seminarii, continuam s\u0103 fac debate<\/em> (ba, mai mult, am înfiin\u021bat un club la facultate \u0219i a\u0219a mi-am cunoscut cei mai buni prieteni din acea vreme – e, totu\u0219i, ciudat, cum numele celui mai bun prieten se schimb\u0103 cel pu\u021bin o dat\u0103 pe deceniu, nu ?) \u0219i conduceam un ziar studen\u021besc. Când, dup\u0103, prima sesiune, mi-am v\u0103zut notele, m-am lini\u0219tit s\u0103 am, în sfâr\u0219it, r\u0103spunsul la întrebarea: “Oare sunt bun\u0103 doar pentru Ocna-Mure\u0219 sau bun\u0103 cu adev\u0103rat?”, de\u0219i, pe parcurs am avut momente în care m-am sim\u021bit “provincial\u0103”. Îmi amintesc episodul în care, în semestrul I, aveam la curs ca invitat un profesor de jurnalism din SUA, ca s\u0103 discut\u0103m despre acoperirea mediatic\u0103 a evenimentelor din 11 septembrie 2001. Atunci, un coleg, clujean de loc, a început o fraz\u0103 cu “M\u0103 uitam la CNN…” \u0219i atunci m-am gândit un pic complexat\u0103: “Wow<\/em>, \u0103\u0219tia de la Cluj prind CNN-ul!”. Dup\u0103 cum spuneam, complexul s-a risipit destul de repede.<\/p>\n \tUn eveniment definitoriu pentru mine a fost bursa Erasmus în Fran\u021ba, la Nantes, din ultimul an de studiu (franceza studiat\u0103 din clasa a II-a mi-a folosit, deci, din plin!), cu scopul de a face o analiz\u0103 comparativ\u0103 între extrema dreapt\u0103 contemporan\u0103 din România (România Mare a lui Corneliu Vadim Tudor) \u0219i Fran\u021ba (Frontul Na\u021bional al lui Jean-Marie Le Pen). Obiectivul a fost îndeplinit, iar studiul s-a transformat în prima mea carte, Extrema dreapt\u0103 azi: ideologie, discurs, electorat<\/em>, publicat\u0103 în 2005, de editura Lumen din Ia\u0219i. Experien\u021ba multicultural\u0103 dintr-o \u021bar\u0103 str\u0103in\u0103 e ceva ce recomand cu c\u0103ldur\u0103 oricui, a\u0219 spune c\u0103 merit\u0103 orice sacrificiu (financiar, n-a fost u\u0219or, \u0219i, totu\u0219i, îmi amintesc c\u0103 am tr\u0103it foarte fericit\u0103 cu bursa de 300 de euro pe lun\u0103, în condi\u021biile în care cazarea în c\u0103min \u0219i transportul costau în total 150 euro…)<\/p>\n \tDac\u0103 trag linie, din facultate am r\u0103mas cu mândria c\u0103 am avut mereu burse de studiu\/merit\/performan\u021b\u0103 \u0219i am putut s\u0103-mi pl\u0103tesc singur\u0103 taxa la a doua facultate (una trebuia pl\u0103tit\u0103, chiar dac\u0103 intrasem la buget), c\u0103 am publicat 2 c\u0103r\u021bi înainte de vârsta de 24 de ani (masterul pe care l-am f\u0103cut la \u0218tiin\u021be Economice s-a finalizat cu cartea Globalizare \u0219i securitate economic\u0103<\/em>, publicat\u0103 în 2006, tot de Lumen), c\u0103 am terminat \u0219ef\u0103 de promo\u021bie la Jurnalism \u0219i a doua la ISE (pentru cei pasiona\u021bi de cifre, cred c\u0103 mediile generale au fost 9,90 \u0219i 9,73. Despre examenele de licen\u021b\u0103, v\u0103 las s\u0103 ghici\u021bi…), c\u0103 m-am implicat în ONG-uri \u0219i astfel am început s\u0103 vizitez, în cadrul unor proiecte, diverse \u021b\u0103ri europene (proiectul meu preferat a fost un curs de leadership<\/em> împreun\u0103 cu al\u021bi 24 de tineri din Balcani, la Consiliul Europei, în Strasbourg), c\u0103 am folosit acel timp pentru a afla lucruri diverse \u0219i a-mi l\u0103rgi orizonturile.<\/p>\n \tLa absolvire, mai aveam de r\u0103spuns la o întrebare esen\u021bial\u0103 (a\u0219a e, tind s\u0103 problematizez poate prea mult): “Oare eu sunt bun\u0103 doar la \u0219coal\u0103 sau îmi voi g\u0103si un loc pe pia\u021ba muncii”? \u0218i r\u0103spunsul a venit destul de repede. Primii bani constan\u021bi i-am f\u0103cut în timpul masterului, când am fost asistent universitar, atât la Jurnalism, cât mai ales la ISE (de altfel, prima mea op\u021biune de carier\u0103 a fost cea universitar\u0103, îns\u0103 mi-am dat seama c\u0103 multe depindeau de politica organiza\u021bional\u0103, disciplin\u0103 care, pe atunci, m\u0103 dep\u0103\u0219ea). În anul urm\u0103tor am continuat cu predatul, dar, în paralel, am ob\u021binut un job ca training manager într-o firm\u0103 de consultan\u021b\u0103 (experien\u021ba care m\u0103 recomanda, pe lâng\u0103 predatul la facultate, a fost cea de trainer în ONG-uri, iar dac\u0103 e s\u0103 mai dau un sfat de via\u021b\u0103 studen\u021bilor, acesta ar fi s\u0103 se implice în cât mai multe activit\u0103\u021bi extra\u0219colare – internship<\/em>-uri, proiecte etc.) \u0219i am fost editor la S\u0103pt\u0103mâna clujean\u0103<\/em>, un s\u0103pt\u0103mânal economic independent, unde m-am sim\u021bit foarte bine (a\u0219a i-am l\u0103murit pe to\u021bi ce sens avea s\u0103 fac în paralel \u0219tiin\u021be economice \u0219i jurnalism).<\/p>\n \tMomentul care mi-a marcat pozitiv devenirea profesional\u0103 a fost, îns\u0103, angajarea într-o multina\u021bional\u0103, unde am înv\u0103\u021bat despre obiective, rezultate, management \u0219i multe altele. Nu aveam nici 26 de ani \u0219i coordonam activit\u0103\u021bile de training ale companiei. Ast\u0103zi sunt manager în aceea\u0219i multina\u021bional\u0103 – expertiza mea s-a extins la toate activit\u0103\u021bile de Resurse Umane – \u0219i am convingerea c\u0103 a\u0219 putea ocupa o pozi\u021bie similar\u0103 oriunde în lume. Azi m\u0103 consider, a\u0219adar, un cet\u0103\u021bean al lumii – mi-am setat ca obiectiv personal s\u0103 v\u0103d dou\u0103 \u021b\u0103ri noi în fiecare an, \u0219i deocamdat\u0103 am ajuns în 22 – \u0219i un profesionist în ceea ce fac (de\u0219i, în secret, visez s\u0103 c\u0103l\u0103toresc în jurul lumii \u0219i s\u0103-mi câ\u0219tig pâinea scriind despre asta). Mai presus de toate, nu m-am oprit din înv\u0103\u021bat – m-am apucat de german\u0103, vreau s\u0103 studiez programare, mi-am lansat provocarea de a scrie beletristic\u0103. M\u0103 gândesc întotdeauna care ar fi urm\u0103torul nivel pentru mine, iar printre variantele posibile, al\u0103turi de aceea de a tr\u0103i o perioad\u0103 în str\u0103in\u0103tate, o listez \u0219i pe cea de politician. Cazul Ro\u0219ia Montan\u0103 mi-a trezit con\u0219tiin\u021ba civic\u0103 (înc\u0103 din facultate m-am opus acelui proiect criminal, doar c\u0103 destul de pasiv, pân\u0103 nu demult) \u0219i m\u0103 gândesc c\u0103 a\u0219 putea ob\u021bine rezultate, eficientiza \u0219i îmbun\u0103t\u0103\u021bi lucruri în serviciul public, a\u0219a cum o fac în compania pentru care lucrez; marea problem\u0103 e c\u0103 m\u0103 tem c\u0103, mai devreme sau mai târziu, afilierea cu un partid politic te compromite… Varianta cea mai plauzibil\u0103, îns\u0103, este c\u0103 voi continua s\u0103 fiu acela\u0219i om independent, care împ\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te valorile universale, care e gata s\u0103 se reinventeze la orice pas \u0219i care poate alege unde vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. Da, de când am mers la facultate, Ocna-Mure\u0219 nu mai reprezint\u0103 ORA\u0218UL, ci locul unde vin s\u0103 uit de toate \u0219i s\u0103-mi încarc bateriile printre cei dragi. Oriunde voi alege s\u0103 merg, Ocna-Mure\u0219 va r\u0103mâne mereu r\u0103spunsul la întrebarea: “de unde e\u0219ti?”. Ocna-Mure\u0219 este ACAS\u0102.<\/p>\n
\t Maria Lavinia Florea<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"