![\"alt\"](\"http:\/\/ocnamuresonline.ro\/images\/stories\/51987941.jpg\")
<\/p>\n \t<\/p>\n
\t Faptul c\u0103 atâ\u0163ia ani s-a \u015ftiut altceva, s-a dorit s\u0103 se \u015ftie altceva, \u015fi nu adev\u0103rul, ar trebui s\u0103 ne pun\u0103 pe gânduri într-un mod total nepl\u0103cut din punct de vedere moral \u015fi istoric. Ne trezim dup\u0103 zeci de ani nu ne \u015ftim istoria, nu ne cunoa\u015ftem ora\u015ful, c\u0103 de fapt am tr\u0103it în iner\u0163ie \u015fi necunoa\u015ftere. Ce vin\u0103 poart\u0103 simbolurile ora\u015fului decât uitarea noastr\u0103? Ce vin\u0103 are acel stejar din curtea \u015fcolii c\u0103 nu i se face dreptatea istoric\u0103 pe care o merit\u0103?<\/p>\n
\t Zilnic, în locurile în care ne tr\u0103im via\u0163a zilnic\u0103, mergând pe strad\u0103 preocupa\u0163i sau pur \u015fi simplu plimbându-ne aiurea încercând s\u0103 fim singuri cu noi în\u015fine, trecem pe lâng\u0103 simboluri ale istoriei noastre. De cele mai multe ori nici nu le observ\u0103m, alte ori poate ne amintim de ele. Ne spunem, convin\u015fi, c\u0103 exist\u0103 ceva scris acolo, pe o plac\u0103 pe care o vom citi alt\u0103dat\u0103, sau poate niciodat\u0103. Iar acest lucru îl facem zilnic, din reflex, din nep\u0103sare de trecut sau pur \u015fi simplu din comoditate. Asta facem noi, dar ce e mai trist e c\u0103 l-au f\u0103cut \u015fi p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, \u015fi bunicii no\u015ftri. Trecutul nostru, istoria noastr\u0103, simbolurile noastre, toate trec pe lâng\u0103 noi, sau noi pe lâng\u0103 ele f\u0103r\u0103 s\u0103 le vedem, f\u0103r\u0103 s\u0103 le re\u0163inem.<\/p>\n
<\/p>\n
\t Oricât de ciudat ar p\u0103rea, nu e vorba de al\u0163i oameni sau de cine \u015ftie ce mare urbe, e vorba chiar de noi \u015fi de Ocna Mure\u015f. \u015ei e vorba de dou\u0103 simboluri, dou\u0103 monumente care au avut o însemn\u0103tate deosebit\u0103 la vremea lor, dar trecerea anilor le-au dus în uitare. Stejarul din curtea \u015fcolii gimnaziale I-IV din Ocna Mure\u015f, de lâng\u0103 biserica romano-catolic\u0103 \u015fi stejarul din curtea \u015fcolii din R\u0103zboieni. Majoritatea dintre noi vom spune c\u0103 \u015ftim de ei, c\u0103 au fiecare un însemn ce ne spune când \u015fi cum \u015fi vom schimba subiectul.<\/p>\n
\t S\u0103 vedem ins\u0103 ce \u015ftim despre stejarul din Ocna Mure\u015f. E o plac\u0103 acolo, care r\u0103ne\u015fte copacul, \u015fi pe care scrie c\u0103 a fost plantat în 1921 de înv\u0103\u0163\u0103torul Moldovan Leon, directorul \u015fcolii, în amintirea Marii Uniri din 1918 (vezi foto 1). Sun\u0103 frumos, istoric, nu avem motive s\u0103 nu credem ce scrie acolo, mai ales c\u0103 ne descrie o pagin\u0103 de trecut de care suntem mândri. S\u0103 vedem îns\u0103 \u015fi care e realitatea.<\/p>\n
\t La 15 octombrie 1922, regele Ferdinand \u015fi Regina Maria erau încorona\u0163i la Alba Iulia ca primii suverani ai României Reîntregite. Evident c\u0103 un astfel de eveniment a fost marcat prin diferite manifest\u0103ri \u015fi activit\u0103\u0163i în toate localit\u0103\u0163ile, mai ales cele apropiate Cet\u0103\u0163ii Marii Uniri. A ap\u0103rut astfel un Ordin al Ministerului Instruc\u0163iunii, a\u015fa cum era atunci, transmis mai departe de Revizoratul \u015ecolar al jude\u0163ului Turda-Arie\u015f ca circulara nr. 1023\/1923, datat 3 mai 1923 (vezi foto 2) \u015fi primit la scoala din Ocna Mure\u015f, prin care se solicita ca de "Serbarea pomilor \u015fi pas\u0103rilor" (ce avea loc pe 3 mai, conform ordinului 4000\/923 al Inspectoratului Instruc\u0163iunii (1)<\/sup>) s\u0103 se s\u0103deasc\u0103 un stejar în locul cel mai potrivit din comun\u0103. Aceast\u0103 indeletnicire precum \u015fi ap\u0103rarea arborelui încoron\u0103rii c\u0103dea în sarcina inv\u0103\u0163\u0103torilor \u015fi prim\u0103riilor comunale. La noi s-a ales varianta s\u0103dirii lor în cur\u0163ile \u015fcolilor.<\/p>\n \t A\u015fa au fost planta\u0163i stejarul din curtea \u015fcolii din Ocna Mure\u015f \u015fi cel din curtea \u015fcolii din R\u0103zboieni (vezi foto 3). Ace\u015ftia au crescut împreun\u0103 cu bunicii no\u015ftri, cu p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, cu noi. Ne-au vegheat discret vie\u0163ile, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne cear\u0103 socoteal\u0103 pentru gre\u015felile noastre, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 le-am gre\u015fit istoria, a\u015fa cum gre\u015fe\u015fti numele unui om. Sau au tr\u0103it anonimi printre noi, precum cel din curtea \u015fcolii din R\u0103zboieni, d\u0103ruindu-ne o pagin\u0103 din memoria localit\u0103\u0163ii, l\u0103sându-ne s\u0103 o scriem noi cum \u015ftim mai bine. Poate c\u0103 a venit momentul s\u0103 avem grij\u0103 \u015fi de ei, s\u0103 le d\u0103ruim adev\u0103rata identitate, adev\u0103ratul lor loc în via\u0163a noastr\u0103, în timpul nostru trecut, prezent \u015fi viitor.<\/p>\n \t E sigur c\u0103 astfel de stejari sunt mul\u0163i în Ardeal deoarece acea ac\u0163iune a avut loc peste tot, în mai toate localit\u0103\u0163ile (2)<\/sup>. Unii anonimi, uita\u0163i \u015fi ne\u015ftiu\u0163i de nimeni, al\u0163ii îngriji\u0163i \u015fi respecta\u0163i de oameni ca ni\u015fte cet\u0103\u0163eni de seam\u0103 ai comunit\u0103\u0163ii lor. Câ\u0163i dintre ei \u015fi-au p\u0103strat simbolul, câ\u0163i dintre ei mai exist\u0103 \u015fi acum, câ\u0163i dintre ei mai sunt aminti\u0163i în memoria noastr\u0103? Doar bunul Dumnezeu mai \u015ftie.<\/p>\n \t Ne-am obi\u015fnuit s\u0103 citim ni\u015fte pl\u0103ci pe care sunt urme de istorie, scrieri ce amintesc de vremuri trecute \u015fi uitate printre amintirile noastre. Au fost vremuri care au uitat de încoron\u0103ri, de regi \u015fi de regine, sau au vrut \u015fi au impus oamenilor s\u0103 le uite. Avem acum dreptul, dar mai ales obliga\u0163ia moral\u0103 s\u0103 repunem adev\u0103rul pe acele însemne care ne arat\u0103 trecutul, s\u0103-l ar\u0103t\u0103m a\u015fa cum a fost \u015fi s\u0103-l ar\u0103t\u0103m la fel \u015fi celor ce vor veni. Pentru c\u0103 ace\u015fti stejari de care pu\u0163ini mai \u015ftiu au o simbolistic\u0103 a lor, s-au n\u0103scut când bunicii no\u015ftri erau copii, vor d\u0103inui, cu ajutorul lui Dumnezeu, înc\u0103 multe veacuri transmi\u0163ându-\u015fi menirea \u015fi mesajul. Ne vor spune întotdeauna c\u0103 la Alba Iulia, cândva, prin 1922, la 15 octombrie, un rege numit Ferdinand \u015fi o regin\u0103 numit\u0103 Maria a României, au fost încorona\u0163i ca primii suverani ai României Reîntregite.<\/strong><\/p>\n \t <\/p>\n \t"Plantat cu ocazia Serb\u0103rii pomilor \u015fi paserilor din 1923 pentru a se eterniza m\u0103re\u0163ul act al încoron\u0103rii primului Rege al tuturor românilor"<\/p>\n \t <\/p>\n \t <\/p>\n \tSurse:<\/p>\n
![\"alt\"](\"http:\/\/ocnamuresonline.ro\/images\/stories\/placa.jpg\")